„Exodul medicilor va determina in maximum 10 ani colapsul sistemului de sanatate”

– In ultimul timp au fost discutii publice intense care vizeaza lumea medicala pe doua teme principale: spagile si acuze de malpraxis, mai ales in cazul unor nasteri cu deznodamint tragic. Sa le luam pe rind: sustine Colegiul Medicilor un proiect privind legalizarea spagii in domeniul medical?

– Nu a existat niciodata un asemenea proiect, situatia dovedeste inca o data proverbul cu „arunca cineva o piatra in lac si zece destepti nu pot s-o scoata". Profesorul Birsan, presedintele Colegiului Cluj, a spus intr-o conferinta de presa ca s-a saturat ca el, care nu a luat niciodata spaga, sa fie pus alaturi de cei care conditioneaza actul medical si a cerut o lege dura pentru ca acestia sa fie scosi din sistem. Pe fluxul de stiri, ziaristul care a fost la conferinta de presa, a trecut: «Colegiul Medicilor sugereaza o lege care sa legalizeze spaga». Pe urma am fost intrebat eu si am spus ca nu avem asemenea preocupari, dar ca in Romania exista o lege care reglementeaza foarte clar conditionarea directa sau indirecta a actului medical. Acolo se precizeaza expres ca inainte sau in timpul actului medical, medicul nu are dreptul sa primeasca absolut nimic de la pacient. In articolul 2, care e in conformitate cu legislatia europeana, se spune insa ca la incheierea actului medical, pacientul isi poate recompensa medicul sau unitatea medicala, in conditiile legii. Conditiile legii spuneau ca Ministerul urma sa vina cu niste norme, or aceste norme nu s-au mai indeplinit. Aceasta a fost singura declaratie pe care am dat-o. De aici o furtuna intr-un pahar cu apa.

– Si malpraxisul? Exista destule voci care acuza Colegiul Medicilor ca este prea ingaduitor atunci cind analizeaza cazuri de presupusa culpa medicala.

– Termenul de malpraxis este vehiculat in societatea romaneasca fara ca majoritatea celor care-l utilizeaza sa-i cunoasca continutul. Malpraxisul sintetizeaza de fapt raspunderea civila a medicului fata de un prejudiciu provocat prin actiunea sa pacientului. Deci pentru a exista malpraxis trebuie sa existe un act medical incorect, un prejudiciu real si cert produs pacientului si o legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea medicului si prejudiciul provocat pacientului. In toate tarile civilizate medicul raspunde pentru greselile sale civil, dar nu si penal. Malpraxisul inlatura raspunderea penala a medicului. Aceasta atitudine este de fapt o atitudine pragmatica din partea societatii. Deoarece eroarea si greseala medicala fac parte integranta din profesie (nicaieri si nicicind in lume ele nu au putut fi eliminate) s-a considerat ca este mult mai eficient sa se axeze actiunile pe preventie si atunci cind totusi ele se produc este mai eficient sa se acopere prejudiciul produs pacientului decit sa trimiti o persoana calificata, in care ai investit (medicul) in inchisoare. Bineinteles cu exceptia culpelor grave pentru care cel vinovat este exclus din corpul medical. Culpe grave nu prin rezultatul lor, ci mai ales prin comportamentul medicului respectiv.
In Romania insa, aproape intotdeauna cind apare un rezultat nedorit, organizatorii de sanatate, mass-media, opinia publica in general, fara a analiza cazul in mod serios il incadreaza imediat in categoria malpraxis si decreteaza culpa medicului. Aceasta atitudine o observam inclusiv in Parlamentul Romaniei. In acest sens semnalez amendamentul la art. 670, al. 2 la legea nr. 95/2006 (introdus la Ordonanta nr. 20/2007) prin care se propune: „urmare a primirii sesizarii formulate de persoanele prevazute la al. 1, Comisia (de malpraxis) are obligatia de a comunica conducerii unitatii al carei salariat este cel impotriva caruia s-a facut sesizarea, decizia cu privire la suspendarea contractului individual de munca al acestuia pe toata durata derularii cercetarii". Acest amendament introduce prezumtia de vinovatie pentru cetatenii a caror singura vina este aceea ca au ales sa practice medicina. Daca se accepta o asemenea prevedere inseamna ca oricine poate sa faca o reclamatie si fara ca aceasta sa fie analizata, medicul sa devina muritor de foame, deoarece i se suspenda contractul de munca. In acelasi capitol al legii, Comisia de malpraxis, in loc sa fie o comisie de mediere care sa realizeze o reconciliere a partilor (medic, pacient si societatea de asigurari) si sa evite in privinta despagubirilor calea judecatoreasca, este transformata intr-o instanta speciala care judeca si da decizii in probleme de responsabilitate civila, lucru interzis in mod expres de Constitutia Romaniei. Atit Constitutia Romaniei, cit si decizia Curtii Constitutionale nr. 51/2008 interzic crearea unor instante speciale. A trebuit o interventie energica din partea Colegiului Medicilor din Romania, o scrisoare deschisa pe care am trimis-o presedintelui Camerei Deputatilor Bogdan Olteanu, pentru ca aceste aberatii juridice sa fie retrimise in comisii urmind a fi rediscutate cu reprezentantii CMR si cu persoane competente in domeniu. In concluzie, o abordare grosiera si nenuantata a malpraxisului, absenta unor masuri de profilaxie eficiente impotriva greselii medicale este daunatoare atit pentru medic, cit si pentru pacient.

