Experiment academic esuat cu 50.000 de cobai la Iasi

Trecerea universitatilor la sistemul Bologna a insemnat de fapt o "cirpeala". Marea si promisa reforma a insemnat de fapt ca universitatile au adoptat structura pe cicluri de licenta, master, doctorat. Programele de studii si specializarile au ramas insa nemodernizate. Cel mai mare avantaj pe care trebuia sa il aduca noul sistem era flexibilitatea: un student sa poata urma cursuri de la mai multe facultati si universitati, in functie de traseul pe care vrea sa il urmeze.

Bilantul primilor cinci ani de cind invatamintul superior a adoptat sistemul "Bologna" este unul trist. Schimbarile au fost mai mult formale, superficiale. Universitatile au trecut la cele trei cicluri de invatamint, licenta, master si doctorat, insa aceasta trecere nu a antrenat si schimbari de esenta. Restructurarea cursurilor s-a facut in multe cazuri de-a valma, nefiind completata si de o restructurare a programelor de studii. La multe facultati, masterul repeta cursuri din ciclul de licenta, sub o alta denumire. Nu sint fixate inca foarte clar competentele pentru fiecare ciclu in programele de invatamint si nici avantajele pe care le dobindesc absolventii unui ciclu superior in rindul angajatorilor, desi aceastea au fost trasate teoretic la nivel european. Mobilitatile in cadrul aceleiasi universitati nu exista. Studentii nici macar nu stiu ca pot opta pentru cursuri de la facultati diferite, in cadrul aceleiasi institutii ori chiar in cadrul unor universitati diferite. Nici conducerile facultatilor nu sint interesate sa mediatizeze aceasta posibilitate pentru ca si-ar pierde o parte din taxa si s-ar putea diminua numarul de dicipline daca nu mai constituie interes in rindul studentilor. O problema in acest sens o constituie si finantarea pe student echivalent, care conditioneaza institutia, respectiv facultatile, de numarul de studenti si nu de calitatea programelor de studiu sau de modernizarea modului de selectie a traseului absolventului ori de competetele obtinute. Cu ce se aleg asadar cei 50.000 de studenti ieseni de pe urma sistemului Bologna?

Cel mai mare avantaj al sistemului Bologna e tinut secret

Adoptarea sistemului Bologna si-a propus modernizarea sistemului de invatamint la nivel european, in acord cu disponibilitatea studentilor a absolvi cit mai repede, platind aceleasi taxe. A fost stabilit astfel un consens la nivel european, cu exceptia Medicinei, Dreptului si Arhitecturii, insa tarile au avut libertatea de a alege sa adopte sau nu acest sistem.

La nivelul Romaniei, Ministerul Educatiei a hotarit adoptarea in bloc a sistemului Bologna. Universitatile cu domeniile stiinte exacte, umaniste si economice au trecut la ciclul de licenta cu trei ani, master (doi ani) si doctorat (trei ani), iar cele tehnice au adoptat structura de tipul: licenta - patru ani, master (un an sau 1,5 ani) si doctorat - trei ani.

Unul din obiectivele principale a fost crearea unui sistem favorabil pentru a oferi mobilitate si flexibilitate studentilor in a-si alege traseul didactic, chiar daca acesta presupune cursuri din domenii diferite, deci facultati diferite ori chiar din universitati diferite. Spre exemplu un student ar fi trebuit sa aiba libertatea de a studia geografie si germana sau chimie, calculatoare si rusa. "Mobilitatea nu s-a simulat nici macar pe hirtie. Nu se doreste pentru ca e greu de stapinit financiar. Daca dai studentul il dai cu tot cu bani", a spus prof.dr. Valentin Popa, de la de la Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului, Universitatea Tehnica "Gh. Asachi".

O prima incercare in acest sens a facut-o fostul rector al Universitatii "Al.I. Cuza", Dumitru Oprea, prin desfiintarea catedrelor si crearea departamentelor, un prim pas spre ruperea barierelor de comunicare. "Urmatorul pas era desfiintarea departamentelor si apoi a facultatilor. Inregimentarea oamenilor in colective de acest gen creeaza bariere pentru studenti. La Oxford studentul se muta de la o facultate la alta in functie de disciplinele de studiu pe care i le indica tutorele, iar taxa o plateste pe universitate, nu pe facultate", a spus prof.dr. Dumitru Oprea.

Tot el a sugerat si ideea crearii unei megauniversitati in sensul unei mai mari flexilbilitati, cu care nu au fost de acord insa si celalalte institutii iesene, fiind perceputa ca o idee pentru preluarea puterii de control si financiare de catre "Cuza".

