Caută 
4 MIN
Cind se apropie sarbatorile de iarna, toata lumea vrea pace. Se inteleg rudele care se cearta de la mosteniri, vecinii inflamati de certurile nevestelor, ba chiar si scandalagiii din fotbal, cel putin pina trece Craciunul si Anul Nou, pentru a o lua apoi de la capat. Tot cind vine iarna, intr-un anume segment sportiv se ascut securile. Este vorba de hochei pe gheata, un sport de doua parale in Romania, care se scalda prin grupele valorice inferioare ale competitiilor. Cindva (anul 1976), am avut si noi nationala in primul esalon hocheistic al lumii. Atunci, ca si acum, majoritatea hocheistilor romani aveau nume unguresti. Numai ca, la fel ca si in toate sporturile, Steaua si Dinamo inhatau, prin metoda arcanului, tot ce este mai bun in tara din acest sport. Si ce este mai bun in tara provenea din judetul Harghita, mocnit pe vremuri, inflamat si inflamant acum. Lucru firesc, nu atit prin clasa deosebita a jucatorilor de etnie maghiara, cit din anumite considerente meteorologice si prin traditii. Mai ales ca nici Ungaria nu reprezinta mare brinza in sportul cu pucul, dovada victoria cu 4-1 in meciul de Challenge Cup. Traditie care provine din saracia acestui sport, din absenta cronica a patinoarelor artificiale pe vremuri. Si unde pot rasari patinoare naturale daca nut in apropierea polului frigului, in judetul Harghita? Numai acolo se putea juca, pe vremuri, hochei la toate nivelele de virsta, tot timpul iernii. La Bucuresti, pe singurul patinoar artificial, de-abia era loc pentru seniorii bucuresteni sau pentru echipa nationala. De-abia pentru jocuri, de antrenamente nu putea fi vorba. Sa ne mai miram ca minoritatea secuiasca producea si produce si acum cele mai multe talente in Romania?
Odata cu schimbarea aparuta in decembrie 1989, incet-incet au disparut arcanele de pe piata, iar Miercurea Ciuc a aruncat manusa in directia Stelei. Au fost, in urma cu un deceniu, meciuri memorabile intre Steaua si ciucani, meciuri inflamate de nervi, dar si de rica nationalista. Pina cind Ciucul, profitind si de criza generala a sportului, a ajuns campioana incontestabila, pentru ca Steaua nu-si mai poate complica existenta prea mult cu hocheiul, din moment ce sectii prestigioase in trecutul comunist, precum baschetul sau handbalul, de-abia se tiriie. Si in zilele noastre, chiar daca echipa din Ciuc isi consolideaza suprematia, meciurile sint tensionate. Ce-i drept, mai mult in tribune. La Miercurea, pe arena "Vakar Lajos", se cinta imnul Ungariei si se scandeaza "Ria, Hungaria", la Bucuresti, in sala "Mihai Flamaropol", se striga "Afara cu ungurii din tara". Asa cum s-a intimplat la ultimul meci disputat in Capitala, cistigat de ciucani cu 8-0. Jucatorii de hochei, insa, resimteau mai putin aceste tensiuni. Secuii majoritari se intelegeau, in teren si in afara lui, de minune cu putinii jucatori de etnie romana, indiferent de provocarile din ambele tabere.
Insa in ziua de 1 Decembrie 2011, un pustan de la Steaua, Cosmin Marinescu, a fost batut zdravan de colegii maghiari de echipa. Acesta le-a cerut amicilor sa vorbeasca romaneste si, in consecinta si-a primit rasplata. Apoi, la meciul international Romania – Ungaria, unii jucatori romani (din punct de vedere al cetateniei) au intonat imnul maghiar si cel al Tinutului Secuiesc, in sala din Miercurea Ciuc. N-a trecut mult si cel mai bun hocheist (cetatean) roman, Tihamer Bencze, a spus ca nu Romania a batut Ungaria, ci Tinutul Secuiesc. Ca nationala Romaniei n-ar reprezenta mai nimic fara secuii din Harghita, fara de care ar fi fost facuti arsice de unguri. Declaratii care au stirnit indignare in presa bucuresteana, desi – sa recunoastem – nu e prea departe de adevar.
Ce l-a minat pe junele Marinescu sa-i admonesteze pe colegii sai, cu care spune ca era prieten? Ce i-a minat pe baietasii secui sa rabufneasca atit de violent? In fine, ce l-a minat pe Bencze sa dea asemenea declaratii inflamante, asta in eventualitatea ca avea destula minte ca sa stie ce reactii o sa provoace in mass-media tarii de care, la urma urmei, apartine? O cale spre raspuns provine de la presedintele Federatiei, Barna Tanczos, care la nervi a spus ca o sa-si ia toate jucariile din Harghita si o sa plece cu ele in Ungaria, dupa care Romania va juca in inexistenta "grupa H". Declaratie renegata ulterior, dar reala.
Explicatiile provin pe linie medicala: o tumoare care invadeaza suflete nevinovate de tineri sau chiar de copii de virsta lui Marinescu si a colegilor sai. O tumoare care se numeste "nationalism extremist", la fel de oripilanta si in varianta Laszlo Tökes, si in cea a lui Corneliu Vadim Tudor. Un cancer proliferat cu buna stiinta de indivizi ca Barna Tanczos, cu replici la fel de maligne de partea cealalta. Un cancer care mai exista si acum, in anii globalizarii si mondializarii, cind pina si nationalismul ponderat este desuet. Fara a intra in prea multe detalii, ne intrebam ce s-ar intimpla, oare, daca tumoarea din hochei ar face metastaze in fotbal – sportul care stirneste cele mai violente pasiuni? Deocamdata, ipoteza este absurda, chiar daca unii alinta echipa CFR Cluj cu denumirea "ungurii" (desi singurul ungur de acolo este patronul!), chiar daca alde Gigi Becali spumega cind aude de echipa clujeana. Din nefericire, inca nu este asa. Cancerul din sportul cu crosa si pucul nu a facut metastaze. Numai ca, pina la extirpare, situatia din hocheiul romanesc va fi exact la fel cum este…