Doua treimi dintre medici sint concentrati in sase orase

– Schimbam acum registrul discutiei, dar raminem in zona unei alte chestiuni mult discutate in ultimul timp: a capatat intr-adevar migratia medicilor romani in strainatate proportii alarmante?

– Exodul medicilor nu este o problema specifica doar Romaniei. Si ONU si OMS au sesizat gravitatea acestui exod din tarile in curs de dezvoltare catre tarile dezvoltate inca de acum 10 ani. Motivele pentru care exista acest exod sint pe de o parte aspectele materiale (veniturile realizate de medici in tarile dezvoltate) pe de alta parte realizarea profesionala, deoarece in aceste tari exista cadrul corespunzator implinirii profesionale a medicului respectiv. Cu alte cuvinte, medicul are satisfactia de a-si pune in valoare cunostintele dobindite si de a avea rezultate performante. Din nefericire, desi exista experienta celorlalte tari care au fost integrate in UE, decidentii si politicienii din Romania au tratat cu superficialitate aceasta problema. Exodul medicilor din Romania, daca nu se vor lua masuri urgente, va determina in maximum 10 ani un colaps al sistemului de sanatate. Sa ma explic: Romania este o tara care are citeva particularitati nefericite in ceea ce priveste resursele umane in sistemul de sanatate. Numarul de medici raportat la mia de locuitori ne plaseaza pe locul 46 din 48 de tari monitorizate de OMS. Astfel, Romania are 1,9 medici la mia de locuitori, deci mai putin decit Bulgaria (2,7 medici), Republica Moldova (2,9 medici), Ucraina (3,1 medici), Ungaria (3,9 medici) fara a ne mai raporta la Franta (7,9 medici) sau Germania (7,8 medici). La o asemenea statistica trebuie adaugat ca aproape 2/3 din medici sint concentrati in 6 orase si, paradoxal, chiar in aceste orase unele specialitati nu sint suficient reprezentate sau numarul de specialisti din acele specialitati este insuficient. Avem in acelasi timp somaj in rindul medicilor deoarece in absenta unor planificatori calificati locurile la rezidentiat se scot dupa ureche. Asa am ajuns sa avem deficit de medici in specialitati precum Anestezie Terapie Intensiva si Medicina de Urgenta si surplus in Cardiologie, Medicina de Familie etc. Surplus relativ deoarece numarul de posturi finantate este totusi insuficient.

