Iarna e ca primavara, dar nu chiar ca vara

Mircea Sandu, presedintele FRF, este o tinta preferata a condeierilor din Romania de aproape doua decenii. Nu spunem o noutate, dar parca niciodata Nasul fotbalului romanesc nu a fost atit de bagat in seama ca in ultimele saptamini, mai exact, de cind a fost ales in Comitetul Executiv al UEFA, la masa cu cei care, de ani si ani, impart dreptatea si nedreptatea in fotbalul european. Exista chiar o tendinta de crestere a imaginii personajului. Nu spunem chiar iertarea pacatelor, fiindca sint destule la bordul Nasului, iar de iertare se ocupa unul singur, acolo sus. Insa trebuie sa recunoastem ca Mircea Sandu incepe sa aiba idei destul de bune fata de refacerea blazonului fotbalului romanesc, ba chiar si proiecte ambitioase.
Iata una dintre aceste idei, care a consumat mai putini megabiti prin memorii, dar poate stirni controverse, desi, in esenta, nu e rea deloc. Nu demult, presedintele FRF a propus o vacanta competitionala de iarna mai scurta ca de obicei: fotbalul de Liga I sa inceapa cam la mijlocul lunii ianuarie. In vremuri mai vechi, o asemenea trasnaie putea fi asimilata unui bilet de trimitere la spitalul Balaceanca, Socola Bucurestiului. Cum naiba sa joci fotbal, cind gerul iti sfichiuie obrazii pe drum (daramite pe stadion), iar zapada se inalta pina la prichiciul geamului? Insa, in anul de gratie 2007, la cit de bleaga si ponosita a fost baba Iarna, se putea juca in legea cea buna chiar si de Boboteaza si acum – daca stam si judecam retroactiv – cele doua echipe romanesti prezente in primavara-iarna europeana (ca tot un drac e!) aveau cinci-sase etape la bord. Si poate ca altfel se terminau meciurile cu ibericii astia, care au liber o saptamina de Craciun si alta de Anul Nou.
Pe de alta parte, pe vremea lui Mos Gerila nu era atit de ticsit programul competitional. In materie de Cupe Europene, se rezolva totul pina cel tirziu in octombrie, nationala juca vreo cinci-sase meciuri pe an, era timp berechet pentru vrajitorii mingii de pe la noi sa-si petreaca – vorba unui slagar de pe-atunci – vara la Mamaia si iarna la Sinaia.
Oamenii de stiinta sustin ca incalzirea planetei datorita poluarii si efectului de sera este un fenomen lent si ireversibil si – in fintina gindirii Nasului – merita urmarit vreme de citiva ani. Este si motivul pentru care Executivul Federal a propus, ieri, un program asemanator cu cel actual: un tur prelungit cu doua etape, pina in decembrie, si o reluare a sezonului la mijlocul lui februarie. Meteorologia fiind cea mai fisneata dintre stiinte, nu putea baga nimeni mina in foc ca la anul nu vom avea parte de o baba-iarna resuscitata cu gerovital, care ar fi facut praf toate planurile federale. Este buna ideea, dar mai trebuie o perioada de studiu, de pregatire, de stand-by, pina a ne incumeta sa o aplicam. Ar fi bine sa jucam ca in Occident, daca tot avem ambitii europene. Sa ne amintim de echipele sovietice de prin anii ’80, care faceau furori toamna, pentru a se poticni la primele incercari primavaratice in fata unor adversari poate mai slabi, dar nehandicapati de binefacerile hibernarii prelungite. Impedimentele vin, insa, din doua parti: in primul rind, mentalitatea jucatorilor romani, greu de convins ca, imediat dupa deliciile "sarbautorilor", sa vina fresh la pregatiri, pentru ca peste doua saptamini se reia campionatul. A doua, mai greu de rezolvat, este cea a starii terenurilor, pentru ca o fi iarna ca primavara sau toamna, dar nu-i chiar ca vara. Se mai face ca ploua, se mai simuleaza o ninsoare si pe terenuri infloresc gropile si baltoacele. Asa ca ideea lui Mircea Sandu merita sa mai stea citiva ani in sertare, pina cind vom avea si conditiile extra-meteorologice de a ne alinia Europei de Vest.