Facultatile nu incurajeaza studentii sa urmeze cursuri in alta facultate pentru ca pierd finantarea

"Crearea departamentelor n-a rezolvat nimic in rindul celor mai multe facultati, ba chiar a stirnit mai multe nemultumiri. Nici nu cred ca a avut la baza crearea de mobilitati ci mai curind o plata a unor polite intre cadrele didactice ( n.r. prin desfiintarea unor posturi de conducere si respectiv a unor nuclee de putere). Nu am reusit sa despartim granitele dintre facultati, desi majoritatea universitatilor americane au facut de mult asta, fara sa adere la sistemul Bologna, caracteristic spatiului european", a spus prof.dr. Stefan Avadanei, decanul Facultatii de Litere.

Mobilitatea este blocata in universitate chiar de la admiterea studentului. "Trebuie schimbat planul de invatamint in interiorul universitatii, pentru care studentul sa-si poata alege disciplinele. Nu se poate face lucrul acesta fara schimbarea modului de admitere, care leaga studentul de facultate. Traseul studentului trebuie croit cu ajutorul tutorelui, prin dezvoltarea propriilor calitati", a spus prof.dr. Stefan Avadanei.

Totodata trebuie schimbat si cadrul legislativ, intrucit spre exemplu un student de la Litere nu-si poate alege in prezent traseul nici macar in cadrul aceleiasi facultati. "Daca vor sa studieze spre exemplu doar engleza n-au cum, pentru ca sint obligati sa faca specializare dubla, prin faptul ca Ministerul elibereaza doar diplome cu specializare dubla", a mai spus profesorul Avadanei.

Studentii nici nu stiu insa ca-si pot alege cursurile. "Facultatile nu-si permit sa incurajeze studentii sa faca cursurile la o alta facultate, pentru ca pierd in felul asta o parte din taxa de scolarizare, apoi o parte din taxe si implicit dispar o parte din normele cadrelor didactice. Studentii nu sint informati in sensul acesta, nici nu stiu probabil ca au acest drept", a spus prof.dr. Valentin Popa.

"Problema cea mai dura este supravietuirea scolii. Tinarul nu are libertate de miscare pentru ca facultatea ar trebui sa aiba garantia ca va primi un student de la o alta facultate. S-ar putea crea un echilibru prin interdiciplinaritate, insa pentru asta studentul trebuie lasat sa circule", spune Dumitru Oprea.

Prorectorul Vasile Vintu, de la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara "Ion Ionescu de la Brad", spune ca mobilitati intre universitatile iesene s-ar putea realiza chiar si in conditiile actuale, dar ca nu a primit pina acum nici o solicitare de la studenti in acest sens. "Daca un student vrea sa mearga la "Cuza" pentru un curs o poate face, noi ii trecem cursul in foaia de comptente. Daca a platit o taxa aici, calculam exact cit revine unei discipline si ii dam banii sa mearga acolo. Daca acolo e mai scump plateste diferenta", a spus prof.dr. Vasile Vintu.

Creditele transferabile folosesc doar pentru burse in strainatate

Cadrul academic care sa favorizeze mobilitatile a fost deja creat prin infiintarea sistemului de credite transferabile, dar foloseste doar mobilitatilor internationale, favorizate de bursele Erasmus. Acest sistem functioneaza prin echivalarea disciplinelor studiate timp de un semestru sau un an la o universitate cu un domeniu de studiu similar, in afara tarii.

"Credit inseamna volumul de munca aferent unei discipline. Nu este definit neaparat prin prezenta fizica. Daca lipsesti spre exemplu de la un curs si faci dovada ca ai alocat un timp similar in favoarea recuperarii acelui curs chiar si la biblioteca e suficient. Insa trebuie sa ai libertatea de a-ti alege singur universitatea unde vrei sa faci acel curs. Studentii insa nu sint incurajati sa faca asta, pentru ca ar insemna desfiintarea unor discipline din facultatea lor. Nici macar cadrele didactice nu sint informate in sensul asta", a spus prof.dr. Valentin Popa.

Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr.T. Popa" a preluat de la sistemul Bologna doar ideea de mobilitate si credite trasnferabile.

Pe linga mobilitatile Ersmus-Socrates, de la anul, studentii de aici vor putea face un semestru sau un an la celalate facultati de medicina din tara din Asociatia Universitatilor de Medicina. Ori, daca vor fi mai multe cereri, vor preda profesorii respectivi la Iasi.

"Universitatile de medicina au avantajul de a putea folosi 20% din fondul valutar provenit din taxele studentilor straini pentru burse, premii sau mobilitati. Se poate face probabil si la altfel de universitati, dar probabil nu au asa multi studenti straini", a spus prof.dr. Vasile Astarastoae. El a mai precizat ca mobilitatile studentilor se pot desfasura doar sub forma unui semestru sau an universitar pentru ca altfel nu este posibil fizic. Prorectorul Vintu, de la Universitatea „Ion Ionescu de la Brad" a declarat ca institutia intentioneaza sa dezvolte de asemenea mobilitati interne in rindul consortiului institutiilor de profil.

