Un subiect delicat

Si in acest an Parada Gay organizata simbata dupa-amiaza in Bucuresti, la care au participat citeva sute de homosexuali, lesbiene, transsexuali, bisexuali, a stirnit destule comentarii si previzibile contramanifestatii de protest alternative, initiate de „Noua Dreapta" plus alte trei asociatii. Daca, pe ansamblu, in total, participantii au fost relativ putini, mult mai impresionant fiind dispozitivul de forte de ordine, apreciat la peste 900 de jandarmi, subiectul merita cu siguranta o discutie ampla si serioasa. Interesant este ca la Parada Gay din acest an au tinut sa ia parte si diplomati de rang inalt din Marea Britanie, Olanda, Franta si Cehia, dar si un europarlamentar englez, Michael Cushman. Toti in cor si-au declarat sprijinul deschis pentru „diversitate". In schimb, aproape in totalitate, clasa poltica autohtona, prinsa intre evidenta ca aproape 90 de procente dintre romani se opun homosexualitatii si canoanele „corectitudinii politice" promovate obsesiv in spatiul Uniunii Europene, a preferat sa evite cu desavirsire subiectul, adoptind binecunoscuta formula tactica a  „piciorului in ghips". Si asta desi sintem in plina campanie electorala pentru europarlamentare. La rindul ei, Biserica Ortodoxa Romana, desi a condamnat marsul minoritatilor sexuale, a facut-o pe un ton destul de coborit si, in plus, a tinut sa se delimiteze explicit de contra-manifestatiile organizate in replica la acesta.

Tema „drepturilor minoritatilor sexuale", adica persoanele din asa numita categorie LGBT (lesbiene, homosexuali – gay, bisexuali, transsexuali), e una dintre cele mai dragi grupurilor politice de stinga din Parlamentul European. La inceputul anului, o larga coalitie de stinga – pentru ca ideile de stinga sint dominante in spatiul public si politic european – a adoptat cu larga majoritate asa numitul Raport Catani care, intre altele, cere statelor membre in UE sa legalizeze casatoriile intre persoane de acelasi sex. Daca ne uitam pe rezultatul votului, vedem ca, in afara membrilor Partidului Popular European (din care face parte PDL) care in majoritate au votat impotriva sau au preferat sa se abtina, cei ai Partidului Socialist European (din care face parte PSD) si cei din ALDE (grup de care apartine PNL) au sprijinit masiv documentul, in proportie de 177 din 183, respectiv 72 din 82. Mai mult, Adina Valean, care ocupa locul doi pe lista europarlamentarilor liberali dupa Norica Nicolai, este credidata cu un amendament adoptat de Parlamentul European pe 6 aprilie 2009, prin care, in esenta, se solicita statelor membre sa extinda toate prevederile legale privitoare la dreptul de libera circulatie in spatiul UE de care se bucura familiile in sens traditional si asupra celor compuse din parteneri de acelasi sex.

Cu toate acestea, cu putine exceptii, intre care jurnalistul Traian Ungureanu, aflat pe lista PD-L, care s-a pronuntat public impotriva legalizarii casatoriilor intre persoane de acelasi sex, mai toti politicienii romani se feresc cu mare grija sa abordeze subiectul, preferind, in schimb, sa vorbeasca despre avantajele scaderii tarifelor la roaming, una din marile „gaselnite" din aceste alegeri, menita sa demonstreze marile virtuti ale Uniunii Europene. Cei teoretic plasati la stinga, social-democratii si liberalii, pentru ca stiu ca publicul romanesc e covirsitor potrivnic acestui demers si nu va privi cu ochi buni pozitiile adoptate de grupurile politice europene din care fac parte. Cei care se declara de dreapta, respectiv PD-L, pentru ca stiu, la rindul lor, ca nu e deloc comod sa intri in colimatorul promotorilor ferventi ai unei astfel de cauze, politicieni, oameni din societatea civila si din presa, toti extrem de influenti in spatiul public european. Un exemplu elocvent e chiar participarea explicita a citorva ambasadori occidentali la Parada Gay de simbata trecuta.

