Avem uninominal?

Dupa zece ani si mai bine de discutii in zadar si tentative esuate, Parlamentul Romaniei a reusit – in sfirsit – sa adopte o lege a votului uninominal. Din pacate, proiectul ca atare nu este dintre cele mai fericite. El reprezinta, din nou, in mare parte, o contributie originala la filosofia politica mondiala a clasei politice romanesti.

Totusi, inceputul e bun. Circumscriptia judeteana se imparte in tot atitea colegii cite mandate de senatori si deputati detine un judet. La Iasi, vom avea 12 colegii pentru deputati si (suprapuse) inca cinci pentru senatori. Daca un ales ia din primul (si singurul) tur 50% plus 1 dintre voturi, iar partidul sau respecta prevederile legale (adica fie obtine baremul de 5%, fie trei locuri de senatori si sase de deputati, la nivel national), e simplu: va merge direct in Parlament. Dar citi deputati si senatori vor reusi o atare performanta ? Probabil, doar reprezentantii UDMR, care vor candida in colegii din Covasna si Harghita. Ceilalti, adica marea masa a potentialilor alesi, vor intra intr-un joc al sanselor bazat pe cifre si geografie.

Aparitia coeficentului electoral (care da seama mai ales de numarul real de voturi pe care l-ar obtine un ales si nu de procentul ca atare), precum si posibilitatea ca intre doua colegii sa existe o diferenta de pina la 30% intre numarul de alegatori pot produce anumite efecte perverse. Teoretic, putem avea colegii fara nici un reprezentant in Parlament, dar si colegii care sa trimita doi deputati in forul legislativ (plus o jumatate de senator). Unde-i, atunci, reprezentativitatea, pe care o invocau atita unii politicieni?

Insa cel mai ciudat aspect al actualului proiect poate fi urmatorul. Tinind seama de sprijinul pe care mizeaza un partid in diferite zone ale judetului (in special prin functiile de primari pe care le detine), sefii de organizatie pot recurge la urmatorul siretlic: vor oferi subordonatilor (nu prea simpatizati) colegii subpopulate dominate net de adversarii politici, in timp ce lor insisi isi vor repartiza colegii suprapopulate, pline de primari de aceeasi culoare. O matematica elementara ne arata ca sansele de accedere in Parlament sint – in acest caz – net de partea liderilor. Unde-i egalitatea de sanse?
Probabil, decuparea colegiilor va reprezenta cea mai mare provocare pentru partidele politice. Vor exista colegii strict rurale si strict urbane, sau se va respecta in fiecare colegiu, pe cit posibil, raportul judetean dintre populatia de la tara si cea de la oras? Se stie ca dreapta are mai mult succes in mediul urban, in timp ce stinga e sprijinita mai ales la tara. De buna seama ca fiecare actor politic va incerca sa-si fructifice avantajele de pe teren, dar problema este ca discutii in contradictoriu vor aparea atit intre partide, cit si intre membrii acelorasi partide. Din aceste dispute poate rezulta fie o emulatie aducatoare de profit in ceea ce priveste calitatea viitorilor parlamentari, fie un blocaj total.

Nu stiu daca acest proiect de vot uninominal este un pas inainte; nici daca reprezinta doi pasi inapoi; cu siguranta, insa, asistam la un veritabil pas lateral facut de clasa politica. Este evident ca noua lege scoate viata politica romaneasca din letargie si de pe fagasul pe care se infundase in ultimii ani. Ea obliga politicienii sa-si reconsidere relatia cu electoratul, dar si pe alegatori sa-i observe cu mai multa atentie de alesii sai. Si poate ca aceasta reinventare a relatiei alegator – ales este, pina la urma, lucrul cel mai bun pe care il poate aduce votul uninominal.