Orasul ca avantaj politic

Am mai spus-o. Unul dintre efectele interesante ale votului uninominal este ca imparte alesii in doua tabere: parlamentari de tara si parlamentari de oras. Intrebare: exista vreo diferenta sau – mai bine spus – va aparea vreo diferenta de statut intre cele doua categorii de alesi? S-ar zice ca da.

Faptul ca unii politicieni importanti ai Iasului au dat orasul pe tara, pentru alegerile din toamna, acrediteaza ideea ca ar fi mai lesne de obtinut un mandat de senator sau de deputat in mediul rural. Exista destule argumente care sprijina aceasta idee. In primul rind, la tara, electoratul este mult mai omogen, mai disciplinat si, deseori, mai usor de controlat. In plus, daca ti-ai decupat un colegiu in care majoritari sint primarii din propriul partid, ai sansa sa atragi mare parte din electorat. Primarul trebuie sa-si faca datoria de bun membru de partid, altfel il pasc sanctiuni dintre cele mai crincene.

Nu e de neglijat nici aspectul ca, in mediul rural, cadourile impartite diferitelor categorii de votanti sensibilizeaza mai mult alegatorul; si nici ca, in genere, votantii sint mai putin informati decit cei de la oras. Asta te face sa rezisti ofertelor de promovare costisitoare provenite din mass-media si sa consideri ca editarea unei publicatii temporare si gratuite, in regie proprie, devine solutia cu cel mai mare impact electoral.

De asemenea, la tara, contactul vizual cu alegatorul poate avea loc cu mai multa usurinta, datorita spatiilor de intilnire mai largi, iar asa numita strategie electorala "door to door" se poate derula in conditii mai favorabile decit cele de la oras. Prin excelenta, omul de la tara, mai ales in aceasta perioada de gratie a tulburelului, este mai primitor si mai dispus la vorbe decit oraseanul. Cu asemenea avantaje, nu-i de mirare ca o parte dintre politicieni de calibru au preferat sa-si faca mutatia la tara.

Si totusi, identificam si o zona nevralgica in dreptul parlamentarului de tara: o viitoare lipsa de vizibilitate. Obligat de statutul sau – cu atit mai mult cu cit putini sint cei care isi doresc doar un singur mandat de ales – chiar sa lupte pentru colegiul rural, senatorul sau deputatul va tinde sa neglijeze centrul. Si apoi, pe citi ieseni get-beget i-ar interesa informatia ca, de pilda, in comuna Stolniceni-Prajescu au inceput demersurile pentru pietruirea tuturor drumurilor?

In aceste conditii, parlamentarul de tara cu pretentii de marire sau doar de prezervare a pozitiei importante din organigrama organizatiei centrale va fi supus la un dublu efort. Va trebui sa-si acopere propriul colegiu, dar sa se implice si in actiuni la nivelul intregului judet. Cu conditia sa nu-i calce pe coada pe cei care si-au marcat deja acel teritoriu.

Dar este obligatoriu un astfel de efort? Da, daca politicianul nu vrea sa piarda din influenta. Imediat dupa alegerile din toamna, in fiecare partid se va declansa o tumultuoasa competitie interna. Ea va fi deja influentata de rezultatele scrutinului, de rangul in partid, de reusitele locale, dar si de proiectele politice de viitor ale fiecarui candidat in parte. Bunaoara, mai poti visa la functia de primar al batrinului Iasi, daca esti deputat de Coarnele Caprei? Ori, mai interesant, mai poti emite pretentii de lider de partid, daca toata ziua-buna ziua te afli la Ciurea? Este foarte clar: in viitorul mandat, parlamentarul de oras, daca stie sa-si joace cu inteligenta atuurile, va fi mult mai vizibil decit parlamentarul de tara, indiferent de ce nume poarta acesta din urma.

Pina astazi, pseudo-statutul de parlamentar "de tara" ori al unei zone marginale a judetului Iasi a reprezentat mai degraba un avantaj. Citi ieseni au auzit de Pavel Tarpescu sau de Gabriela Nedelcu, in calitatea lor de "reprezentanti" ai Pascaniului? Pentru cei prea satisfacuti cu "simpla" demnitate de parlamentar si cu pozitionarea in esalonul doi al functiilor de partid, anonimatul a reprezentat cea mai buna armura impotriva curiozitatii presei.

Dar pentru ceilalti ? Pina la urma, s-ar putea ca simpla decizie – pe baza unor calcule electorale egoiste – de a refuza orasul pentru tara sa-i coste pe unii dintre cei mai cunoscuti politicieni ieseni.