Lovituri de stat si contralovituri de tot felul

marți, 30 octombrie 2012, 18:11
3 MIN
 Lovituri de stat si contralovituri de tot felul

De ce ar tine mortis un important lider de partid sa tot arate ca istoria s-a oprit undeva in perioada interbelica ori ca s-a ratacit prin Africa? Filozofia unei lovituri de stat, enuntata de el in mai multe randuri, inclusiv duminica trecuta, implica arme si impuscaturi, arestari si executii. Dar aceasta este o teorie invechita, care denota mai degraba lipsa de viziune, o lacuna teribila pentru un politician cu pretentii. Ultimii 20-30 de ani au demonstrat ca lumea se schimba foarte repede si ca nu doar evenimentele punctuale sunt depasite, dar si strategiile politice, ca sa nu mai vorbim de cei care le initiaza. Pe un continent cum este Europa, loviturile de stat nu se mai dau cu arme si arestari, ci cu legi controversate si cu suspendari. Democratia prost inteleasa si la fel de prost aplicata ajunge sa permita sechestrarea unei institutii a puterii in stat, cum ar fi Parlamentul – ai carui membri am vazut ca se vand foarte usor, si impunerea unor decizii care nu aduc tarii nici un folos. Mai mult, nimeni nu este responsabil pentru esecurile costisitoare, desi toti si-au lipit de buze expresia "imi asum responsabilitatea". Da bine in campanie, dar rateurile s-au tot adunat de-a lungul timpului, impovarand enorm populatia.

Tot un fel de lovitura de stat a dat ieri si Senatul, respingand o decizie a Agentiei Nationale de Integritate intarita de curtea suprema care a dispus cu patru luni in urma demisia unui senator. Si aceasta lovitura in plexul justitiei este legala, pentru ca senatorul prins calcand pe bec le-a aratat colegilor sai portita prin care spera sa se poata fofila: un recurs in anulare, cu termen tocmai in aprilie anul viitor. E drept ca seful sau de partid (cel care confunda lovitura de stat cu democratia) l-a sters de pe listele candidatilor in alegerile din decembrie pe actorul-senator care a facut comédia asta. De nesters ramane sfidarea justitiei si a cetatenilor care nu se pot fofila, si ei, in fata legii precum un senator, fie el si artist.

Mircea Diaconu insa nu este primul parlamentar prins ca face giumbuslucuri in fata legii. In iunie, adica la sfarsitul precedentei sesiuni parlamentare, Dan Voiculescu a renuntat la mandatul de senator pentru ca dosarul sau de coruptie, ajuns la nemilosii judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, sa fie retrimis la prima instanta, pierzandu-se astfel timp in procesul de judecata. Oficial, Voiculescu a invocat un motiv minor: respingerea propunerii sale de dublare a amenzilor in cazurile de evaziune fiscala, si asta nu in plen, ci intr-o comisie parlamentara. Spre deosebire de Diaconu, Voiculescu vrea acum sa redevina senator, in dispretul alegatorilor carora le-a intors spatele in iunie.

Acestea sunt doar cateva dintre preocuparile care umplu viata searbada de parlamentar. Daca cetatenii pot penaliza asemenea fentari ale legii doar o data la patru ani, exista cineva care poate plesni autoritatile de la Bucuresti chiar si atunci cand acestea nu se asteapta. Comisia Europeana se lasa mai greu pacalita de tertipurile gasite pentru a pune mana pe bani europeni si a-i cheltui aiurea. De altfel, aceasta este si arma celor de la Bruxelles, care tocmai au suspendat cateva plati (pe segmentul dezvoltarii resurselor umane, de exemplu), si ameninta cu inchiderea conductei de bani pe alte domenii, cum ar fi transporturi, starnind oarece panica inclusiv in Iasul brazdat de santiere pe domeniul public. Motivul invocat de Comisie este atribuirea mai multor lucrari fara licitatie publica. E drept ca legislatia – de simplificarea si corectarea careia alesii n-au chef sa se ocupe – este foarte permisiva, ca lucrarile stagneaza pentru ca pierzatorul licitatiei e musai sa dea in judecata castigatorul si ca Guvernul abia acum s-a gandit sa mareasca de la 15 la la 30 de mii de euro plafonul activitatilor atribuite fara sa fie scoase la mezat. Asadar, Romania e pe cale sa mai piarda niste bani si depinde doar de puterea de negociere a celor de la Bucuresti sa evite acest lucru. Dar cine sa negocieze, acum, cand toata lumea a plecat in campanie?

Comentarii