Vinzarile sustinute de active din turism, produse la inceputul anului, prefigureaza un ritm rapid al privatizarii pentru acest sector – actiune despre importanta careia, pina in prezent, s-a vorbit consistent dar s-a facut la modul real si eficient mai putin.
Relansarea industriei turistice din România se va face printr-o reforma radicala si o privatizare rapida, declara acum un an ministrul Turismului, Akos Birtalan. Concurenta reala poate aparea doar printr-o privatizare reala care va permite reglarea politicii de preturi, spunea ministrul.
Daca, pina in 1997, transferul proprietatii activelor din turism se facea mai mult prin subscrierea de cupoane sau catre Programul Asociatiei Salariatilor (transferuri considerate de noua conducere a Ministerului Turismului drept o privatizare nereala), in primavara lui 1997 s-a evocat necesitatea unui proiect de lege prin care contractul de locatie de gestiune sa se transforme in contract de leasing, avind ca finalitate tranferul de proprietate. La acel moment, din cele 266 de societati comerciale cu capital majoritar de stat din turism, se privatizeaza 143, dar gradul de privatizare efectiva a sectorului era de doar 4%.
Ulterior declaratiilor de intentie, Ministerul Turismului si FPS propuneau, o luna mai tirziu, privatizarea pentru 1997 a 53 de societati comerciale (din care 38 prin licitatie), printre acestea aflindu-se obiective din statiunile Jupiter, Venus, Mamaia, Saturn si din alte 12 judete. Elaborarea acestei liste semnifica, la vremea respectiva, deblocarea actiunii de privatizare a turismului.
Pe linga actiunile directe, MT a abordat si problema compensatiilor catre fostii proprietari. Existau aproape o mie de hoteluri, vile si cabane confiscate vechilor proprietari de catre statul comunist. Desi s-a recunoscut ca o retrocedare pe scara larga nu mai este posibila, acordarea de compensatii, era vazuta drept ceva realist. Prin acest demers România se alatura Ungariei, Poloniei si Cehiei, mai avansate in procesul acordarii de compensatii fostilor proprietari.
Privatizarea turismului in 1997 nu a fost un proces lin, cu obiective indeplinite strict la termen si lipsit de dispute. Astfel ministerele turismului si sanatatii au avut o disputa in privinta trecerii unor structuri turistice din statiunile balneoclimaterice in proprietatea MS. Conducerea MT nu s-a sfiit sa califice actiunea drept nationalizare, intrucit, la acea data unele societati turistice din statiunile balneare erau deja privatizare in proportie de 30-60%.
La mijlocul anului, Akos Birtalan isi exprima speranta ca privatizarea sectorului turistic, din punct de vedre al strategiei de urmat se va incheia in 1997. Intr-adevar teoretic, stategia de domeniu a fost definitivata in luna septembrie. Strategia oferea modalitati variate de privatizare, in functie de importanta societatii si a cotei detinute de FPS ca de exemplu: vinzarea prin licitatia publica, vinzarea activelor catre actualii locatari, licitatia publica cu preselectie si publicitate internationala (obligatorie pentru statiunile importante ca Mamaia, Neptun, Eforie, Poiana Brasov), oferise spre vinzare a actiunilor pe piata valorilor mobiliare.
Semnificativ este ca strategia oferea si o solutie diferentiata in problema acordarii de compensatii fostilor proprietari, in cazul solicitarii despagubirilor de catre acestia: fie acordarea de actiuni la societatile de turism nou infiintate, fie despagubiri din portofoliul FPS (daca obiectivul revendicat nu mai exista) fie prin despagubiri de la societatea care a vindut activul (daca acesta exista si a fost vindut in intervalul 1990-1996).
Cu ocazia prezentarii strategiei liderilor coalitiei guvernamentale ministrul Akos Birtalan le-a cerut liderilor de partide ca deciziile asupra retrocedarii activelor catre fostii proprietari cit si asupra publicitatii internationale pentru privatizare sa fie si politice.
Actiunile energice in privinta privatizarii turismului in 1997 au fost remarcate si in presa internationala. Cu toata prezenta vechilor clisee, publicatii de prestigiu ca "Frankfurter Allgemeine Zeitung" si "International Herald Tribune" semnalau "noul inceput" din turismul românesc.
Ministrul Akos Birtalan recunostea insa la sfirsitul anului ca lipsa unui cadru legislativ adecvat impiedica punerea in practica a proiectelor ambitioase ale FPS si MT. De remarcat este si atutidinea Consiliului Federatiilor Sindicatelor din Turism de sprijin si participre activa la reforma din domeniu. De altfel sindicatele au propus si masuri concrete de rentabilizare a activitatii hoteliere atragind atentia ca majoritatea hotelurilor, aflate inca in patrimoniul statului sint intr-o stare precara iar capacitatea de cazare, s-a redus in 1997 cu peste 10.000 de locuri.
Anul 1998 poate aduce privatizarea integrala a industriei turistice românesti, daca toate planurile lui Birtalan Akos vor fi puse in practica. Dar aceasta nu va aduce imediat revirimentul acestei industrii. România mai are nevoie de comunicatii moderne, de o retea de servicii bine dezvoltata si, in general, de o imagine buna in strainatate, capabila sa atraga vizitatori. Toate acestea depind mai putin de persoana lui Birtalan Akos si mai mult de felul in care politicienii de la Bucuresti vor sti sa puna capat actualei incertitudini politice. (Indira Crasnea)