Demitizarea "Generalilor"

In aceasta vara, cu ocazia Campionatului European de Fotbal, drumurile mi s-au intersectat de citeva ori, intimplator, cu cele ale lui Anghel Iordanescu, pe care il consider, la unison cu foarte multa lume, cel mai de succes antrenor roman al tuturor timpurilor, alaturi, poate, de Pisti Covaci. Am ramas impresionat de reputatia excelenta pe care "Generalul" o avea atit in rindul oamenilor de fotbal si ziaristilor prezenti la Euro 2000, cit si al simplilor suporteri, care il salutau cu simpatie cind il recunosteau. La terminarea Europenelor am aflat, dupa cum se vorbea deja, ca Iordanescu a semnat un contract cu Rapidul, urmind sa ia loc pe banca tehnica a giulestenilor in locul lui Lucescu. Mi-am spus ca era cea mai buna afacere posibila pentru clubul condus de Copos, pentru ca Iordanescu mi se parea singurul tehnician roman capabil sa preia in acel moment corabia din Grant si s-o duca cu mina sigura spre succes. Surprinzator, insa, parcursul sau la cirma Rapidului n-a fost unul plin de succes: in ciuda unor rezultate foarte bune obtinute in perioada de pregatire, care o recomandau drept una dintre pretendentele serioase la titlu, formatia bucuresteana s-a impovarat de penibil in campionat, ajungind mai aproape de polul inferior al clasamentului decit de virful sau. Singura "sclipire", meciul de orgoliu facut de Pancu si ai sai pe terenul lui Liverpool, n-a putut prelungi mult sederea "Generalului" in Giulesti, cu atit mai mult cu cit ajunsese sa-si ridice in cap si suporterii. Asa s-a facut ca, impotriva oricaror pronosticuri, cel mai galonat antrenor roman, cel care reusise performanta unica de a-i duce pe "tricolori" in sferturile de finala ale unui Campionat Mondial, a fost nevoit sa demisioneze de la conducerea Rapidului, asumindu-si responsabilitatea celui mai usturator esec al carierei sale de tehnician.
Cornel Dinu a trecut, la rindul sau, de la extaz la penibil, dar intr-o perioada mult mai scurta, de doar citeva luni. Omul care era aclamat in iunie, la terminarea campionatului, pentru readucerea titlului in Soseaua Stefan cel Mare si mai ales pentru construirea unei echipe foarte spectaculoase la Dinamo, a fost demis in octombrie pentru… lipsa de rezultate. Eliminarea prematura din Liga Campionilor si inceputul sontic de campionat i-au facut pe sefii "ciinilor rosii" sa se gindeasca la inlaturarea lui Dinu de la cirma echipei, vazind in aceasta unica solutie de redresare. Dupa citeva zile, insa, in urma consultarii cu jucatorii si a analizarii mai atente a starii de lucruri din cadrul clubului, au decis ca Dinu sa revina pe banca tehnica si sa continue lupta pentru revenirea pe podiumul Diviziei A. Oricum, el lucreaza in continuare cu sabia lui Damocles deasupra capului, pentru ca nerealizarea acestui obiectiv pina la finalul turului i-ar putea aduce din nou concedierea. De data aceasta irevocabil.
La Galatasaray, Mircea Lucescu a pornit cu dreptul, cistigind Supercupa Europei in fata puternicei Real Madrid. Cu toate acestea, dupa rezultatele contradictorii din campionat si Liga Campionilor, se pare ca si scaunul sau a inceput sa se clatine. De urmatoarele citeva meciuri (si mai ales de cel cu Sturm Graz, din Liga) depinde daca el va mai ramine antrenorul echipei lui Hagi si Popescu. Altfel, nu va mai conta ce a facut pina atunci pentru Galata si i se vor da papucii fara menajamente. De altfel, astfel de cazuri nu sint caracteristice doar antrenorilor romani, ele se petrec oriunde in lume. Sa ne amintim ca Jupp Heynckes a fost demis de la Real Madrid dupa ce cistigase Liga Campionilor, iar, mai recent, Dino Zoff a fost nevoit sa demisioneze in urma criticilor virulente la adresa sa, dupa ce dusese Italia pina in finala Euro 2000 si fusese la un minut de cistigarea ei…
Ce trebuie inteles din toata aceasta insiruire de exemple nefericite? Faptul ca nici un antrenor, oricite performante inalte ar fi avut pina atunci in cariera si oricit de bine pregatit ar fi, nu detine cheia succesului permanent. Nu exista antrenor care sa fi cistigat in permanenta, orice echipa ar fi pregatit. Trebuie sa intelegem ca si ei depind de multi factori aleatori, ca uneori intimpina dificultati de adaptare in anumite locuri si asa se poate intimpla ca, de exemplu, marele Iordanescu sa plece cu capul plecat din curtea unei echipe precum Rapid, adevaratul sau Waterloo. Antrenorii sint si ei oameni, cariera lor nu poate merge din pisc in pisc, trebuie sa mai aiba si caderi, insa adevaratii antrenori de succes sint cei care reusesc sa treaca peste ele si sa revina din nou pe alt pisc. Astfel de antrenori sint foarte rari si poate ca ei ar trebui tratati cu mai mult respect de fotbalul romanesc, nu cu huiduieli si fluieraturi la prima infringere nescontata.
(Ion TEODOR)