Cartea lui Nichita in 2008, aceeasi ca in 2004: populismul

La alegerile locale de acum trei ani, Gheorghe Nichita a fost beneficiarul direct al unei partide in care jocurile erau deja facute. Propulsat in functia de viceprimar, apoi in cea de primar interimar, Nichita a fost artizanul unei campanii aproape desantate de lucrari publice. Campanie intrerupta, de altfel, imediat dupa alegeri. Electoratul iesean, conservator prin excelenta, a preferat atunci pe cel „care face" celui „care promite", saltindu-l pe Nichita de la un insignifiant 2% la alegerile din 2000 pina pe fotoliul de primar. Alegatorul a mizat pe cartea primarului gospodar, nu pe cea a primarului cu initiative, carte promovata intens de PNL si PD. Ieseanul a preferat „orasul functional", asa cum il lasase Simirad mostenire lui Nichita. E drept, la acea vreme, adversarii actualului primar se dovedisera incapabili sa ofere iesenilor o alta viziune, mai apetisanta, programul lor electoral fiind jumatate ceata, jumatate tunete si fulgere impotriva lui Nichita. Cu dubla imagine de gospodar si de victima politica, Nichita a cistigat.

Au urmat doi ani de amorteala, in care nu s-a intimplat mai nimic, in afara de grija perpetua a primarului de a poza in continuare in victima a persecutiilor politice. Cea mai mare parte a promisiunilor electorale au ramas litera moarta, bilantul de pina acum al primarului fiind mai slab decit mediocru. Vag, Nichita a dat senzatia de preocupare pe latura sociala a activitatii Primariei. Dar marile probleme ale Iasului, respectiv ineficienta CET, falimentul mascat al RATP sau birocratia sufocanta, au ramas cum le stim de ani de zile. O situatie care ar putea fi sanctionata dur de un electorat activ. Dar care poate ramine fara efecte, in conditiile in care opozitia este amorfa iar primarul pregateste din nou o avalansa de santiere in oras.

In administratia publica ieseana intilnim doua feluri diferite de oameni, reprezentate de presedintele Consiliului Judetean, Lucian Flaiser, si de primarul municipiului. De o parte, imaginea omului care tace si face. Imaginea buna a PSD in mediul rural se datoreaza in buna masura modului de lucru al presedintelui CJ. Drumurile refacute in judet, alimentarile cu apa sau aductiunile de gaz au asigurat voturile necesare. Fiind ales de consilierii judeteni, deci indirect, Flaiser nu a avut niciodata nevoie de charisma. Ii este suficient ca partidul sa „stea bine", fara a iesi el insusi prea des din birlog. De cealalta parte, Nichita, activ, vizibil si permanent frustrat. Pripit in decizii, inconstant in actiuni si cu o obsesie bolnavicioasa pentru imagine. Surle si tobe anunta fiecare initiativa si fiecare realizare a primarului. Doine de jale si coruri de bocitoare denunta persecutiile la care ar fi supus de adversarii politici. Un accent extraordinar pus pe vizibilitate si ceea ce-si inchipiue el a fi charisma. In 2004, aceasta strategie a fost o arma imbatabila. Santierele care vor impinzi Iasul in 2008, anuntate deja de primar, arata ca Nichita va miza la viitoarele alegeri pe aceeasi carte. Pentru Nichita, aceasta se poate dovedi o carte riscanta. Daca va cistiga si va continua in acelasi stil, vom mai avea inca patru ani o primarie functionala, de doua stele. Cea de cinci stele ar putea ramine insa pe hirtie mult si bine.