O "Caruta cu moldoveni" s-a rasturnat prin librarii

Vreo citeva generatii de jurnalisti botosaneni din anii mai din urma s-au tot ciocnit cu o mare problema. Fie ca au ramas, putini ce-i drept, in breasla, fie ca au apucat-o pe alte drumuri, nici unul nu stie cum face Florica de scrie asa bine. Adevarata masura a talentului lui Florentin Florescu o ai nu citind fragmentele, bucatile ce apar in ziar. Reportajul ca specie literara este pe cale de disparitie la fel si cartile de reportaj. Eu nu m-as incumeta sa numesc "Caruta cu moldoveni" o carte de reportaj. Am citit cu sirg, si cu zimbetul din coltul pe care-l pomeneste directorul "Monitorului" George Lazar in prefata cartii, majoritatea reportajelor lui Florica. Mi-aduc aminte despre batrinica ce il indruma pe colegul nostru spre nu stiu ce sat uitat de lume, aratind in toate directiile. O cunosc, ii stiu broboada neagra si vocea suierata printre amintirea zimbetului de odinioara, am vazut-o si eu prin cele doua rinduri ale lui Florica. La fel cum stiu mirarea moldoveanului get-beget, crescut pe acordurile formatiei ce cinta la mai toate nuntile din sat, in fata mega-spectacolului mega-starului Michael Jackson. Nu mai spun de ironia fina, ce musca adinc din toate metehnele moldoveanului, ironie pe care Florica o aplica pe sine si care ironie este desigur, alaturi de "tirsala", un dat genetic al nostru, al moldovenilor. Ceea ce uimeste la reportajele sale este faptul ca se deschid in fata cititorului, indiferent daca acesta buchiseste pe silabe sau daca este experimentat in ale lecturilor profunde.
"Caruta cu moldoveni" nu este o carte de reportaje, de piese dispersate puse intre aceleasi coperti fara discernamint. Greseam cind credeam ca Florica scrie la intimplare, dupa cum ii vin subiectele si dupa cum are chef, el intotdeauna s-a ghidat dupa un fir invizibil si de oriunde ai incepe sa-i citesti cartea, de la pagina 1 sau de la pagina 43, ai in fata ochilor si mintii un intreg bine gindit si echilibrat. Ca la un ziar local, ce supravietuieste doar prin dedicatia celor care-l fac, se poate face literatura, ne-a demonstrat Florica si este meritul sau si al acelora care i-au lasat spatiul strimt si scump al paginilor la dispozitie.
"Caruta cu moldoveni" este importanta pentru ca repara jumatate de secol de tacere. Nu facem comparatii dar naratori cu o caruta de talent precum e Florentin Florescu gaseam numai la biblioteca. Volumul sau indentifica in noul mileniu personalitatea moldoveanului si constata ca nu s-a schimbat nimic de pe vremea lui Sadoveanu. Importanta cartii s-a vazut si la lansarea de vineri dupa-amiaza, ce a avut loc in Sala de marmura a Teatrului "Mihai Eminescu". N-a chiulit nici un invitat, de la opinca la vladica, de la masinistul teatrului ce se inghesuia si el sa prinda vreo idee din critica si pina la prefectul judetului Costica Macaleti, fioros sustinator al culturii locale. Ba chiar unii si-au adus aminte si de intimplari mai caraghioase, cum si-a adus aminte primarul Florin Egner de usturimea pe care i-a produs-o ghinionul de a fi odata personajul principal si tinta maiestriei lui Florica. Organizatorii si cei ce au facut posibila aparitia cartii, conducerea ziarului "Monitorul de Botosani", invitatii si neinvitatii l-au putut simti pe autorul de acum Florentin Florescu atunci cind cu putine cuvinte le-a multumit lor, dumneavoastra cititorilor sai si, nu in ultimul rind, mamei sale care i-a dat viata. Cartea poate fi cumparata de la chioscurile societatii de difuzare Nord Est Press si va aparea si in librarii. (Catalin ALISTARI)