Romania libera a identificat cel putin cinci produse care, datorita preturilor tentante, si-au facut loc in frigiderul multora dintre romani. Cati dintre clienti au constientizat insa cu adevarat ce cumpara? Problema „untului", „laptelui" sau a „ciocolatei" superieftine este aceea ca doar in aparenta reprezinta produsele mentionate mai sus. Ce sunt in realitate? RL a incercat sa raspunda la aceasta intrebare cu ajutorul specialistului in chimie alimentara Petru Alexe, decanul Facultatii de Siinta si Ingineria Alimentelor de la Universitatea din Galati, a comisarului de la Protectia Consumatorilor, Sanziana Coliba, si a criticului culinar Victor Melian.

Raionul „Lactate" dintr-unul din hypermarketurile bucu-restene. Printre pachetele de unt am gasit si pachete de 200g ambalate in clasica hartie cerata alba, pe care scrie greu lizibil „crema cu", iar dedesubt „UNT", cu litere mari si cu un font asemanator cu al uneia din marcile de unt de pe raftul vecin. Pe pachet, clientii mai pot citi: „grasime 65%". In realitate, avem de-a face cu un produs ce contine 80% grasimi vegetale nehidrogenate si numai 20% unt si care, pentru a se vinde, profita de toate aceste elemente de identitate care s-au sedimentat in mentalul colectiv al romanilor. Am testat trei astfel de produse, cu preturi cuprinse intre 2,1 si 2,7 lei, care au fost apoi comparate cu untul veritabil, „marca cea mai ieftina", cu 65% grasime si care costa 3,9 lei pachetul. Iata parerile specia-listilor. (Romania Libera)