NATO, bata-l vina!

Ani de zile, pina chiar de curind, toate sondajele de opinie indicau un procent covirsitor de romani, intre 80 si 90% dornici ca tara lor sa fie admisa in NATO. Cifrele, record in spatiul central si est-european, erau folosite cu orice ocazie de catre oficialitatile romane pentru a convinge Occidentul ca Romania merita sa fie admisa in NATO. Argumentul forte era ca o asemenea vointa de integrare in structurile militare euro-atlantice arata cit se poate de clar compatibilitatea noastra deplina cu civilizatia occidentala. In aceste conditii, integrarea Romaniei in NATO n-ar fi reprezentat decit o recunoastere oficiala a unei stari de fapt.
In aceste zile, totul s-a dovedit a fi un mare bluf. Romanii, din cite se pare in majoritatea lor, sint impotriva actiunilor militare declansate de NATO. O majoritate, deocamdata tacuta, condamna alianta nord-atlantica si sufera in felul ei alaturi de Iugoslavia lui Milosevici. Motivatiile sint multiple. De la argumente de genul "amestecul in treburile interne ale unui stat suveran" cu trimitere la acuzatia de incalcare de catre NATO a dreptului international si a propriului statut pina la cele care vad in interventia militara a NATO in Iugoslavia ca un sprijin acordat unei minoritati nationale, respectiv cea albaneza, in efortul ei de a obtine autonomia teritoriala. Si de aici pina la pericolul maghiar in Romania nu mai e decit un pas.
Romanii, gata oricind sa-ti jure ca abia asteapta ca tara noastra sa devina membru NATO, nu dau in fapt doi bani pe ceea ce inseamna cu adevarat alianta nord-atlantica. Pentru ca NATO, inainte de a fi o structura militara, e virful de lance al unei intregi civilizatii. E partea poate cea mai vizibila a unui aisberg numit civilizatia moderna occidentala. Cu tot ce inseamna ea ca sistem de valori. Democratie, stat de drept, economie de piata, drepturile omului, toleranta. In general, tot ceea ce constituie, pina una alta, sistemul "cel mai putin rau" din cite au existat pina acum in istoria omenirii. In ultima instanta, a fi membru NATO sau a demonstra ca meriti sa fii inseamna a demonstra ca aderi la valorile care stau la baza acestui sistem. Este exact ceea ce noi, romanii, am infirmat acum.
In spatele argumentelor invocate pentru a condamna actiunile NATO in Iugoslavia se ascunde, in general, refuzul mai mult sau mai putin constient al sistemului de valori care ne-ar face compatibili cu civilizatia occidentala. In Kosovo au murit pina acum citeva mii de persoane nevinovate iar circa sase sute de mii de albanezi au fost nevoiti sa-si paraseasca locuintele, majoritatea distruse, si sa migreze peste noapte in tarile sau provinciile vecine. In fata celor care condamna interventia militara a NATO, argumentul umanitar pare sa nu aiba nici o valoare. Daca-l invoci, ti se raspunde, de regula, in cel putin trei feluri.
Primul. Albanezii din Kosovo vor sa separe provincia de Iugoslavia. In aceste conditii, sirbii pentru care Kosovo reprezinta leaganul poporului lor au tot dreptul de a impiedica acest lucru fie chiar si cu pretul unor vieti si suferinte omenesti. Argument forte. Numai ca logica, dusa pina la capat, e de-a dreptul ingrozitoare. Daca un stat vrea sa-si prezerve un teritoriu, conform acestei logici, are dreptul legitim si moral de a a sacrifica orice locuitor al teritoriului respectiv care i s-ar opune. Nu tine. Cel putin daca pretinzi ca impartasesti valoarea numita dreptul fiecarui individ, inainte de dreptul unui stat, de a-si hotari singur soarta. Pentru multi dintre romani acest drept suna cam aiurea. Civilizatia occidentala il apara, din principiu.
