Un referendum devenit inoportun

Traian Basescu nu mai avea absolut nici un motiv sa convoace referendumul pentru vot uninominal. Dupa asumarea raspunderii Guvernului pe varianta propusa de Pro-Democratia, singurul lucru rational pe care-l poate spune presedintele si cu care putem fi de acord este, pur si simplu, ca nu-i place aceasta versiune. Or, niciodata pina acum nu i-am auzit o optiune raspicata impotriva unei asemenea variante. De altfel, de ce a lasat Parlamentul sa se faca de ris cu tergiversarea variantei propuse de Asociatia Pro-Democratia, daca din start nu a fost de acord cu ea? Sa intelegem ca ar fi decis organizarea plebiscitului chiar in conditiile in care Legislativul ar fi fost de buna credinta? Mai mult, in nici un discurs public produs in ultimele opt luni nu a scos in fata vreo hiba a sistemului de vot uninominal propus de Pro-Democratia (proportional-mixt).

In afara mirajului pentru "votul persoanelor", nu al listelor, modul de scrutin majoritar uninominal in doua tururi, asemanator celui de la alegerea presedintelui, nu a fost supus unei discutii publice.

Daca parlamentarii nu au fost interesati de o dezbatere despre diferitele tipuri de vot uninominal, Traian Basescu nu a fost nici atit. Retoric, el nu a facut decit sa contrapuna "votul uninominal" inertiei clasei politice la reformare. Poate nici nu e confortabil sa detaliezi ca partide care au 10% nu se vor regasi in Parlament, lasind o multime de electori fara reprezentare, si partide care obtin peste 30% vor obtine o majoritate confortabila, de fapt o suprareprezentare. Este tocmai modelul dorit de partidele mari si agreat din tot sufletul de PSD inca din 2005!

Lipsa de dezbatere despre consecintele diferitelor sisteme de vot ascunde mai degraba un alt mobil al actiunilor presedintelui: referendum impotriva partidocratiei. Ii pune in dificultate pina si pe democrati, adepti si ei ai variantei Pro-Democratia, pentru sustinerea careia au incheiat intelegeri cu PNL si PSD! Este evident ca ceea ce tine acum presedintele sa vada este un cuplaj intre votul de blam impotriva clasei politice, sub orice forma ar fi el, in cazul de fata referendum, si campania electorala a PD-ului. Si-ar mentine, fara probleme, si tichia de reformator in ochii electoratului, s-ar mentine si pe creasta valului populist care respinge in bloc clasa politica.

De ce referendumul lui Basescu este inutil? Pentru ca, in afara de primul pas, nu-i mai poate face pe urmatorii; nu are pirghii pentru a impune o anume varianta de lege a uninominalului pur, chiar daca electoratul se pronunta in favoarea lui. Ce putere de mobilizare asupra Parlamentului poate avea un referendum pe teme de interes national, atit timp cit acesta este pur consultativ, nu imperativ sau constringator? Parlamentul ramine suveran in privinta continutului unei legi, alaturi de Curtea Constitutionala. Si va inchipuiti ca Parlamentul nu va face tot posibilul sa bagatelizeze demersul presedintelui, atit timp cit va exista o formula de vot uninominal propusa de Guvern? (La data la care este anuntat referendumul, 25 noiembrie, legea propusa in varianta Guvernului poate fi deja in vigoare.)

Ar mai fi ceva, poate mai important decit impotrivirea Parlamentului. 75% dintre romani nu cunosc data alegerilor pentru Parlamentul European, iar o mare parte dintre ei cu siguranta nu percep importanta si miza lor. In aceste conditii, este foarte posibil un absenteism destul de important la vot. Or, pentru validarea plebiscitului ar fi nevoie de jumatate plus unu din numarul total al cetatenilor cu drept de vot, adica peste 9 milioane de oameni. Cam mult, nu credeti?

Fara discutie, meritul lui Basescu e ca a scos din paralizie si imobilism clasa politica, prin presiune mediatica si uzind de pirghiile de putere pe care le detine. Dar ce rost ar avea sa prelungeasca electrosocurile dupa ce pacientul s-a pus pe picioare? Mai este tratamentul potrivit? Sau "doctorul" are alte scopuri decit vindecarea?