Tratatul pripelii

Dupa sase ani de negocieri, la sfirsitul saptaminii trecute s-a reusit parafarea tratatului cu Republica Moldova. Potrivit legii, tratatul intra in vigoare dupa ce este ratificat prin vot de Parlament si dupa ce este semnat de Presedintie. Daca toate acestea vor decurge normal, Romania poate spune ca are tratate de acest fel cu toti vecinii. Importanta tratatului cu Republica Moldova are insa o semnificatie speciala.
Gratie discretiei diplomatiei romanesti, documentul, numit pompos "Tratatul de parteneriat privilegiat si cooperare cu Republica Moldova", nu este prea cunoscut opiniei publice. Declaratiile pe marginea continutului acestuia nu au lipsit insa. Tocmai de aceea credem ca trebuie clarificate unele aspecte.
De ce aceasta discretie din timpul negocierilor? In orice stat, oricit de avansat in democratie, un astfel de document, a carui importanta este in primul rind strategica, nu este supus dezbaterii publice. Nu intotdeauna opinia publica, si nu referendumul sau alte forme de consultare a acesteia, stabileste care sint prioritatile sau compromisurile pe care o tara poate sa le faca la un moment dat in istoria sa. Daca ar fi fost asa, probabil ca SUA n-ar fi ajuns niciodata sa investeasca sumele imense din banii contribuabililor in industria de armament sau in finantarea unor interventii armate, adica in ceea ce au facut din aceasta tara prima putere militara din lume.
Pe de alta parte, experienta nefasta a dezbaterilor, adesea sterile, provocate de semnarea tratatului cu Ucraina probabil ca a fost de folos acum diplomatilor romani. Cu atit mai mult cu cit sintem intr-un an electoral, iar actuala putere nu avea nevoie de acuzatii de tot soiul, intemeiate sau nu. Posibil ca tratatul sa nu fie cel mai bun posibil. Trebuie insa avut in vedere si contextul in care a fost semnat. Oricit ar parea de irelevanta legatura, miza acestui tratat este posibilitatea obtinerii de catre Romania a unui regim normal de vize pentru cetatenii romani care calatoresc in spatiul Uniunii Europene.
Intimplator sau nu, tratatul a fost semnat imediat dupa vizita in tara noastra a ministrului francez pentru afaceri europene, Pierre Moscovici, un diplomat influent in UE si, poate cu sau fara prea mare insemnatate, nascut in Romania. Franta, care a promis ferm ca va face tot posibilul pentru modificarea sistemului de vize al UE pentru romani, va prelua pentru sase luni, la inceputul lunii iulie, presedintia UE. Ori, conditia principala pusa Romaniei de catre oficialii Uniunii pentru a modifica sistemul de vize este securizarea granitelor de est. Acest lucru ar fi fost dificil de pus in aplicare de catre guvernul roman in absenta unui tratat cu Republica Moldova.
Un alt element important al contextului in care a fost semnat tratatul este acela ca sintem intr-un an electoral. Multi analisti opineaza ca ministrul Petre Roman nu va obtine puncte electorale din semnarea acestui document. Intr-adevar, nu va obtine in mod direct. Dar liderul PD nici nu urmareste acest lucru, dupa cum s-a si vazut din discretia pe care a abordat-o in timpul negocierilor. Adevarata sa miza electorala, cu care spera sa dea lovitura pina la alegeri, este obtinerea unui nou regim de vize pentru romani de la Uniunea Europeana. Semnarea acestui tratat, precum si prietenia sa strinsa cu ministrul francez Pierre Moscovici pot fi sansa sa si a noastra. Daca Petre Roman, aflat in cadere libera in sondaje, la fel ca si partidul pe care il conduce, va obtine in a doua parte a anului, dar inaintea alegerilor, ceea ce si-a propus, nu este exclus sa asistam la un reviriment al democratilor.
In privinta continutului documentului, lucrurile sint mai complicate si, sa recunoastem, oricum ar fi fost textul, acesta ar fi fost discutabil, in functie de unghiul din care am fi privit chestiunea. Putem insa judeca dupa reactia politicienilor, de dincoace si de dincolo de Prut, care nu a fost unitara. Documentatia referitoare la tratat, atit cit a fost aceasta pusa la dispozitia ziaristilor de MAE roman, lasa impresia unui lucru facut in pripa. In plus, se creeaza senzatia ca textul ignora jocul de interese geostrategice tesut in jurul Transnistriei. La fel, documentul lasa in suspensie multe aspecte ale raporturilor bilaterale ce tin de problematica sensibila a frontierei de stat si a cetateniei. Este bine sau este rau? Deocamdata, nu este in nici un fel, dar situatia din Republica Moldova ramine, in mare masura, dependenta de modul in care va fi solutionat conflictul de pe Nistru.
De asemenea, problema limbii este tratata ambiguu. Simplist, sint evocate "radacinile in trecutul istoric" si "comunitatea de cultura si limba". Referitor la spinoasa chestiune a Transnistriei, se vorbeste despre o "implicare activa a Romaniei" in pastrarea unitatii si integritatii statale a Republicii Moldova. "Activ" poate insemna orice, de la interventie militara la gargara politica inutila. Probabil ca s-a avut in vedere doar sprijinul politic. O precizare ar fi anulat insa orice posibilitate de interpretare.
In privinta Transnistriei, documentul ii confera acesteia dreptul la autodeterminare, "in cazul in care insusi statutul Moldovei va suferi schimbari". Aluzie clara la o eventuala unire cu Romania, perspectiva ce nelinisteste nu doar Tiraspolul, dar si Moscova si Kievul. Cu atit mai mult cu cit Republica Moldova nu are incheiat un tratat de baza cu Rusia.
Insa, cum spuneam mai sus, un tratat cu Republica Moldova este necesar. Nimeni nu poate contesta acest lucru, cita vreme acesta foloseste Romaniei in eforturile de integrare euro-atlantica. Scris insa in formule ambigue sau neglijente, ce lasa loc de speculatii de tot felul, el poate antrena, in timp, consecinte dintre cele mai neprevazute. Ce fel de consecinte, probabil numai timpul ne va lamuri. (Claudiu RAUS)