Anul trecut, 4.000 de medici au solicitat documentele pentru a lucra in tarile Uniunii Europene

– In anul 2007 aproape 4.000 de medici si-au ridicat documentele de la Ministerul Sanatatii pentru a lucra in tarile UE si din acestia peste 2.000 s-au incadrat in posturi tentante din punct de vedere financiar si al mijloacelor avute la dispozitie. Acesti medici, cel putin 5 ani de zile nu vor fi disponibili pentru sistemul de sanatate din Romania. Atmosfera care exista actualmente in Romania privind corpul medical, culpabilizarea acestuia in bloc este un factor suplimentar care accelereaza exodul medicilor. Aceasta este ratiunea pentru care tema Adunarii Generale a Colegiului Medicilor din Romania din 13-14 martie 2008 o constituie chiar problema migratiei medicilor. Politicienii, societatea si organizatorii de sanatate, populatia trebuie sa constientizeze acest pericol si sa inteleaga faptul ca daca nu se iau masuri urgente efectul pe termen lung va fi dezastruos. Aceste masuri nu pot fi masuri administrative de restrictionare a migratiei (UE interzice, mai ales pentru medici, acest lucru), ci masuri care sa duca la o schimbare de atitudine fata de corpul medical.

– Ati luat mereu apararea medicilor. Cit de potrivita va fi atitudinea dumneavoastra „intelegatoare" cu neregulile din UMF? Va intreb acest lucru pentru ca dumneavoastra sinteti unul dintre candidatii principali la apropiatele alegeri pentru functia de rector al UMF.

– Gestionarea resurselor umane dovedeste daca esti sau nu un bun manager. Niciodata nu i-am aparat pe cei care au gresit, doar am solicitat ca pedeapsa sa fie in functie de marimea greselii. Faptul ca o persoana se simte protejata in interiorul institutiei datorita atitudinii conducatorului duce la un moral crescut al acesteia. Daca moralul personalului este coborit, atunci nu poti sa faci nimic. Dovada este Institutul de Medicina Legala din Iasi, pe care il conduc, de care acum 4 ani de zile nu auzise nimeni si care acum e recunoscut drept prima institutie de acest gen din tara.

– Exista nereguli si nepotisme la UMF?

– Cred ca da.

– Cum va ginditi, ca rector sa le puneti capat?

– Nu e nevoie de pus capat. Trebuie introduse reguli. Daca regulile sint aceleasi si criteriile care se aplica sint aceleasi nu vom mai discuta despre nepotisme. Nu poti sa pui de la inceput eticheta de nepotism daca cineva are o legatura de rudenie. Pentru ca s-ar putea sa fie copil de doctor, sa fi avut de cind s-a nascut o biblioteca, cine sa-l invete si din start a avut o sansa in plus. Dar s-ar putea si sa nu stie nimic si sa ocupe locul altuia numai prin influenta. Or, trebuie desfiintata aceasta influenta. In Codul de Etica al UMF, pe care l-am scris cap-coada am introdus citeva reguli privind acest aspect. De exemplu, sa nu poata face parte din aceeasi comisie rude de pina la gradul III, inclusiv. De asemenea, daca esti ruda pina la gradul IV inclusiv nu poti sa faci sau sa influentezi o evaluare privind ruda respectiva. Sint citeva reguli care au fost luate de la universitati din strainatate. Sigur, nu sint la fel de restrictive ca acolo, unde este interzis sa lucreze in aceeasi universitate persoane cu grad de rudenie intre ele. Dar eu sint de principiu ca o institutie poate fi reformata numai din interior si doar cu acceptul celor din interior. Daca reusesti sa-i convingi ca va fi bine, atunci va merge. Bineinteles ca vor fi si nemultumiri, dar si acestea pot fi rezolvate.