Nu exista comunicare intre elev si cadru didactic

Transferul creditelor trebuie fixat de un tutore, in persoana unui cadru didactic care supravegheaza studentul din primul an de facultate si il ajuta sa-si aleaga traseul in functie de competentele pe care vrea sa le dobindeasca.

In universitatile iesene insa studentii isi aleg un coordonator abia in ultimul sau penultimul an de studiu pentru a-i coordona lucrarea de licenta si nu obtinerea unor competente. "In primul rind lipseste dorinta de interactiune reciproca intre student si cadru didactic. In plus nimeni n-a facut presiuni asupra mea sa-i primesc studentii la curs. Sistemul de credite trasferabile trebuie insa intermediat de un tutore. El trebuie sa il intrebe pe student ce vrea sa faca si unde, pentru stabilirea unui traseu", a spus prof.dr. Valentin Popa.

Pentru aceasta este nevoie de o colaborare intre facultate, universitate, care sa permita studentului optiunea unui traseu flexibil. In plus studentul ar trebui sa stie ce calitati are pentru a-si identifica anumite competente in identificarea unui viitor loc de munca. "Studentii nu stiu nici macar ce vor sa faca. Este o carenta a intregului sistem educational, pentru ca si sistemul trebuie sa stie cum sa descopere un geniu intr-un anumit domeniu. Toate acestea necesita insa o strategie a studentului, universitatii si a tarii", a decalarat prof.dr. Valentin Popa.

"In strainatate, un tutore nu are mai mult de 7 studenti. La Oxford studentii se muta de la o facultate la alta in functie de disciplinele de studiu pe care le indica tutorele", a spus prof.dr. Dumitru Oprea.

"Licenta a ajuns la Litere la nivelul fostelor institute pedagogice"

Adoptarea sistemului Bologna a insemnat comasarea curriculei si compatibilizarea ei la nivel european. Aceasta ar fi trebuit sa presupuna si definirea unor competente specifice fiecarui ciclu de studii: licenta - cunostinte generale necesare exploatarii unui domeniu sau a unei tehnologii, master - cunostinte suplimentare pentru cercetari intr-o anumita specializare anume ori pentru dezvoltarea unei tehnologii, in timp ce doctoratul este o forma mai pretentioasa, unde aplica de regula cei care vor sa urmeze o cariera academica ori sa faca cercetare si trebuie sa acumuleze aici abilitati necesare scrierii unui program/proiect pina la valorificarea rezultatelor. In prezent, sint insa programe de master care reiau cursuri din timpul licentei, sub o alta denumire.

"Sa reduci 2 specializari de la 5, apoi la 4, si in cele din urma la 3 ani este absurd. Aceasta pentru ca masteratele sint urmate doar de o minoritate si nici nu au fost gindite foarte bine. Sint masterate unde se reiau cursuri de licenta ori care sint inghesuite la sfirsitul saptaminii pentru ca studentii lucreaza in timpul saptaminii. Cei mai multi masteranzi au in vedere si doctoratul, dar aici nu ajung toti. Asa ca baza ramine tot licenta. Momentan licenta a ajus la Litere la nivelul fostelor Institute Pedagogice, de trei ani. Doar ca acum e mai rau pentru ca ei faceau atunci doar o singura specializare in trei ani iar noi facem acum 3 in acelasi timp", a spus prof.dr. Stefan Avadanei.

El a precizat ca o solutie ar fi definirea foarte clara a competentelor pentru fiecare ciclu in parte. In mod normal, competentelor dobindite in universitate ar trebui sa le corespunda anumite competente la locul de munca. Insa de multe ori se intimpla ca absolvirea unui ciclu superior sa nu aduca nimic in plus absolventului. "N-am auzit ca masteratul sa le dea un privilegiu in plus absolventilor de master, fata de cei de la licenta, ci doar ca au deschidere spre doctorat si in invatamint pot preda la liceu", a spus Stefan Avadanei.

"Intr-adevar, sint la master cursuri care se cheama altfel dar au cunstinte similare ca cele de la licenta. Tine foarte mult de titularul disciplinei. O solutie ar fi analiza saptaminala a cursurilor, pe competentele pe care le ofera, in rindul colegilor de departament", a spus Dumitru Oprea.

Prin repetarea cursurilor de la Master se impusca doi iepuri

Una din explicatiile reluarii cursurilor este modul actual de finantare, ce determina universitatile sa-si atraga studentii, chiar daca inseamna un pas in minus pentru calitate si pentru prestigiu. "Se merge pe varianta de a avea la master unul sau doua semestre comune pentru a atrage studenti si de la alte facultati. Daca numarul celor din alte domenii este mai mare decit absolventii proprii facultatii, atunci probabil ca e indreptatit", a precizat Dumitru Oprea.

