Recrutii analfabeti

Sint putin dezorientati si privesc cu teama catre toate incaperile
prin care trebuie sa treaca pina vor primi raspunsul daca vor fi sau
nu luati in armata. Unii dintre ei, cu picioarele goale direct in
pantofii sau adidasii scilciati, isi asteapta rindul la vizita medicala.
Le este jena sa stea linga cei mai binisor imbracati, asa ca se
aseaza cit mai strinsi, intr-un colt de hol. Dupa ce ies de la vizita
medicala, vin la discutia finala cu ofiterul de la Biroul de recrutari.
Asteapta buluciti in usa, desi au la dispozitie o incapere intreaga
plina cu scaune. Vor sa auda cum decurg „ostilitatile” cu dusmanul.
Un capitan cu mustata, impozant, ii intreaba martial tot felul de
chestii pe care nu sint chiar atit de dispusi sa le faca publice. De
exemplu, pentru ce au tot corpul plin de cicatrici de la lama de ras,
sau de ce au cazier la virste atit de fragede.
Baietii se hilizesc pe sala, dar devin brusc seriosi cind intra la
„vobitor” cu ofiterul. „Scoate si tu miinile din buzunar, ca sintem
mai multi aici”, spune capitanul celui care tocmai intrase leganat si
cu miinile ostentativ infipte in buzunare pina la coate. Baietanul se
conformeaza alene si se aseaza intr-o rina pe scaunul din fata
ofiterului. „Cite clase ai?”, vine intrebarea. „Nici una. N-au mai
avut ai mei bani sa ma tina si pe mine la scoala si oricum nu-mi
trebuia. La ce le foloseste celor ai mei, ca sint toba de carte si nu-s
buni nici de vacari in sat?”, vine si raspunsul sec al recrutului. „Dar
amenda pentru ce-ai platit?”, mai intreaba ofiterul, in timp ce
noteaza ceva pe fisa lui. „M-am batut cu unii in sat dupa ce-am
baut ceva la bar si am dat un milion de lei amenda. Da’ fac recurs”,
s-a aratat stiutor in ale procedurilor juridice. „Deocamdata esti
inapt pentru serviciul militar. Te vom rechema la primavara. Pina
atunci, du-te acasa, vezi-ti de treaba si rezolva-ti problemele pe la
judecatorie”, ii spune capitanul tinarului care nu lasa sa se
intrevada nimic pe fata lui. Cum iese insa din incapere, face un
gest destul de elocvent cu bratul indoit din cot care anunta victoria
sa.
Au facut drumul Rosiori – Bacau pe jos
Unul dupa altul, intra doi baietani din Rosiori. Sint rupti de
oboseala, se vede dupa expresia de pe fata lor. „Ce-i cu tine, mai,
unde ai alergat de esti asa terminat?”, se arata interesat ofiterul.
„N-am alergat. M-am trezit az’ noapte pe la doua, ca sa vin la
Bacau”, spune tinarul slabut si intimidat de atita lume in jurul lui.
„Pai de ce te-ai trezit asa, cu noaptea in cap? Ce-ai facut in toiul
noptii, pina ai ajuns aici?”, este din ce in ce mai intrigat capitanul.
„Am mers pe jos. Eu si varul meu, care-i aici linga usa si el, n-am
avut bani de cursa si am venit pe jos”, spune aproape in soapta
tinarul, spre stupefactia tutuor celor din incapere. „Si citi kilometri
sint pina in Bacau?”, intreaba cineva. „Vreo 25. Nu-i asa, bai
Costica?”, isi consulta recrutul varul. Costica confirma din usa
distanta si privirea tuturor se indreapta spre picioarele celor doi.
Unul, incaltat cu niste tenisi, rupti in virfuri, iar celalalt, cu o
pereche de pantofi scilciati. „Mergeti amindoi acasa, o sa va
chemam la recrutarea viitoare, acum sinteti inapti pentru serviciul
militar. Cu ce plecati acasa?”, se arata brusc interesat ofiterul. „Tot
cum am venit”, raspune unul dintre ei. Capitanul ii scoate pe
amindoi pe hol si ii baga unuia dintre ei doua bancnote in buzunar.
„Mergeti si mincati ceva, mai copii, si sa aveti si de bilete pina
acasa”, le spune barbatul.
Nivelul de educatie al recrutilor este din ce in ce mai scazut
Scene ca cea descrisa mai sus se petrec la fiecare serie de
incorporari. Mai grav este insa ca, in timp ce majoritatea tinerilor
de la oras, absolventi de liceu, fac pe dracu’ in patru ca sa scape
de armata, chiar daca trebuie sa se inscrie la diferite forme de
invatamint cu plata, cei care mai respecta cit de cit ordinele de
chemare sint tinerii de la tara, cu un nivel de trai uneori sub limita
saraciei si un nivel de educatie pe masura avutiei din gospodarie.
Nu le spune nimeni ca nu pot fi incorporati pentru ca sint
analfabeti. Li se aduce la cunostinta doar ca sint inapti pentru
serviciul militar, pentru a nu-i umili. De la o serie la alta, numarul
celor fara scoala este din ce in ce mai mare. Numai pe parcursul
zilei de ieri, dintre cei prezentati la incorporare, peste 80 la suta au
fost analfabeti. Barbati inalti ca brazii, cu palmele cit lopetile,
roseau ca o fata mare cind erau nevoiti sa spuna ca nu au nici o
clasa. Ca sa nu-i mai punem la socoteala pe cei plini de cicatrici
pe corp de la automutilarile pe care si le-au facut si care sint
imediat catalogati drept instabili psihic si sint aminati, probabil pina
vor implini virsta la care nu mai pot fi incorporati. „Acestia sint
tinerii care se prezinta la incorporare. Atit ii pregateste societatea.
Dintre toti, noi trebuie sa-i incorporam pe cei care stiu macar sa
citeasca un raport fara sa se poticneasca”, spune un ofiter, parca
jenat ca din zece tineri doar doi stiu sa citeasca.
Munca celor de la Centrul Militar Zonal (CMZ) este in ultima
perioada si mai dificila din cauza informatiilor care au inundat toate
canalele media, potrivit carora armata nu mai este obligatorie. „La
ultima serie de recrutari am fost nevoiti sa emitem 482 de mandate
de aducere, cu 30 la suta mai mult decit la seria anteriaora”, ne-a
spus lt.col. Eugen Pelin, seful Biroului de recrutari-incorporari al
CMZ Bacau. „Probabil ca asa va fi si la incorporarea viitoare, daca
nu si mai greu, pentru ca, pina la adoptarea unei legi organice in
privinta executarii serviciului militar se va mentine in vigoarea cea
de acum, lucru care va fi foarte greu de acceptat de catre tineri.
Vom fi scutiti de situatii delicate prin neprezentarea masiva la
incorporare doar daca se va adopta pina in februarie legea
organica privitoare la satisfacerea serviciului militar”, ne-a spus si
lt.col. Ion Manaila, seful CMZ. (Mirela ROMANET)