Proiect de fericire

In fiecare duminica, milioane de romani se aseaza in fata televizoarelor si stau cu inima strinsa, asteptind sa se intimple minunea. Spera cu totii sa detina biletul de bingo cu potul cel mare sau macar cu un cistig de citeva milioane care sa ii scoata din saracie. Se roaga lui Dumnezeu, rid nervos la glumele vulgare ale prezentatorilor, tresar cind suna telefonul, se incinta cu fetele frumoase din spatele ecranului si ii injura pe cei care cistiga. Si, pentru ca de cele mai multe ori seara se termina prost, se pregatesc moracanosi, cu patima masochista, sa-si sacrifice mica agoniseala pentru saptamina urmatoare, cu sperante inca si mai mari. Cu fiecare saptamina, devin tot mai frustrati, mai suspiciosi si abia asteapta sa auda de bilete aruncate la gunoi ca sa se revolte si sa mearga sa-i ia de git pe proprietarii jocului din orasul pe care il ocoleste norocul.
Numeroasele stiri despre biletele de bingo abandonate pe strada, revolta miilor de "bingomani" de la Botosani si din alte localitati marcate de un ghinion "suspect" arata ca jocurile de Bingo televizate au depasit sfera simplelor jocuri de noroc. Spectacolele mediatice in care se promite fericirea mundana mobilizeaza milioane de romani, intr-o maniera in care nimeni nu o mai poate face, si stirnesc o frenezie (auto)distructiva inimaginabila. Jocul de bingo a ajuns o institutie nationala, asa cum a ajuns cindva Caritas-ul, fara a fi tratata ca atare de autoritati si fara sa desfasoare o activitate transparenta supusa controlului public. Manipuleaza destinele a milioane de romani fara sa-si asume o responsabilitate pe masura.
Jocurile de bingo nu sint doar potential periculoase. Ele exercita o influenta nefasta asupra jucatorului prin chiar natura lor.
In primul rind, trebuie spus ca jocul de bingo submineaza citeva valori moderne fundamentale, burgheze: munca, cariera, capitalul si rationalitatea actiunii. Un promo al unei televiziuni suna asa: "Puteti cistiga intr-o singura zi cit in zece ani de munca!". Jucatorul la bingo crede mai degraba in noroc decit in munca, este superstitios peste masura, cedeaza tentatiei funeste de a-si irosi putinii bani pusi deoparte si spera sa devina "cineva", altcineva de fapt, dind lovitura, nu punind piatra peste piatra. Viata sa are sens numai duminica. Pe timpul saptaminii, se scufunda intr-o stare de prostratie superstitioasa.
In al doilea rind, jocurile de bingo favorizeaza paternalismul. Televiziunile tin, in ultima vreme, locul instantei care ofera, loc ocupat altadata de monarhul everget, de Dumnezeu sau de Marele Sef. Oamenii care joaca la bingo asteapta sa li se dea, nu merg si isi iau singuri. Se lasa vrajiti de populismul televizual, se dedica cu pasiune jocului, dar nu sint dispusi sa investeasca aceeasi energie pentru a-si gestiona singuri viata.
In fine, jocurile de bingo se joaca periculos cu destinele oamenilor. Privitorii, atrasi de stralucirea spectaculara a jocului, intra benevol si patimas intr-o captivitate ludica, aparent inocenta. In fapt, este vorba de o dependenta mai grea decit patima pentru joc sau decit viciul. Si aceasta pentru ca are directa legatura nu cu loisir-ul, ci cu viata, cu destinul cuiva. Cistigul la bingo intrupeaza proiectul fericirii posibile, iar televiziunile care organizeaza jocul apar ca adevarate gestionare ale fericirii, ca agenti nebulosi ai salvarii. Aceasta putere de a schimba destine manipuleaza sperante si credinte intr-un sens care, tradus politic, arata scandalos.
Pentru o tara a carei economie este definita in Constitutie "de piata", faptul ca locuitorii ei prefera sa investeasca in bingo si nu in afaceri este o veste proasta. Ca autoritatile nu inteleg sa faca presiuni pentru a face jocurile cu pricina controlabile este iarasi o veste proasta. In Marea Britanie, jocurile de noroc au fost interzise pina de curind. Acesta este un semn ca economia de piata nu prea este compatibila cu jocurile de noroc. Oare in Romania vor intelege politicienii acelasi lucru? (Adrian CIOFLANCA)