Ungurii si mosierii de uz electoral

La sfirsitul saptaminii trecute, vicepresedintele PDSR Miron Mitrea declara la Focsani, referindu-se la candidatura lui Petre Roman la Presedintie, ca "PD vrea sa aduca un rabin sef in fruntea tarii". O declaratie pe cit de transanta, pe atit de idioata. Conducerea partidului, mai mult cu jumatate de gura, l-a fortat pe acesta sa-si ceara scuze de la liderul PD. Totusi, liderii PDSR nu au vorbit de nici un fel de mustrare, fie ea si verbala, pe linie de partid care sa-l vizeze pe Mitrea. Cu atit mai mult cu cit fostul sef al sindicatului soferilor nu este la prima "abatere", tot el fiind cel care spunea ca trebuie pregatite puscariile pentru membrii actualei coalitii guvernamentale. Toate acestea nu fac decit sa sugereze ca atacurile acestuia sint atent calculate undeva, probabil in esalonul doi al PDSR, sub obladuirea strategului Adrian Nastase. Ce pot sa semnifice insa ele? Sint cumva semnalul ca in viitoarea campanie electorala se vor vintura teme noi?
In urma cu doua luni, presedintele Constantinescu semnala, in mod aproape surprinzator pentru cei ce urmaresc atent evenimentele interne, un manifest al intelectualilor ardeleni care ar cere un fel de autonomie a regiunii. Avertismentul sefului statului s-a dovedit repede absolut inofensiv, pericolul pe care, probabil, strategii de imagine de la Cotroceni l-au gindit neexistind in realitate.
Mai recent, liderul PD, Petre Roman, s-a aflat la Tirgu Mures unde a facut citeva declaratii in care se arata extrem de ingrijorat de soarta romanilor din Ardeal, avertizind discret, atit cit ii permite dimensiunea lui pro-europeana, ca trebuie sa analizam cu mare atentie ceea ce se intimpla in aceasta parte a Romaniei. Strategia unei a treia cai in abordarea electoratului nu-i este straina nici ministrului Victor Babiuc, care a deschis un nou front de lucru, pentru apararea, dupa cum ii place sa spuna, "demnitatii armatei romane" terfelita de condamnarea generalilor Chitac si Stanculescu.
Sa revenim insa la PDSR. Tot Adrian Nastase spunea, in urma cu o luna, ca se afla in posesia unui document care atesta faptul ca revizionistii maghiari pregatesc pentru aceasta toamna o puternica ofensiva ce vizeaza destabilizarea situatiei din Ardeal, in vederea obtinerii autonomiei acestuia, pe fondul cresterii tensiunilor sociale. Mai mult, liderul PDSR a informat si SRI si chiar a primit un raspuns in care, spune el, institutia i-a confirmat temerile. Totusi, el a refuzat sa faca public raspunsul SRI. Cu alte cuvinte, iata, nu e nici un dubiu ca pericolul exista, dar vom vorbi mai tirziu despre el. Probabil mai inspre alegeri.
Mai recent, chiar in aceste zile, toti reprezentantii PDSR declarau la unison presei, ca si cum ar fi invatat o poezie, ca actuala lege a caselor nationalizate este, de fapt, o lege a restauratiei. Mai mult, Adrian Nastase spunea ca legea ar trebui sa se numeasca a "caselor lor nationalizate", PDSR retragindu-se de la dezbaterile asupra textului legii. Cit priveste Legea restituirilor proprietatilor agricole sau cea a desfiintarii fostelor IAS, nu putini sint reprezentantii PDSR care vorbesc deja, e drept, deocamdata destul de timid, despre revenirea mosierilor.
De ce s-a revenit la astfel de teme de disputa politica, nu este greu de raspuns. A vorbi, in conditiile sociale actuale, despre nu stim cite milioane de locuri de munca, despre relansare economica sau altele de acest fel ar fi ca o batjocura la adresa unei bune parti a electoratului, daca cel care promite asa ceva este din PDSR sau din puterea actuala. Totusi, acestia trebuie sa faca ceva pentru a atrage atentia electoratului. Si, daca cele legate de economie sau nivel de trai nu mai tin, ca nimeni nu te mai crede, atunci ce a mai ramas? Au ramas ungurii, mosierii, demnitatea armatei, fiinta nationala, dezintegrarea autoritatii statului sau alte griji care tin de orice, numai de foame nu.
Dupa cum da semne ca a inceput deja, foarte probabil ca vom asista la o viitoare campanie electorala extrem de suburbana, cu atacuri din ce in ce mai perfide. In treacat fie spus, cei care isi imagineaza ca, la zece ani de la caderea comunismului, se pot cistiga procente cu astfel de metode, se inseala. Experienta campaniei electorale din Ungaria anului 1998 este relevanta. Atunci au pierdut alegerile atit puterea – socialistii – cit si opozitia, cea care realizase partea dura a reformei inca din legislatura anterioara, din cauza utilizarii abuzive a temelor nationaliste in contextul unei recesiuni economice, este adevarat, nu de dimensiunea celei din tara noastra. Cel care a profitat de calculele gresite ale adversarilor a fost noul partid al lui Viktor Orban, care, desi de un nationalism moderat, a marsat totusi pe consolidarea reformei si pe promisiuni ferme de relansare economica si a nivelului de trai.
Problema nu este insa aici. Daca pentru viitoarea campanie electorala fosta si actuala putere au ajuns la fundul sacului argumentelor economice, este foarte grav. In fond, aceasta nu denota decit faptul ca ele chiar nu mai au solutii. In ultimele luni, PDSR n-a fost in stare sa vina cu un plan coerent de gestionare a unei economii descentralizate si pronuntat private, cum, sa speram, va arata economia romaneasca in anul 2000 sau 2001. Actuala putere da semne ca nu mai stie ce sa faca acum, cind poate sa faca ceva, deci cu atit mai putin poate fi credibila cind promite ca va face ceva. In aceste conditii, probabil ca o a treia cale se impune de la sine. Daca aceasta nu se va impune, chiar venind din sinul actualei clase politice la putere sau din cei ce se autointituleaza deja "a treia cale", atunci, pentru Romania, chiar nu mai exista solutii. (Claudiu RAUS)