Mirajul Kostunica

Se poate spune, fara riscul de a exagera, ca alegerile prezidentiale, parlamentare si locale din Iugoslavia, care se vor desfasura pe 24 septembrie (si 8 octombrie, in cazul unui al doilea tur de scrutin la prezidentiale), pot constitui un moment de cotitura in istoria Balcanilor. De aceste alegeri va depinde daca Slobodan Milosevici, singurul dictator care detine acum puterea in Balcani si in Europa, va fi inlaturat de pe scena politica si, odata cu el, va fi inlaturata cea mai mare sursa de instabilitate din regiune. Teoretic, asa cum arata sondajele, Milosevici are putine sanse sa cistige alegerile in mod corect. Adversarul sau, Vojislav Kostunica, trimis in cursa de alianta a 18 partide din opozitie, este creditat in mod constant in sondaje cu 10 sau 20 de procente inaintea presedintelui iugoslav, iar analizele arata ca in turul doi ar iesi cistigator fara probleme. Intrebarea de pe buzele tuturor sirbilor si a observatorilor internationali este daca Milosevici va accepta sa piarda. Raspunsul dat cel mai adesea este "Nu!". Toata lumea se asteapta la o mare frauda electorala sau la o alta diversiune care sa-i permita lui "Slobo" sa ramina cel mai puternic om din Iugoslavia.
Aparitia lui Kostunica l-a prins nepregatit pe Milosevici. Dictatorul sirb nu-si facea griji pentru ca se astepta ca Vuk Draskovici sa fie desemnat candidat al opozitiei unite. Draskovici, asemeni altui lider marcant al opozitiei, Zoran Djindjici, isi subminase credibilitatea flirtind cu regimul Milosevici si mentinind fragmentarea opozitiei. Dat fiind ca Draskovici avea un potential de crestere redus, opozitia unita a apelat la un necunoscut. Kostunica, profesor de drept constitutional, este un nationalist moderat care promite sa le redea sirbilor increderea in sine si sa restabileasca legaturile Iugoslaviei cu lumea. Kostunica reuseste ceea ce nu au reusit Draskovici si Djindjici: vorbeste limba lui Milosevici si este in acelasi timp credibil. Esential pentru aceasta este faptul ca nu a cochetat niciodata cu regimul Milosevici si nici cu regimul comunist. Kostunica isi recruteaza votanti din tabara traditionala a lui Milosevici pentru ca afiseaza un nationalism moderat, care nu are accentele xenofobe, autoritare si exotice ale nationalismului de stat. Candidatul opozitiei critica bombardamentele NATO de anul trecut, dar promite sa reia legaturile cu Occidentul si sa scoata Iugoslavia din izolare. Nu se fereste sa afirme ca politica agresiva a SUA a favorizat, in fapt, mentinerea lui Milosevici la putere. Despre administratia ONU din Kosovo spune ca este injusta pentru ca ii favorizeaza pe albanezi. "Kosovo este pamint sirbesc", declara el apasat, promitind ca, in cazul in care va cistiga alegerile, va organiza reintoarcerea in provincia dominata de albanezi a zecilor mii de sirbi care au luat calea exilului dupa venirea trupelor NATO. In legatura cu soldatii KFOR sugereaza ca nu si-ar mai avea rostul in Kosovo daca Milosevici va cadea. Nu recunoaste tribunalul international care l-a condamnat pe Milosevici si promite ca nu va face demersuri pentru a-l deferi justitiei internationale. Desi lipsit de charisma, Kostunica stie sa-i atraga pe sirbi spunindu-le ceea ce doresc sa auda: le vorbeste despre nevoia de revenire la normalitate, despre unitate, reconciliere si mindria de a fi sirb. Iar Europei ii sugereaza ca are nevoie de pozitia strategica a Iugoslaviei pentru a opri "invazia" musulmanilor spre inima continentului.
