A treia fantasma

"ApR a fost cind o mirtoaga care alerga dupa niste cai de rasa si tot ii musca de fund, cind o femeie extrem de frumoasa si bine imbracata, care era insa bolnava veneric". Aceasta fraza colorata este una din formulele de adio alese de Mugurel Vintila, fost vicepresedinte al ApR, pentru a se desparti de partid. Bascalie, diatriba si regret – acestea sint ingredientele care compun divortul dintre lideri din vechea garda a ApR si Teodor Melescanu. Un amestec ciudat de melancolie si sarcasm marcheaza epitaful rostit saptamina trecuta de Mugurel Vintila, Adrian Balanescu (fost vicepresedinte si presedinte al Consiliului National Economic al ApR) si Catalin Croitoru (fost secretar al partidului si important lider sindical) pe numele partidului pe care tocmai l-au parasit. Ei spun, ca sa justifice dragostea de altadata si dusmania de acum, ca ApR a fost o idee buna stricata de Melescanu. Nu precizeaza insa de ce au descoperit acest lucru abia acum, cind au cazut in dizgratia lui "el lider maximo".
La urma urmei, diagnosticul pus partidului de demisionarii din ApR era demult disponibil in mod public pentru ca fusese formulat in numeroase analize. Nu e nici o noutate a spune ca ApR este un partid extrem de personalizat, cu o organizare precara, cu un electorat instabil si cu mesaj confuz. Mereu a fost asa, desi demisionarii amintiti invoca timpuri mitice cind lucrurile mergeau perfect in partid. Organismele de conducere ale partidului nu functioneaza acum, dar nu au functionat nici in 1997. Melescanu are de la inceput obiceiul sa ia deciziile in mod informal, cerind doar sfatul unor apropiati. Doar ca isi schimba prietenii (renunta in special la cei carora nu poate sa le plateasca datoriile). Inconsistenta mesajului despre care vorbesc demisionarii este boala veche la ApR. Fantasmagoriile despre necesitatea intemeierii unei "a treia republici" nu au cum sa tina loc de program. Ca electoratul paraseste ApR la fel de usor cum i s-a alaturat iarasi nu ar trebui sa fie o surpriza. ApR a fost mai mult o idee decit un partid. Iar Melescanu a fost mai mult o promisiune decit un adevarat lider. Acum se pare ca altcineva intrupeaza ceea ce ApR si Melescanu reprezentau anul trecut. Si acest lucru se vede in sondaje, unde PNL si Theodor Stolojan am luat masiv din electoratul ApR. Mai ales ca ideile care purtau marca ApR au fost "imprumutate" de liberali (necesitatea reformarii sistemului politic, mitul bunului tehnocrat, inadecvarea discursului anticomunist etc.).
Demisionarii din ApR au gasit si un element de circumstanta care sa explice plecarea lor precipitata: "acapararea" recenta a partidului de catre Grupul "Un Viitor pentru Romania". Mai precis, este vorba, in fapt, de ascensiunea rapida a lui Vladimir Pasti, fost lider in GUVR si actual vicepresedinte al ApR. Pasti este, spun reprezentantii vechii garzi, noul om de casa al lui Melescanu si proaspata eminenta cenusie a partidului. In mod paradoxal, Mugurel Vintila, la fel ca si unii observatori ai vietii publice, crediteaza viziunea "complotista" asupra politicii pe care o popularizeaza, in folos propriu, chiar Vladimir Pasti. Actualul vicepresedinte al ApR pretinde ca GUVR a fost un fel de grup masonic, maestru in inginerii si orchestratii politice, care a dictat din culise mare parte din politica post-decembrista a Romaniei. Sociologic vorbind, este intr-adevar surprinzator cit de multi oameni din GUVR au ocupat structurile puterii dupa 1989, indiferent de culoarea politica a detinatorilor puterii. Numai ca nu apartenenta la grup explica succesul post-decembrist al acestora, ci biografiile lor ante-decembriste si caracteristicile mostenite ale sistemului si comportamentului politic de la noi. Oameni si grupuri cu profil asemanator GUVR-ului se gasesc in toate partidele. Cit despre conflictul dintre Mugurel Vintila si Vladimir Pasti, important este nu ca ultimul a lucrat la Centrul de Cercetari pentru Problemele Tineretului din cadrul UTC, ci ca i-a luat locul in conducerea ApR lui Vintila. Dar asa se intimpla la noi, orice inghionteala se produce in numele marilor principii.
(Adrian CIOFLANCA)