Al doilea tip de argument. Regimul de la Belgrad nu face bine ca omoara civili sau ii obliga sa emigreze, dar nu sint singurii. Mai exista, spre exemplu, si turcii, care fac la fel cu populatia kurda. Daca Occidentul invoca argumentul umanitar in sprijinul albanezilor din Kosovo, de ce n-o face si-n cazul kurzilor din Turcia? Sau in multe alte cazuri similare de pe glob. De ce NATO s-a sesizat doar in acest caz? Iata o dovada de ipocrizie a NATO si a Occidentului, daca nu chiar de interese oculte, camuflate sub argumente de ordin umanitar. Suna bine. Numai ca si de data aceasta argumentatia dusa la limita logica e lovita de contradictie. Daca sustii ca NATO, pentru a fi cel putin credibil, ar fi trebui sa intervina si de partea kurzilor sau a altor minoritati oprimate, inseamna ca-i recunosti si legitimitatea de a o face. Ceea ce, in mod logic, inseamna ca si interventia militara in sprijinul minoritatii albaneze, adica impotriva regimului de la Belgrad, e perfect legitima. Faptul ca NATO nu-i ajuta pe kurzi sau pe altii aflati in situatii similare nu invalideaza dreptul NATO de a-i ajuta pe altii. Aceasta-i contradictia in care se plaseaza cei care invoca acest al doilea tip de argument. O contradictie care, invalidind argumentul din spatele ei, trimite automat la o alta contradictie. Daca NATO, pentru a fi consecvent, ar trebui sa ajute kurzii si altii aflati in situatii similare, de ce n-ar face-o si in cazul minoritatii maghiare din Romania pentru a-si obtine autodeterminarea. Iata cum, sustinind un argument in favoarea Serbiei si in defavoarea minoritatii albaneze, ajungi, daca e sa fii consecvent, sa sustii cauza minoritatii maghiare din Romania in defavoarea integritatii statului roman. O contradictie care de fapt nu intereseaza pe nimeni, pentru ca problema e cu totul alta. In opinia celor care se opun cu asemenea argumente interventiei NATO in Iugoslavia, alianta nord atlantica ar trebui sa-si vada de treaba la ea acasa si sa nu-si bage nasul in treburile altora.
Al treilea tip de argument. Daca NATO ataca Serbia, ii sprijina pe albanezi si incurajeaza separatismul pe criterii etnice. Or, tocmai aceasta nu ne trebuie noua, romanilor. Daca scot capul indata si maghiarii de la noi si cer autonomie teritoriala? Nu ne vom trezi si noi cu bombardamente NATO la Bucuresti? Acesta pare a fi si cel mai solid argument, dar si cel care arata in cel mai inalt grad incompatibilitatea noastra cu ceea ce inseamna NATO. Inseamna de fapt a nu intelege ca esenta NATO nu e aceea de a fi jandarmul lumii, ci de a face ca lumea, in general, sa nu mai suporte acest tip de comportament. Valorile pentru care exista NATO sint valori opuse logicii jandarmului, a fortei celui mai tare impotriva celui mai slab. E ceea ce fac sirbii in Kosovo si ceea ce ar putea determina orice alt stat sa faca impotriva unei minoritati. Acest principiu apara NATO, si nu o minoritate sau alta, indiferent care ar fi ea. Daca in Romania s-ar ajunge la o situatie similara celei din Kosovo, aceasta ar fi posibil doar pentru ca statul roman ar incalca la un moment dat acest principiu. Statul roman, ca institutie, incurajat sau motivat de o populatie pentru care valorile civilizatiei Occidentale pe care NATO le apara nu inseamna nimic. (Pavel LUCESCU)
Hip-hop mini-top
Iaca mare problema nationala: BUG Mafia, faimoasa, de acum, trupa de rap (stilul hip-hop) din cartierul bucurestean Pantelimon, a devenit inamicul public numarul unu al taticilor. Ei spun ca "baietasii" de la BUG violenteaza bunul simt al romanilor, tulbura mintile copilasilor de pe maidan, arunca in deriziune educatia parintilor si jignesc bunele maniere ale oamenilor de bine. Aparatorii spatiului privat acuza agresiunea trupei bucurestene, ocrotitorii spatiului public sint ofuscati de obscenitatea "mafiotilor", iar autoritatile denunta subversiunea. BUG Mafia indeamna la crima, la hotie si recruteaza drogati, cartofori si violatori – asta spun majoritatea celor sifonati de "explicitul" versurilor de cartier. Intr-un talk-show tatulician la PRO TV, invitatii – dinozauri ai muzicii usoare romanesti – au infierat activitatea si mesajul "bagabonzilor de cartier" de parca era vorba de salvarea moralitatii intregului popor roman. Nimeni nu a spus ca "baietasii" sint niste caraghiosi. Ei reprezentau in ochii "baietasilor de bine" – de-alde Horia Moculescu – chiar "pericolul social". Asa ca, la emisiunea cu pricina, caraghiosi nu au fost doar "filosofii sociali" de la BUG Mafia, ci chiar invitatii chemati pe post de instante care sa judece "fenomenul". S-a discutat afectat si moralist despre hip-hop si s-a ajuns la un cor ca la mini-top, cu infantilisme si pitigaieli de doi bani.