Cu greu s-ar putea sustine ca Vojislav Kostunica este un liberal dupa standarde occidentale, dar Occidentul vede in el cel mai mic rau posibil. Administratiilor occidentale le place sa spere ca nationalismul lui Kostunica este unul preponderent instrumental, menit a aduce cit mai multe voturi din tabara adversarului, si ca o eventuala guvernare a opozitiei va fi democratica. Pentru a menaja susceptibilitatile sirbilor si pentru a nu-i oferi lui Milosevici subiecte de exploatat in campanie electorala, Occidentul s-a ferit in ultima vreme sa faca declaratii belicoase la adresa Serbiei. Doar SUA, alaturi de Rusia, au avertizat Belgradul sa nu falsifice alegerile si sa nu implice Muntenegrul – "fratele mai mic" din Federatia iugoslava, care boicoteaza alegerile – intr-o diversiune care i-ar permite lui Milosevici sa ramina la putere cu pretul unui razboi civil. Tot pentru a se feri de provocari, presedintele pro-occidental al Muntenegrului, Milo Djukanovici, a evitat sa convoace un referendum pe tema independentei provinciei. Analistii se tem ca Milosevici va profita de distanta mica, de sase saptamini, dintre alegerile din Iugoslavia si cele din Statele Unite pentru a interveni in Muntenegru, bazindu-se pe supozitia ca este putin probabil ca SUA sa-si permita o interventie militara in plina campanie electorala. In plus, mai multe membre europene ale NATO dau semne ca nu ar mai fi de acord cu o interventie asemanatoare cu cea din Kosovo.
De partea cealalta, Milosevici stie un singur lucru: ca trebuie sa ramina la putere. Nu se da inapoi de la nimic pentru aceasta. Apeleaza fara menajamente la violenta pentru a hartui si inlatura opozitia si presa independenta. Cel mai recent si mai explicit semn in acest sens a fost atacul cu pietre si rosii pus la cale asupra lui Kostunica, saptamina trecuta, in Kosovska Mitrovica. Printre agitatorii din orasul kosovar au fost recunoscuti oameni apropiati regimului, intre care si doi ofiteri de politie. Atentatele, arestarile, perchezitiile, interventiile brutale ale politiei sint un fapt curent in "ghetoul" Serbia. Draskovici, el insusi victima a unui atentat, sta deoparte undeva pe plajele Muntenegrului, lasindu-l practic pe candidatul la prezidentiale al partidului sau fara sprijin politic. Fostul presedinte al Serbiei Ivan Stambolici a disparut, recent, in mod misterios si opozitia banuieste ca Milosevici isi pregateste o portita de iesire – preluarea presedintiei Serbiei in cazul in care o pierde pe cea a Iugoslaviei. Cenzura si propaganda cinica sint alte constante ale regimului Milosevici. Alegerile de acum sint primele in care sirbii isi aleg presedintele in mod direct. Si sint primele pe care Milosevici este pe punctul de a le pierde. De aceea analistii se asteapta la o mare frauda electorala. Un prim pas a si fost facut: opozitiei "tradatoare" nu ii este permis sa aiba observatori la alegeri. Cum nici observatori internationali nu vor fi prezenti, nimic nu sta in calea oamenilor lui Milosevici sa falsifice numaratoarea voturilor. Dictatorul sirb are la indemina intregul aparat de stat, populat de o clientela credincioasa si dispusa sa faca orice pentru a-si pastra pozitiile.
Asadar, alegerile din Iugoslavia sint asteptate cu un amestec exploziv de optimism si scepticism. Sloganul triumfalist al studentilor "Slobo este terminat!" sta alaturi de discursurile prin care Kostunica isi exprima temerile ca alegerile vor fi falsificate. Orice este posibil: fie tranzitia pasnica a Iugoslaviei spre democratie, fie scufundarea intr-un nou razboi civil. Din pacate, totul depinde de o singura persoana – Milosevici – de la care nu putem astepta gesturi intelepte. (Adrian CIOFLANCA)