Strategiile duplicitatii

Camil Petrescu povesteste, intr-una din cartile sale, o anecdota cu arabi. Un padisah se angajeaza sa rezolve o disputa dintre doi supusi de-ai sai. Il asculta pe primul si spune: "Ai dreptate!". Apoi, il asculta pe cel de-al doilea si admite ca si acesta are dreptate. Un consilier contrariat ii susura ca nu pot avea amindoi dreptate in acelasi timp. Padisahul, spontan, raspunde: "Si tu ai dreptate!". Pilda abia evocata da foarte bine seama de tipul de atitudine al unei bune parti a clasei politice fata de criza din Iugoslavia. Foarte multi politicieni nu par a fi avut luminarea de pe urma a padisahului. Ei ramin paralizati de imposibilitatea de a-si formula o opinie, de a judeca nuantat, de incapacitatea de a lua o decizie.
Pentru unii, diplomatia este instrumentul forte al disimularii. In aceasta viziune, cuvintul este o masca, zimbetul, o capcana. Nimic nu este ceea ce pare a fi. Logica si coerenta sint deprinderile naivitatii. Diplomatia poate ascunde nehotarirea, lipsa de opinii, idiotenia, nevroza sau schizofrenia. Diplomatia poate ascunde insasi duplicitatea. Il ajuta pe orice trepadus interesat de politica externa a Romaniei sa contrazica astazi ceea ce a spus ieri si sa afirme miine ca nu il intereseaza. Aceasta diplomatie omnipotenta trebuie sa lucreze doar in folosul neutralitatii, adica al prieteniei cu toata lumea. Chiar daca este o prietenie ireala, prefacuta, cu rinjet.
Problema este ca viziunea schitata mai sus nu este desprinsa din cartile de istorie, ci a constituit chiar backround-ul diplomatiei Romaniei pentru multi ani dupa revolutia din 1989. Din fericire, nu prescrie si tipul de atitudine al actualei echipe de la Ministerul Afacerilor Externe. Exista totusi presiuni extraordinare pentru a se reveni la ceea ce Romania a stiut sa faca atit de bine zeci de ani: sa ezite si sa o scalde.
Exponentul – ca sa folosim un cuvint drag "fostilor" – tipului de gindire duplicitar este Ion Iliescu, pe care il descriam si acum citeva zile ca fiind maestrul eufemismului vulgar si al ambiguitatii. Iata ce raspunde fostul sef al statului cind este intrebat daca PDSR va vota in Parlament in favoarea acordarii accesului nelimitat pentru avioanele NATO in spatiul aerian al Romaniei: "Tara noastra trebuie sa imbine actiunile in vederea integrarii in structurile euro-atlantice cu respectarea Tratatului de buna vecinatate cu Iugoslavia. Utilizarea nelimitata a spatiului aerian romanesc de avioanele NATO nu are nici o baza juridica si militara. Pe de alta parte, precizez ca nu exista nici o alternativa pentru securitatea Romaniei decit integrarea in structurile euro-atlantice. Totusi, la summit-ul de la Washington, delegatia romana trebuie sa-si exprime regretul ca Statele Unite nu au gasit, timp de 10 ani, resurse pentru sprijinul fostelor state comuniste, care se afla intr-o situatie ca dupa razboi". Aceasta betie de cuvinte si fuga de idei ne arunca in neant: nu stim care sint convingerile lui Iliescu si care ii este viziunea politica. Stim in schimb ca este iresponsabil. Sansele Romaniei de a accede in NATO vor fi risipite in cazul in care Iliescu va ajunge din nou la putere. Vom afla astfel ca in Occident duplicitatea, smecheria, sovaiala, contradictia nu sint considerate virtuti, ci sint armele sinuciderii. (Adrian CIOFLANCA)