Finantarea, dincolo de sistemul Bologna este o problema a oricarui sistem de invatamint. "Pentru a face reforma trebuie sustinute si salariile cadrelor didactice, printr-o cuantificare corecta si compatibilizarea finantarii cu cea din tarile europene dezvoltate. Intr-adevar, nu avem bugetul lor la nivel national. Dar buget inseamna infrastructura, resurse", a spus prof.dr. Vasile Vintu.

Cei mai multi universitari sint de acord ca o ierahizare a universitatilor ar genera si o finantare mult mai echilibrata, in functie de programele de invatamint de calitate precum si de numarul de studenti. "Competitia universitatilor in strainatate este inteleasa ca o liga a campionilor. Pe cind aici banii se dau in functie de studenti. Daca pierd studentii pierd si banii. Criteriul studentilor nu ar trebui sa fie decisiv, ci orientativ. In statele occidentale taxa responsabilizeaza. Platesti pentru calitate; nu exista o sursa de bani fara calitate, pentru a vinde iluzii. Este nevoie de o strategie a Guvernului realizata in colaborare cu universitatile pentru corelarea numarului de studenti cu nevoile de aboslventi in domeniile respective. Sa se realize spre exemplu evaluarea fiecarei sepcializari in functie de integrarea absolventilor", a spus prof.dr. Valentin Popa. El mai propune tot ca posibilitate finantarea creditelor. "O solutie ar fi ca studentii sa primeasca finantare pe un card cu care sa plateasca cursul. Toata lumea merge pe interdisciplinaritate.

Pina si premiile Nobel se dau pe acest principiu, un exemplu fiind premiul pentru medicina si chimie", a spus Valentin Popa, idee impartasita si de Stefan Avadanei. "Ti se da un curs pe credit si la sfirsit trebuie sa platesti. In functie de bugetul propriu poti amina terminarea facultatii si la 50 de ani. Intre timp mai mergi undeva in practica, apoi mai faci un curs. Dar la fel, trebuie o schimbare din interiorul universitatii", a spus Avadanei. "Daca s-ar plati pe credite ar trebui sa fie un sistem foarte bine reglementat. Trebuie sa stim la inceputul anului universitar citi studenti vom avea, de ce resurse avem nevoie. Si nu putem gindi finantarea pe un an, ci pe un ciclu", a spus prorectorul Vintu.

Competentele fiecarui ciclu de studiu trebuie negociate cu patronatele

Sistemul Bologna ar fi trebuit sa aduca in plus si o colaborare mult mai strinsa cu angajatorii, atit a studentilor cit si a universitarilor. "Competentele practice trebuie asigurate prin planul de invatamint. Ele trebuie apoi negociate cu patronatele, pentru conditii clare de departajare intre ciclurile de studii, respectiv competente si o pozitie superioara in piata muncii pentru fiecare ciclu de studii", a spus Valentin Popa.

Companiile mari si-au facut „universitati paralele", unde prefera sa-si instruiasca angajatii pentru un anumit palier. "Noi trebuie sa asiguram o concurenta si sa raspundem nevoilor companiilor. Sa venim cu produse tentante. In citiva ani insa piata va tria universitatile. Companiile vor veni aici, isi vor angaja absolventi bastinasi si daca nu vor face fata isi vor aduce proprii absolventi", a spus prof.dr. Valentin Popa.

"Universitatea s-a ocupat de adaptarea competentelor la nevoile pietei. Insa exista probleme cu deschiderea specializarilor. Facem cerere la ARACIS pentru un program de master acum, spre exemplu si primim autorizatie abia peste un an, cind poate realitatea se schimba. America e foarte flexibila la cerere. Nu au nici macar bariere tempoirale. Americanii pot deschide o specializare vara, precum la fel de bine o pot face iarna sau toamna, in functie de cerere", a spus Dumitru Oprea.

--------

Sistemul Bologna trebuie demolat sau reformat?

Dupa cinci ani de la aplicarea sistemului Bologna parerile universitarilor despre aplicarea si eficienta sa sint impartite. "Perceptia generala si totodata a mea este ca a stricat mai mult decit a construit. In Anglia, Spania sau tarile nordice nu se aplica acest sistem. Nici noi nu trebuia sa ne luam acest angajament. Cred ca am fost mai catolici decit Papa", a spus Stefan Avadanei.

"Sistemul Bologna nu inseamna ceva mai rau. Inseamna doar modernizarea vechiului sistem de invatamint si deschiderea spre studenti, spre industrie", sustine Dumitru Oprea.

Valentin Popa considera ca sistemul poate fi imbunatatit prin identificarea nevoilor educative, printr-o alta strategie de finanatare, o legatura permanenta intre mediul academic si industrie si prin asigurarea unui sistem de pregatire flexibila.