Lectia de onoare si demnitate a unei natiuni

"Adevarul despre Katyn este fundamentul Poloniei moderne, tot asa cum minciuna despre Katyn a fost fundamentul Republicii Populare Polone". Unul dintre vorbitorii de la ceremonia solemna comemorativa care a avut loc simbata la Varsovia in onoarea victimelor tragicului accident aviatic de la Smolensk a tinut sa reaminteasca acest crez fundamental al lui Lech Kaczsinki. In fapt, fostul presedinte nu era decit ecoul unor convingeri larg raspindite printre polonezi, care nu au acceptat niciodata "adevarul oficial", fabricat in perioada comunista cu asistenta de la Moscova. Avind convingerea ca o natiune se defineste in mod esential prin maniera in care se raporteaza la istoria sa. Pentru ca identitatea unei natiuni se construieste in primul rind prin felul in care aceasta isi cultiva memoria.

S-a vorbit mult despre Polonia in ultima saptamina. Tragismul catastrofei aviatice de la Smolensk si legatura simbolica cu Katyn-ul au asezat, din nenorocire, tara in prim planul agendei mediatice a planetei. Si, ca de multe ori in istorie, si acum polonezii s-au comportat exemplar, cu o remarcabila demnitate. Maniera in care ei s-au comportat in ultimele 9 zile, in particular in timpul ceremoniilor de la sfirsitul saptaminii, a impresionat o lume intreaga. A stirnit respect si admiratie. Aceasta idee a strabatut ca un leitmotiv si comentariile care au insotit transmisiunile facute simbata si duminica de la fata locului de televiziunile romanesti. Pentru a sublinia – s-a spus mai mult sau mai putin explicit -, cu regret, diferenta fata de ceea ce vedem in mod obisnuit in Romania, unde principiile si valorile nu sint deloc la mare pret. "Flexibilitatea" morala, ajustarea principiilor la interese, lipsa sentimentului de responsabilitate par sa fie mai degraba regulile de viata ale romanilor, de la omul de pe strada la elite. Daca Romania nu duce, cu siguranta, lipsa de talente, in schimb, e o mare penurie de caractere. Din contra, pentru polonezi valorile conteaza. Intr-o epoca in care Occidentul european e dominat de un relativism impins la limita, in care patriotismul este desuet si credinta religioasa ridiculizata, polonezii se incapatineaza sa puna pret pe patriotism, pe traditii si pe valorile crestine.

In ultimii ani, la Bruxelles, dar si in multe capitale europene s-a vorbit, adesea cu iritare, despre polonezi. Iritare care s-a amplificat dupa venirea la putere, in 2005, a fortelor politice conservatoare conduse de fratii Lech si Jaroslaw Kaczinscki. Li se reproseaza polonezilor ca sint adesea "nerezonabili". Liderii de la Varsovia s-au batut pina in ultimul moment pentru a inchide in conditii cit mai favorabile dosarul de aderare a tarii lor la Uniunea Europeana. Au fortat, aproape, UE sa se implice in evenimentele din Ucraina care au dus la revolutia portocalie de la Kiev din 2004, in pofida reticentei destul de explicite a unor tari, precum Germania, care nu doreau sa irite Rusia si, mai tirziu, Lech Kaczinski personal a fost in avangarda tarilor europene care au dorit sa-l sprijine pe presedintele georgian Michail Saachasvili in momentul agresiunii militare declansate de Kremlin in vara anului 2008. In fine, in cu totul alt plan, polonezii au cerut insistent, chiar daca in final fara succes, ca trimiterea la radacinile crestine ale Europei sa figureze in textul Tratatului constitutional al UE. Iar daca tot vorbim de Bruxelles, in ciuda contondentelor politice de acasa, masivul grup polonez din institutiile europene functioneaza unitar, indiferent de afilierile sau simpatiile politice ale membrilor sai.

In fapt, Polonia, care nici un moment nu a plecat de la ideea ca i s-a facut o favoare prin primirea sa in UE, ci a considerat, din contra, ca a fost un gest normal, o reparatie necesara fata de abandonarea sa de catre Occident in spatiul sovietic la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, se comporta ca unul dintre cei mai importanti actori politici din spatiul european, in jurul caruia graviteaza si alte state, mai ales din nordul continentului, in principal tarile baltice. O tara cu idei si interese proprii, pe care polonezii nu se sfiesc sa le afirme. Chiar cu riscul de a fi acuzati de unii ca nu sint "buni europeni". Desi scepticismul Varsoviei fata de bunele intentii si de actiunile politice ale Moscovei, dar si viziunea ferm transatlantica si relatia speciala cu America nu au fost adesea bine primite in alte capitale, precum Berlinul sau Parisul, polonezii nu au renuntat la linia lor de politica externa. Esential e, pina la urma, faptul ca nimeni nu-si poate permite astazi sa ignore vocea Poloniei, cel putin in spatiul european.

Lectia de demnitate, de verticalitate a Poloniei ar putea fi un bun exemplu pentru romani. E greu de spus daca acest lucru e, pina la urma, si posibil. Cel mai probabil e  ca vom comenta citeva zile cu admiratie comportamentul polonezilor si vom continua sa facem lucrurile la fel de "romaneste" ca pina acum. Nu doar in politica sau in administratie, ci si in felul in care ne purtam zilnic multi dintre noi.