Ionel Cozmiuc lucreaza in cadrul Postei din februarie 1974. El face in fiecare zi in jur de 8-9 kilometri. 

Cel mai vechi postas din municipiu ar fi putut face inconjurul lumii de doua ori si jumatate. In 39 de ani de munca, Ionel Cozmiuc a mers pe jos aproximativ 90.000 de kilometri. Cozmiuc s-a angajat ca factor postal in februarie 1974, iar astazi spune ca ii place meseria sa si ca nu regreta ca a renuntat la slujba de operator masinist de la Ceramica SA.

Primul sector la “Libere si Concedii”

Cel mai vechi postas din muncipiul Iasi va sarbatori in februarie implinirea celui de-al 39-lea an de cand lucreaza la Posta Romana. Ionel Cozmiuc s-a angajat ca factor postal in februarie 1974, cu toate ca pentru aceasta a trebuit sa renunte la slujba sa de masinist operator de la Ceramica SA. „Stateam cu socrii in centru si Nelu, postasul ii aducea aducea mereu pensia socrului meu. Eu lucram atunci la Ceramica, dar m-a intrebat daca nu vreau sa ma angajez in alta parte, ca erau posturi libere pentru postasi. Asta se intampla in februarie ’74. Eu mai aveam contract pentru inca opt luni atunci la Ceramica, dar am renuntat si am mers sa dau probele la posta. Am dat examen scris la geografie si matematica, dupa care au urmat cateva discutii, ca nu se numea interviu. Mi s-a parut simplu, iar cand am mers sa vad lista cu rezultate am vazut ca am fost admis si ca luasem 10. M-am angajat atunci la Posta, asa ca a trebuit sa platesc aproximativ 1.200 de lei pentru ca am incheiat contractul mai devreme”, a precizat Ionel Cozmiuc. Nu ii placea sa lucreze intr-un mediu inchis, asa ca s-a reorientat. La inceput nu a avut un sector al sau si a trebuit sa mearga unde era nevoie, atunci cand alti factori erau in concediu. „Mie imi place sa merg in aer liber, sa vorbesc si sa cunosc oameni, asa ca mi-a placut inca de la inceput la Posta. Primii sapte ani nu am avut insa un sector, asa ca am lucrat la «Libere si Concedii». Abia dupa aceea a iesit un coleg la pensie si am intrat pe sector in locul lui. Prima data am lucrat pe sectorul 15, adica toata zona din apropiere de Bolta Rece. Din ’95 am preluat sectorul pe care lucrez acum, adica zona Independentei”, a mai spus barbatul. Intrebat fiind de kilometrii pe care i-a parcurs de cand este postas, Ionel Cozmiuc a raspuns zambind ca merge zilnic aproximativ 8-9 kilometri. „In medie, in fiecare zi merg pe jos cam opt-noua kilometri si cred ca as putea spune lejer ca am facut cel putin o data ocolul Pamantului”, a continuat Ionel Cozmiuc. De fapt, barbatul ar fi putut inconjura planeta de aproape doua ori si jumatate. Daca acesta a lucrat 260 de zile pe an, atunci in 39 de ani, a mers aproximativ 90.000 de kilometri pe jos.

Cunoaste oameni importanti

Geanta postasului a pierdut din kilograme de-a lungul vremii, conform spuselor celui mai vechi factor din municipiu, iar acest lucru s-a datorat, se pare faptului ca in perioada de dinainte de ’89, iesenii erau obligati sa aiba abonamente la diferite publicatii. „Erau publicatii putine, dar multe ziare din fiecare. Scanteia, Flacara Iasului, Romania Libera, Sport, Scanteia Tineretului, cam acestea erau ziarele de atunci pe care le duceam. Erau si saptamanalele, precum Flacara lui Paunescu, Era socialista, Arici Pogonici, Luminita, Magazin istoric sau Convorbiri literare. Atunci duceam si mai multe scrisori, ca nu erau telefoane, nu era Internet si nu se comunica asa usor ca azi. Se ducea cate o felicitare si asta era mai de efect. Aveam oameni pe sectoare carora le duceam de sarbatori cate un teanc de felicitari si cei care primeau asa multe erau in general doctori, profesori universitari, dar cam toti au murit deja. Am avut ocazia sa-i cunosc pe sotia poetului Mihai Codreanu, academicianul Gheorghe Platon sau academicianul Vasile Marza”, ne-a mai povestit Ionel Cozmiuc. Barbatul a marturisit si ca a avut probleme cu spatele de-a lungului timpului din cauza greutatii gentii. „Ei, am mai avut probleme, dar am mai facut un tratament, am mai tratat cu indiferenta si au trecut toate”, a completat Ionel Cozmiuc.

Mai are patru ani pana la pensie

In privinta perceptiei pe care oamenii o au despre postasi, barbatul sustine insa ca aceasta s-a schimbat in ultimii ani. „Fiind postas, vezi multe, auzi multe, dar trebuie sa vorbesti numai cand trebuie. Astazi, oamenii nu mai vad postasii ca inainte de revolutie. Atunci factorul era respectat, iar astazi nu mai e chiar asa. Chiar daca au plecat de jos, unii nu au uitat cum e sa fii om. Oricum, cine a fost om inainte, e om si acum. Daca e sa ma gandesc la cati oameni am cunoscut de-a lungului timpului, nu cred ca mai pot sa tin numaratoarea. Numai 1.000 de oameni cunosc acum. Daca merg din Piata Unirii pana in Targu Cucu pe jos, cred ca ma saluta in jur de 50 de oameni si trebuie sa te opresti sa-i saluti pe toti”, a mai mentionat postasul.

Cu zambetul pe buze, el ne-a mai spus ca ii place meseria sa, dar ca niciunul din cei trei copii nu i-a calcat pe urme. „Daca nu-mi placea, plecam. Asa, mai am patru ani pana la pensie si pana atunci stau cuminte”, a completat Ionel Cozmiuc.

Ce spun colegii despre el

Reporterii de la „Ziarul de Iasi au vorbit si cu cateva persoane care il cunosc pe Ionel Cozmiuc pentru a afla parerea acestora despre postas. „Domnul Cozmiuc este un model pentru toti colegii dumnealui si nu numai. De-a lungul anilor, a servit Posta Romana, desi aceasta nu i-a oferit tocmai salariul pe care il merita. Este un om deosebit, corect si onest, de la care au de invatat toti colegii dumnealui. Cinstea l-a caracterizat intotdeauna. A fost si este mereu politicos, atat cu colegii, cat si cu superiorii. Sufera de cateva afectiuni, pentru ca meseria de postas nu este una usoara, dar mereu a fost punctual si nu a avut concedii medicale. Pot spune ca am imbatranit impreuna in Posta, pentru ca eu lucrez de 37 de ani in sistem. Ii urez sa aiba multa sanatate, ca mai are cativa ani si iese la pensie”, a spus Elena Barlescu, liderul de sindicat al regionalei de posta Iasi. Cuvintele frumoase la adresa postasului vin chiar si din partea unora dintre persoanele carora Ionel Cozmiuc le trece pragul. „E un om corect si sociabil. Mereu ne aduce pensia atunci cand trebuie. Il cunoastem inca de cand ne-am mutat aici, in 1994”, a spus Rodica Kelner, o femeie care locuieste intr-un bloc de pe Independentei.