Capcana pentru liberali

Noua legislatura parlamentara este pe cale sa se transforme intr-un veritabil circ politic. In plina criza financiara mondiala, care obliga toate guvernele din lume sa-si restringa cheltuielile, parlamentarii din Romania voteaza majorari masive de salarii. Ca situatia sa fie si mai ridicola, unii voteaza si critica initiativa privind cresterile salariale ale dascalilor concomitent, dupa care o dau pe mina Curtii Constitutionale. Colac peste pupaza, pe sest, aceiasi parlamentari isi atribuie, cu multa bunavointa, si tot prin vot, pensii mai mari si lor, si urmasilor de bani gata. Prinsi totusi asupra faptului, politicienii dau vina unii pe altii. PD-L si PNL precizeaza ca nu au stiut ce voteaza (aspect care spune foarte mult despre cit de responsabili sint alesii nostri), in vreme ce PSD – initiatorul proiectului – se face ca ploua, lasindu-l pe Geoana sa delireze pe toate canalele tv.

Ultima luna a distrus si bruma de credibilitate de care mai beneficia Parlamentul Romaniei. Dar cel mai rau din toata aceasta bulibaseala au iesit liberalii.

In primul rind, PNL a cazut in capcana pesedistilor. Jucind in ultimii doi ani doar dupa cum le-a cintat PSD, liberalii au scapat in cele din urma situatia de sub control. Obligati sa impace si pofta lor de putere, dar si pretentiile politice ale PSD, liberalii au recurs in toata aceasta perioada la o echilibristica politico-financiara extrem de periculoasa. Acum, guvernul se afla intr-o situatie ingrata: daca salariile cadrelor didactice vor fi majorate, PSD va trage spuza pe turta lui, argumentind ca initiativa i-a apartinut si invocind inclusiv opozitia lui Tariceanu; daca salariile (atit ale profesorilor cit si ale celorlalte categorii bugetare) nu vor creste, primii care vor lovi dur in PNL vor fi tocmai pesedistii, care vor poza in martiri ai luptei pentru binele poporului truditor. Iar sindicatele abia asteapta un semn ca sa sara la gitul guvernului, fie intr-un caz, fie in celalalt.

Apoi, liberalii au cazut in propria lor capcana. In ultimii doi ani (ani electorali), PNL a impartit cu mare darnicie sume uriase de bani cam peste tot. E bine cind sint fonduri, e insa extraordinar de grav cind aceste infuzii de bani nu schimba nimic. Desi toate ministerele se lauda cu investitii record, situatia infrastructurii (considerata in sfera ei cea mai larga) ramine deocamdata albastra. De pilda, exista prea multe scoli care au inghitit milioane si milioane de lei, dar care arata tot ca acum 20 de ani. De asemenea, fiinteaza inca o multime de spitale in care pacientii continua sa-si cumpere medicamentele si favorurile personalului medical. Ca sa nu mai vorbim de drumuri reparate, pietruite sau asfaltate de mai multe ori, care arata, imediat dupa finalizarea lucrarilor, ca dupa razboi.

Nefiind interesati sa lege infuzia de fonduri de rezultate concrete, controlabile si de buna calitate, liberalii au facut din alocarea de bani doar un scop in sine. De ce sa ne mai miram, atunci, ca toata lumea cere bani, dar nu propune nimic in schimb? Ca o bizarerie demna de tara lui Urmuz, eventuala majorare semnificativa a salariilor cadrelor didactice vine dupa ce tot mai multe evaluari obiective (inclusiv celebra PISA) arata ca invatamintul romanesc a ajuns – taman in perioada in care s-au facut cele mai multe investitii! – ultimul din Europa. Ciudat, nu?

Iata citeva dovezi in sprijinul ideii ca nu totul se reduce la bani. Mai este nevoie si de altceva. Cu ani de zile in urma, guvernele se plingeau ca nu sint fonduri indestulatoare pentru modernizarea Romaniei; acum sint bani, dar tot nu avem rezultate. PNL-ului i-a lipsit inca de la inceput un proiect politic, o viziune pe care sa o propuna Romaniei si care chiar sa merite consumarea unor resurse uriase, de orice natura.

Din pacate, nici introducerea votului uninominal nu va schimba prea mult situatia. Profund marcati de modul duplicitar si pagubos de a face politica, liberalii cu staif incearca acum sa-si cumpere voturile alegatorilor alocind sume importante colegiilor in care candideaza. Se fac la repezeala scoli, drumuri ori poduri. Dar lipseste, din nou, un proiect politic. Si e penibil sa vorbesti iarasi de sosele de centura sau de autostrazi, cind patru ani nu s-a facut nimic in aceasta privinta. Iar aceasta este ultima capcana pe care si-o intind insisi liberalii. Cind banii se vor termina sau finantele vor ajunge pe miinile altora, va iesi brusc la iveala, degradata si mai inapoiata ca oricind, crunta realitate. In ultimii patru ani au fost multi bani, dar prea putine idei.