Caută 
5 MIN
Trei sferturi dintre agentii economici botosaneni au datorii la fondul de asigurari de sanatate, in total vreo 54 de miliarde de lei, bani cu care sistemul sanitar judetean ar putea sa supravietuiasca onorabil vreo luna si jumatate. Cauzele pentru care 1.200 din cei 1.600 de agenti economici ai judetului le refuza constient propriilor salariati dreptul la asigurari de sanatate sint doua: lipsa de bani si lipsa de chef. Daca vreo 12 agenti economici nu pot sa-si plateasca datoriile decit esalonat, pentru ca au fiecare peste 1 miliarde de lei de cotizat din urma catre Casa de Asigurari, restul agentilor economici nu plateasc asigurarile de sanatate ale angajatilor pentru ca nu vor.
"Nu mai platesc asigurari de sanatate la CASS de vreo jumatate de an, pentru ca am senzatia ca dau bani aiurea. Oriciti bani as da la stat, cind vreun angajat de-al meu se imbolnaveste trebuie sa isi cumpere de toate: de la medicamente pina la mincare, ba trebuie sa mai dea si spaga la medici. Ori platesc, ori nu platesc, boala tot atita ma costa", este declaratia unui patron de SRL care a convenit cu proprii angajati ca mai bine le plateste spitalizarea cind e cazul decit sa dea milioane de lei pe luna la CASS.
Se pare ca atitudinea patronului in cauza nu e o exceptie, ci tinde sa devina o regula, extrem de periculoasa din pacate, pentru ca poate genera falimentul sistemului sanitar. Evident ca patronul in cauza savirseste o ilegalitate, insa in felul lui are dreptate: oriciti bani s-ar stringe de la populatie si de la agenti economici, de aproape un an de zile sistemul sanitar romanesc se adinceste in mizerie, cuvintul de ordine in sanatate fiind "colapsul", termen medical care defineste incetarea brusca a tuturor functiilor organismului.
Conform Legii 145/1997, asigurarile sociale de sanatate sint obligatorii, adica trebuie sa platesti, indiferent daca ai sau nu chef, pentru ca sistemul functioneaza pe principiile solidaritatii si subsidiaritatii. Practic, chiar daca esti sanatos tun si nu iti faci toata viata vreo injectie, trebuie sa fii constient ca bunica ta de la tara sau vreun unchi somer care este in permanenta bolnav sint tratati din banii tai, in conditiile in care ei vireaza cite 10.000 de lei pe luna la CASS.
Sentimentul general care s-a inradacinat in mintea populatiei vizavi de asigurarile de sanatate e ca banii care se string se topesc pur si simplu inainte sa ajunga la bolnav, adica tocmai la cel care cotizeaza si are nevoie de servicii medicale. Dr. Aurel Tinca, directorul medical al CASS Botosani sustine ca permanenta criza de fonduri se datoreaza faptului ca "in 2000, sistemul sanitar romanesc a fost finantat in proportie de 98% de fondul de asigurari de sanatate, adica Ministerul Sanatatii a contribuit cu doar 2%, iar comunitatile locale nu au sustinut deloc aceasta cheltuiala uriasa. Pentru comparatie, in SUA suportul fincniar pe care il asigura sistemului sanitar casele de asigurari e de 40-42%, restul fondurilor sint asigurate de bugetul de stat, de comunitatile locale si de sponsori. Daca in vreun an casele de asigurari sustin sistemul sanitar american cu mai mult de 45% iese scandal national".
O alta cauza pentru care banii pentru sanatatea romanilor sint din ce in ce mai putini e si acea eleganta "deturnare de fonduri" pe care o hotaraste Ministerul de Finante in momentul in care aproba bugetul Casei Nationale de Asigurari. Conform legii bugetului, CNAS are obligatia sa stringa o anumita suma anual si sa cheltuiasca tot cam pe atit. Problema e ca CNAS reuseste in fiecare an sa stringa mai mult decit isi propune, insa nu poate sa cheltuiasca acesti bani pentru ca nu-i da voie legea. Pe la mijlocul anului trecut presedintele de atunci al CNAS, dr. Alexandru Ciocilteu, a acuzat pe sleau Ministerul Finantelor ca foloseste in alte scopuri banii pe care oamenii ii varsa la fondul pentru sanatate. Daca va mai amintiti, Alexandru Ciocilteu a fost schimbat, iar noul presedinte al CNAS a scos pe piata Ordonanta 180, care a redus dramatic autonomia caselor de asigurari. O alta cauza importanta pentru care banii pentru sanatate par sa nu mai ajunga niciodata spitalelor si cabinetelor medicale e faptul ca, lunar, 5% din incasarile caselor judetene sint folosite, conform legii, pentru buna functionare a institutiilor. Spre exemplu la Botosani, pentru salarizarea a 70 de angajati ai CASS, pentru intretinerea celor doua sedii (fosta conducere a CASS a decis ca unul nu este suficient) si patru masini, precum si pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare sint folosite lunar 5% din fondurile incasate din judet, in timp ce pentru functionarea a 11 spitale, a 150 de cabinete de medicina de familie, a 50 de cabinete stomatologice si pentru asigurarea medicamentelor pentru citeva zeci de mii de bolnavi pe luna se cheltuie 65% din incasari (25% din incasari pleaca in fiecare luna la CNAS, iar 5% se colecteaza intr-un fond de rezerva), la care se adauga citeva miliarde pe care le aloca CNAS cu titlul de redistribuire. Ca dovada ca bugetul propriu de care dispun casele de asigurari este mai mult decit pot ele cheltui sta faptul ca angajatii de aici s-au apucat sa isi mobileze sediile cu mobila din cea mai scumpa, ca sefii s-au apucat sa isi dea premii de milioane pe luna si sporuri de confidentialitate, ba unii mai inventivi au incercat sa gaseasca si alte modalitati ingenioase de a scapa de banii "de prisos": fie comandind o dezinsectie platita triplu, fie cumparind masini vechi la pret de masini noi, fie platind reparatii capitale cu sute de milioane de lei in plus. Conform legii, cei 5% de care dispune lunar din incasari CASS nu pot fi cu nici un chip transferati spitalelor, nici macar cu titlu de donatie, chiar daca acolo medicii scot bani din buzunar pentru a cumpara medicamente pentru trusa de urgenta.
O ultima cauza pentru care contributiile de sanatate nu mai apuca sa ajunga la bolnavi e proasta gestionare a bugetelor alocate de CASS furnizorilor de servicii medicale. Oricit ar incerca sa nege unii directori de spitale sau medici de familie faptul ca banii de la CASS sint cheltuiti cu mare discernamint, e greu de explicat de ce in farmaciile spitalelor zac nefolosite medicamente scumpe din import in timp ce fabricile romanesti de medicamente dau faliment, de ce se cumpara alimente mai scumpe decit in piata sau de ce in aspiratorul cu care a fost dotat cabinetul se afla acasa la medicul de familie. In plus, 80% din bugetele pe care le primesc spitalele se duc pe salariile angajatilor, deci pentru alimentele, medicamentele si caldura bolnavilor ramin sume mai degraba simbolice. Pentru aceste motive si pentru altele pe care nu le mai stim nici noi, agentii economici incep sa se lase pagubasi sa mai plateasca la CASS contributiile de asigurari ale salariatilor si prefera ca atunci cind se imbolnaveste angajatul sa ii bage trei milioane in buzunar si sa il trimita la medic. (Dana BEJENARU)
