Batalie in dorul lelii

Este clar ca greva generala din invatamint este justificata. Oricine stie ca salariile profesorilor sint de mizerie si ca, asa mici cum sint, sint date cu intirziere si alandala. Guvernul a facut prostia, anul trecut, in octombrie, sa promita cresteri salariale pe care nu a putut – sau nu a socotit obligatoriu – sa le onoreze. Cercul vicios a facut ca acum toate cererile cadrelor didactice sa fie de natura salariala: ele cer respectarea protocolului convenit intre primul ministru si liderii sindicali – care prevedea acordarea diferentelor salariale cuvenite conform Legii 154 -, acordarea celui de-al treisprezecelea salariu, asigurarea salariilor in perioada concediilor, inclusiv pe perioada vacantei de vara si plata la timp a chenzinei.
Problema nu este daca profesorii au sau nu dreptate. Problema este ca ei au putine sanse sa obtina prea multe din ceea ce doresc. In actualul context politic, in conditiile in care Guvernul abia a cedat (jalnic) in fata colosilor industriali brasoveni fara sa fi apucat sa semneze acordurile cu FMI si Banca Mondiala, s-ar putea ca Executivul sa se imbatoseze in apararea reformei chiar acum, in detrimentul profesorilor. Refrenul il stim: nu sint bani la buget, iar FMI se incrunta la orice marire a salariilor bugetarilor. Cu adaosul: profesorii ar trebui, mai mult decit alte categorii profesionale, sa dovedeasca atitudine civica.
Grevistii din invatamint sufera de un mare complex: ei nu au camioane cu care sa blocheze drumurile, nu au tevi cu care sa se bata cu scutierii. De fapt, ei nu s-au gindit vreodata sa apeleze la asa ceva. La aceasta greva, profesorii incearca sa invinga complexul, gasind un mijloc de presiune. Spre deosebire de greva din toamna trecuta, ei au ales mai bine momentul declansarii protestului, amenintind ca vor amina publicarea rezultatelor examenului de capacitate si chiar ca vor ingheta anul scolar, prin sistarea orelor de evaluare.
Aceasta, la nivelul amenintarilor. In fapt, se stie ca liderii sindicali din invatamint sint indeobste inclinati sa cedeze usor in negocierile cu Guvernul. Iar ministrul Andrei Marga este un mare artist in sofistica si nu ne-am mira ca protestatarii sa fie convinsi sa renunte la protest fara sa obtina mare lucru.
Slaba capacitate de presiune a invatamintului este cauzata insa nu doar de ezitarile liderilor de sindicat, ci si de un boicot in interiorul taberei profesorilor. De ani buni, directorii de scoli si inspectoratele scolare patroneaza un adevarat trafic cu ore. Ore cit pentru norme intregi nu sint scoase la concurs si sint distribuite pe criterii clientelare in beneficiul rudelor si prietenilor celor cu putere de decizie sau al pensionarilor cu relatii. Pentru aceste ore suplimentare, platite mai avantajos ("cu ora") se iau bani frumosi. Acesta este compromisul tacit intre administratie si profesori care submineaza orice protest: oricind se vor gasi destui interesati sa intre cit mai repede la cursuri sau, in general, sa se pastreze actuala stare de lucruri. (Adrian CIOFLANCA)