Slobodan Milosevici este un infractor sau un parterner de negocieri?

Decizia Tribunalului International pentru crimele de razboi din fosta Iugoslavie de a-l pune sub acuzare pe presedintele iugoslav Slobodan Milosevici a provocat stupoare in multe dintre cancelariile diplomatice ale lumii.
Mult prelungitul conflict dintre NATO si Iugoslavia parea a se apropia de final, prin aruncarea in joc de catre diplomati si militari a ultimelor atuuri. In primul rind, NATO a renuntat tacit la o serie dintre cerintele ferme formulate pentru rezolvarea crizei din Kosovo. Daca, la inceput, se punea problema retragerii totale a fortelor sirbe din provincie, s-a ajuns acum la formularea cerintelor NATO in termeni usor "indulciti", de genul "o retragere substantiala", si chiar la renuntarea la rolul de lider al Aliantei Nord-Atlantice in forta de mentinere a pacii ce va fi adusa in aceasta provincie. De cealalta parte, Milosevici incepuse sa se retraga de pe pozitia inflexibila pe care se situase in momentul in care a refuzat acordul de la Rambouillet. Este vorba de o acceptare a unor trupe de mentinere a pacii si de inceperea unei retrageri, cel putin simbolice, a fortelor de securitate din provincia Kosovo. Situatia parea sa se indrepte spre o intelegere intre cele doua parti intr-un timp cit mai scurt.
Astfel, este justificata nedumerirea pe care o parte dintre diplomati si-au exprimat-o imediat dupa aflarea deciziei Tribunalului de la Haga de a-l pune sub acuzare. La Washington si la Paris, decizia a creat stupoare. Oamenii politici isi vad sabotate eforturile de pina acum privind incheierea grabnica a conflictului. Daca Milosevici este acuzat de crime de razboi si de genocid, iar procesul sau se deruleaza intr-un ritm alert, atunci orice deplasare la Belgrad a reprezentantului vreunei tari ar echivala cu o tentativa de negociere cu un infractor, iar campania NATO ar trebui sa continue, in mod obligatoriu, cu invadarea Iugoslaviei cu trupe terestre si schimbarea prin forta a regimului Milosevici.
Daca acesta este punctul de vedere al americanilor si al francezilor, impartasit, evident, si de rusi, care doresc sa-si aroge cu orice pret rolul de personaj cheie la negocieri, nu aceeasi parere o au si celelalte tari europene. In vestul Europei exista de mult timp un important curent de opinie care cerea acuzarea lui Milosevici, macar formal, pentru toate atrocitatile comise in Bosnia-Hertegovina si Kosovo. Atita timp cit el este un partener de negocieri obisnuit, Milosevici isi va fixa propriile criterii de negociere si va ceda doar atunci cind va putea obtine maximum posibil, afirma, intr-o declaratie facuta BBC-ului, o diplomata britanica. Aceasta inseamna ca pentru a putea obtine rezultate de la negocierile cu liderul sirb, fara ca el sa se autoproclame invingator la Belgrad, era nevoie de presiuni mult mai puternice. Privit din acest punct de vedere, actul de acuzare formulat de Tribunalul International de la Haga capata o cu totul alta dimensiune. El poate fi atit acel element de presiune menit sa-l determine pe Milosevici sa nu mai traga de timp la negocieri, dar si un semnal pentru sirbi ca ar fi cazul sa-si schimbe atitudinea fata de cel care ii conduce.
Avind experienta acordului incheiat la Dayton pentru rezolvarea crizei din Bosnia, se pare ca varianta ultima devine cea mai plauzibila. Atunci Milosevici nu a cedat decit in momentul in care a obtinut tot ceea ce dorea pentru ca a simtit ca, in cazul unui refuz, ar fi putut pierde totul. Acum, situatia a devenit oarecum identica. Iugoslavia a fost practic distrusa de bombardamentele NATO, pentru rezolvarea crizei din Kosovo nu va mai putea obtine nimic mai mult decit o forta ONU de mentinere a pacii, in plan intern, practic, in acest moment nu are rival. Daca nu va ceda in saptaminile ce urmeaza, toate aceste victorii obtinute cu pretul unei rezistente eroice a sirbilor s-ar putea duce pe apa simbetei, iar soarta sa va fi aceea a unui personaj dat in urmarire in intreaga lume. (Cristian RACU)