Consecinta directa a acestui tip de comportament subjugat excesiv imperativului „corectitudinii politice" e faptul ca dezbaterile din politica romaneasca continua sa ramina complet golite de continut ideologic si de substanta si cu prilejul acestor alegeri, oricum privite de electorat cu un interes marginal. Pentru ca tipul de show mediatic la care asistam zilnic, confiscat de dispute pe teme derizorii, cu largul concurs al jurnalistilor si moderatrorilor de televiziune, nu mai are de mult nici o legatura cu insasi ideea de dezbatere publica.

Pe de alta parte, trebuie totusi spus ca politicienii nu fug degeaba, ca dracul de tamiie, de subiecte precum LGBT. In astfel de cazuri mobilizarea cercurilor de stinga s-a dovedit adesea in trecut extraordinara. Un moment de referinta este 28 octombrie 2004, cind Jose Manuel Barroso a trebuit sa retraga de la votul din Parlamentul European o prima formula a Comisiei Europene pe care o prezida care il includea pe Rocco Butiglione, un crestin-democrat italian, ca propunere pentru Comisar pentru Justitie si Afaceri Interne. Motivul? Dl. Butiglione, un prieten personal al fostului papa Ioan Paul al-II-lea, era considerat inacceptabil de catre parlamentarii de stinga pentru ca declarase, asa cum ar fi facut cei mai multi catolici, ca, din punctul de vedere al credintei sale religioase, homosexualitatea era un pacat. Si asta desi el a tinut sa adauge imediat ca acest lucru nu inseamna ca o considera o crima, ca moralitatea si legea nu trebuie sa se amestece si ca el personal credea ca „nimeni nu trebuie sa impuna altora ceea ce el considera corect". Intr-un articol publicat pe acest subiect, „The Times" aprecia la acea vreme ca era vorba de manifestarea unei tiranii a majoritati „intr-un dezgustator amestec de oportunism si intoleranta" . In opinia cotidianului londonez, „atunci cind unui cetatean al UE ii este blocat accesul la o pozitie publica doar pentru ca unele dintre convingerilor sale personale intra in conflict cu ortodoxia sociala dominanta, atunci nu este subminat doar Proiectul European, ci chiar insasi democratia".

Partizanii „diversitatii", asa cum se autodefinesc organizatorii, participantii la marsul Gay de simbata trecuta si simpatizantii acestora au criticat virulent mesajul intolerant promovat de organizatii precum  „Noua Dreapta". Pe buna dreptate. Sloganuri de genul „Cei spurcati afara sa plecati" nu sint nimic altceva decit un expresia unui primitivism agresiv. Din pacate, avem foarte des parte de acelasi gen de intoleranta in oglinda. Iar cazul Butiglione e doar unul dintre exemple. Dupa cum obisnuieste sa spuna un prieten apropiat, in climatul public impus mai ales in Occident de cercurile de stinga devine aproape jenant sa te declari alb, crestin si heterosexual. Pe aceeasi linie e discutabil daca marsurile homesexuale exhibitioniste, iar cel de la Bucuresti e relativ cuminte in raport cu ceea ce se poate vedea la actiuni similare in Amsterdam sau San Francisco, la care se striga in gura mare „Sintem gay si sintem mindri", e cel mai bun mijloc de a promova tema in ansamblul societatii. Ba e chiar foarte posibil sa obtii exact efectul contrar in planul perceptiei generale. Cu atit mai mult cu cit in plan legal nu exista in Romania probleme legale majore din punctul de vedere al discriminarii pe considerente de sexualitate. Cu exceptia definitei familiei. Dar in acest caz chestiunea e mult mai complexa, pentru ca e vorba, in esenta, de valorile fundamentale ale unei societati. In orice caz, nu e ceva ce poate fi impus prin ordin de zi de la Bruxelles. In rest, subiectul sexualitatii tine de sfera  privata a fiecaruia si pare decent sa ramina acolo. Ca o observatie de final, asa cum observa cu mult bun simt unul dintre cititorii care au intervenit pe forumurile de pe Internet pentru a comenta subiectul, poti fi mindru daca ai realizat ceva deosebit, nu pur si simplu pentru ca esti gay sau  heterosexual.