Superstitiile singuratatii

Pina la Consiliul National de Coordonare, convocat acum, Partidul Democrat a tacut. Nu s-a implicat in alambicatele negocieri politice din ultima vreme, nu a fost actor in polemici publice si nici macar nu a cautat sa dea vreo lovitura de imagine, in stilul propriu. Este acelasi tip de atitudine adoptat de PDSR in aceasta vara si de ApR anul trecut. In conditiile in care scena politica este cuprinsa de un vacarm al negocierilor, discretia poate fi o strategie eficienta. Poate fi pentru electorat semnul sigurantei si al seriozitatii. Altadata protagonisti frenetici ai jocurilor politice zgomotoase, democratii se arata acum linistiti, exploatind virtutile tacerii. Aceasta atitudine si-a mai aratat o data roadele pentru PD, in timpul debarcarii guvernului Radu Vasile.
Retragerea temporara a democratilor de pe scena politica a avut un rezultat surprinzator: nimeni nu a luat in discutie in mod public posibilitatea alierii cu partidul lui Petre Roman, nici inainte de alegeri, nici dupa. Aceasta in conditiile in care este clar ca fara PD nu se poate face nici un calcul politic realist privind configurarea viitoarei coalitii de guvernare.
PD are interes sa nu fie amestecat, inainte de alegeri, in jocurile cu procente ale liderilor politici si in speculatiile presei. Asa cum s-a profilat strategia electorala la Consiliul National de Coordonare, PD se va arata electoratului ca un partid independent, puternic, care nu are nevoie de sprijin pentru a merge in alegeri. Asa a facut la alegerile locale si a avut succes. Traian Basescu a insistat, inaintea turului doi al scrutinului pentru Primaria Capitalei, ca nu negociaza cu nici un partid pentru a obtine voturi. Aceasta a fost o provocare fara precedent. Departamentul de analiza al democratilor (unul cu faima foarte buna) trebuie sa fi realizat ca unul din motivele pentru care partidele coalitiei guvernamentale au cazut in sondaje a fost perceperea relatiei dintre parteneri ca fiind de esenta conflictuala sau tranzactionala (adica compusa din "certuri si tirguieli", cum se exprima presa). Stilul de guvernare va fi una din tintele principale ale democratilor in alegeri. Petre Roman promite "o revolutie in modul de a guverna", adica mai multa eficienta, autoritate si legalitate. Interesant este ca, din declaratiile politice ale prim-vicepresedintelui PDSR, Adrian Nastase, reiese ca PDSR va insista in campania electorala pe aceleasi elemente. Aceasta arata nu ca PD si PDSR tind sa se apropie, ci ca cele doua partide, care isi clameaza individualitatea, vor avea anumite probleme din cauza suprapunerii mesajelor. Pina una alta, diagnosticul este bun: problemele eficientei guvernarii vor capta mai mult atentia in alegeri decit specioasele probleme de economie sau pretentioasele discutii despre politica externa. Ultimul element, totusi, va face diferenta dintre PD si PDSR. Deficitul de imagine externa al PDSR, care il determina pe Adrian Nastase sa bata la usile cancelariilor occidentale pentru a da asigurari de bune intentii, contrasteaza puternic cu buna imagine a democratilor in strainatate. "PD este cel mai pro-european partid roman", scria Petre Roman intr-o scrisoare publicata in intimpinarea Consiliului National de Coordonare. Dupa iesirea din cursa a lui Emil Constantinescu, cel care isi revendica o parte din succesele politicii externe, Petre Roman, ca detinator al portofoliului Externelor, ramine singurul prezidentiabil care poate folosi politica externa pe post de capital electoral. Aceasta cel putin deocamdata – pentru ca Mugur Isarescu, a carui colaborare cu organismele europene a fost un succes, poate folosi aceeasi carte in cazul in care va candida.
Acestea sint intentiile. PD mai are totusi de trecut de citeva probleme serioase. Mostenirea de imagine negativa este inca un obstacol, mai ales ca tipul de comportament politic pe care il promite intra flagrant in conflict cu comportamentul democratilor din prima faza a guvernarii. Apoi, poza "independentei" PD va fi utila in alegeri, dar va pune ulterior probleme de colaborare. Asa cum arata sondajele acum, profilul viitoarei coalitii de guvernare s-ar putea sa depinda intr-o mai mare masura de capacitatile de colaborare ale partidelor decit de rezultatul propriu-zis in alegeri. In al treilea rind, triumfalismul pe care al afiseaza PD va fi sifonat de exploatarea semi-esecurilor de la doua ministere importante – Ministerul Industriei, condus de Radu Berceanu, si cel al Apararii, preluat recent de Sorin Frunzaverde. Nu in ultimul rind, desi si-au propus obiectivul maximal la alegeri – obtinerea unui loc dominant in viitoarea guvernare – democratii se confrunta cu problema asa-zisului plafon de crestere, care impiedica partidul si mai ales pe Petre Roman sa treaca peste un anumit punctaj in optiunile votantilor. PD are deficiente si la capitolul "incredere", pentru ca are un electorat extrem de fluid, care isi investeste increderea doar pe termen scurt si care poate fi atras doar prin strategii de tip "loveste si fugi" (care stirnesc un fel de admiratie inciudata).
PD este in acest moment cuprins de o incredere superstitioasa, care isi are originea in succesul de la alegerile locale. Consiliul National de Coordonare nu a adus schimbari substantiale in strategia electorala. In fata electoratului se lauda cu "independenta" sa. Mai devreme sau mai tirziu, va trebui, totusi, sa vorbeasca, tot in fata electoratului, despre o alta problema care intereseaza opinia publica de cind in Romania se vorbeste de coalitii: care ii sint partenerii. (Adrian CIOFLANCA)