Daca BUG Mafia ar fi privita mai atent, s-ar ajunge irevocabil la concluzia ca bomba sociala pe care ar reprezenta-o este de fapt un fis. Sa fim mai expliciti si sa luam pe rind acuzele care sint aduse lui "Juice, Uzzi si Caddy".
1. Subversiunea. BUG Mafia este acuzata ca promoveaza o gramada de actiuni antisociale si ilegale: hotia, tilharia, violul, violenta, evadarea prin drog, misoginismul, specula si dispretul autoritatii de stat. Asa ceva pot spune doar cei care nu au ascultat piesele "mafiotilor" bucuresteni. La o simpla "experienta" auditiva, chiar si cei mai mofluzi "cetateni" ar constata ca, de fapt, dezabuzarea marcheaza toate povestirile despre poker, politisti si "stoarfe". Cei de la BUG Mafia sint deprimati ca "prietenasii" lor fura, se drogheaza si pierd timpul (scufundati in anomie) jucind zaruri si fluierind "gagici" pe strada. Valorile in numele carora ei cinta sint aceleasi cu ale autoritatilor. Ei nu doresc – si au spus-o chiar in timpul talk-show-ului lui Tatulici – ca prietenii lor sa populeze inchisorile. Sint pentru integrarea marginalilor, pentru egalitatea sanselor si pentru echitate sociala. Deci ar fi o mare pierdere de timp sa se discute despre adinca "filosofie" a unor "agarici" care cinta in rind cu lumea.
2. Obscenitatea. Da, in sens etimologic, cei de la BUG Mafia sint obsceni. Adica sint "realisti" prin vocatie. Ofera totul pe scena, la vedere, cu tot spectacolul detaliului. Dar, o spune expertul in obscenitate, filosoful francez Jean Baudrillard, "aceasta hipervizibilitate a lucrurilor marcheaza si iminenta sfirsitului lor, e semnul apocalipsei". Cu alte cuvinte, nu prohibitia e solutia, ci exhibarea excesiva a nevazutului: totul se va sfirsi ca un foc de artificii. Aceasta, daca i-am lua in serios pe cei de la BUG Mafia. Daca am fi si mai atenti, am vedea ca "realismul" lor (care pretind ca spun tot ce aud, ce vad in preajma lor) este mai mult prescriptiv decit descriptiv. Golanasii, care, pina mai ieri, nu stiau ce hram poarta, pot spune cu mindrie, de acum inainte, ca sint si se comporta ca niste "baieti de cartier".
3. Vulgaritatea. Tot etimologic vorbind, putem spune ca BUG Mafia este vulgara, aceasta insemnind ca apara interesele unei categorii prost situate social. Versurile mafiotilor sint revansarde, marcate de frustrare si invidioase. Opulenta "celorlalti" ii innebuneste. Cititi in cheie realista, insa, cei de la BUG Mafia promoveaza – pe baza unui model de import, "the rags to riches myth" – mitul american al ascendentei sociale exceptionale, "de la zdrente la bogatie". Ei doresc, astfel, ca orice copilas de familie proletara sa urce cit mai sus pe scara sociala. Deci, nimic subversiv. Mai ramine o problema: categoria pe care ei o "reprezinta" nu exista. Ce-i aia "baieti de cartier"? Oricit am specula pe tema cartierelor de tip comunist, am putea sa constatam ca peisajul social descris in versurile schioape ale baietilor de cartier este o fictiune.
In final, un sfat pentru autoritati: incurajati-i pe baietasii de cartier, pentru ca lucreaza in folosul regimului! (Adrian CIOFLANCA)