Pamintul Botosaniului rodeste doar pe jumatate

Cu o suprafata arabila de aproape 300.000 de hectare si cu o consistenta a solurilor care se preteaza pentru orice fel de culturi agricole judetul Botosani ar trebui sa ocupe unul din primele locuri pe tara la productia agricola. Din pacate lucrurile nu stau asa. Ultimii 11 ani au insemnat o continua decadere a agriculturii botosanene care nu mai reuseste sa produca nici macar jumatate din cit producea nu demult. In primul rind randamentul scazut se datoreaza schimbarii formei de proprietate asupra terenurilor. Cele 300.000 de hectare, care apartineau inainte la citeva sute de CAP-uri si IAS-uri, au ajuns dupa punerea in posesie in miinile a 155.000 de proprietari, in majoritate tarani. Media pe judet este de 2,2 hectare pentru fiecare proprietar, insa in realitate foarte multi tarani au suprafete agricole infime, pe care se poate face orice, mai putin agricultura de performanta. La fel, aproape toti nu au mijloace suficiente pentru a-si cultiva putinul pamint pe care il au in posesie. Costul semintelor, al lucrarilor mecanizate sau al ingrasamintelor depaseste in cazul mai multor culturi profitul prezumtiv. Singura posibilitate este asocierea taranilor care adunindu-si terenurile pot constitui asociatii agricole cu citeva zeci de hectare, ceea ce usureaza si eficientizeaza lucrul pamintului. Exemple pozitive exista si in judetul Botosani, unde cele citeva asociatii agricole se descurca binisor an de an, chiar in conditii meteorologice neprielnice.
De asemenea, o cauza importanta a declinului agriculturii este si lipsa unei piete de desfacere pentru produsele taranilor botosaneni. Aici nu este vorba despre piata obisnuita, despre vinzarea la tarabe, ci despre un sistem de achizitii a produselor agricole care sa le permita taranilor sa vinda dintr-o data cantitati mari cu costuri mici si la preturi convenabile. Dintr-un judet eminamente agricol, a carui produse asigurau consumul in o mare parte a tarii, inclusiv in Bucuresti si in zone suprapopulate precum Valea Jiului, Botosaniul a ajuns sa "importe" mare parte din produsele agricole necesare.
In ultimii ani, peste 50% din terenul arabil al Botosaniului a ramas nelucrat datorita cauzelor de care vorbeam mai sus. Consecintele asupra starii terenurilor sint foarte grave. Lasate in paragina terenurile arabile sint greu de recuperat si in scurt timp de depreciaza total. Lipsa unui sistem centralizat de coordonare, a specialistilor in domeniu si mai ales agricultura asa-zis traditionala aplicat practic de tarani care au invatat-o din auzite face ca majoritatea terenurilor sa fie cultivate cu culturi facile. Porumbul este de departe campionul culturilor fiind cultivat atit de intensiv incit peste putin timp vom putea vorbi de o mono-cultura agricola a judetului. Nici nu mai poate fi vorba de cultivarea prin rotatie pentru a nu obosi solul sau de alte metode stiintifice de a face agricultura.
Nici macar ultilajele agricole nu mai sint la fel de numeroase ca in 1989, insa acesta este un fenomen natural. In zece ani, numarul utilajelor noi ce au fost achizitionate anual de producatorii agricoli botosaneni poate fi socotit pe degete. Spuneam ca este un fenomen natural pentru ca mare parte din utilajele de acum 11 ani au fost duse la fier vechi, expirindu-le pina si uzura morala. In momentul de fata suprafata de lucru a unui tractor este de peste 120 de hectare de teren fata de 50-60 de hectare cit este optim. Pentru a va face o idee mai exacta asupra potentialului agricol al judetului va vom prezenta si citeva cifre exacte, in fapt o comparatie a productiilor din acest an cu cele realizate in ultimii ani ai comunismului, atunci cind potentialul agricol al judetului era valorificat aproape la maxim.
Porumbul se situeaza ca nivel de productie cam la aceleasi cote cu productia anilor 1989 dar in trecut suprafetele cultivate erau mult mai mici, ceea ce inseamna un randament mult mai scazut. Culturile de porumb s-au extins ca suprafata si cea mai mare recolta obtinuta la hectar a fost de 2.300 de kilograme boabe la hectar fata de 5.000 kilograme boabe cit se recolta la sfirsitul anilor ’80. Griul ocupa in 1989 peste 75 mii de hectare din suprafata arabila in comparatie cu aproximativ 20-30 de mii de hectare cultivate in anii de dupa revolutie. Recolta maxima obtinuta in cei 11 ani a fost de 2.300 de kilograme la hectar in timp ce in anii ’80 se obtineau intre 2.800-3.500 boabe la hectar. Suprafatele cultivate cu cartofi si cu sfecla de zahar au scazut cu 60%, diminuindu-se pina la 5-6 mii de hectare cultivate fata de 25-30.000 cultivate inainte. Recolta obtinuta in agricultura de tip centralizat la cele doua culturi era de aproximativ 20-22 de tone la hectar in timp ce astazi ajunge la aproximativ 11-12 mii de tone.
Plantele medicinale care se cultivau intensiv si de pe urma carora pina si producatorii particulari scoteau bani frumosi se cultiva astazi sporadic pe suprafete de teren extrem de mici. "Solurile din judetul nostru pot asigura fara probleme 3.000-3.500 de kilograme de greu la hectar, 5.000 de kilograme boabe porumb la hectar si 20-25.000 de kilograme de sfecla de zahar si cartofi la hectar daca producatorii agricoli ar respecta tehnologia. Pentru a avea aceste productii ei ar trebui sa foloseaasca ingrasaminte, ierbicide, pesticide, seminte certificate si sa execute lucrari agricole mecanizate. Si plantele industriale se pot cultiva pe solurile din judetul nostru daca ar exista o piata pentru ele. In conditiile in care fabricile de profil au fost lichidate, acest sector agricol s-a desfiintat" a spus Gheorghe Scripca directorul adjunct al Directiei Agricole Botosani. Sistemul de irigatii al judetului putea asigura odata irigarea a peste 22 de mii de hectare de terenuri agricole. Cu greu in aceasta vara s-au mai putut iriga prin apropierea municipiului 500 de hectare de teren. In numai zece ani au disparut si marile ferme seminciere care asigurau seminte certificate tuturor CAP-urilor sau IAS-urilor din judet astfel ca in momentul de fata doar pentru 1/3 din suprafata cultivata s-a putut asigura seminte de calitate.
Oficiul Judetean de Studii Pedologice si Agrochimia Solului, insitutie ce se ocupa de analizele solului absolut necesare producatorilor agricoli este pe care de a se inchide din cauza lipsei clientilor. Foarte putini dintre producatorii agricoli isi dau seama de importanta pe care o au analizele de sol pentru ca viitoarele recolte sa fie manoase. "Se folosesc ingrasaminte chimice cumparate de la diferiti comercianti ce sint expirate sau nu contin substantele nutritive de care are nevoie solul. Din cei peste 400 de ingineri specialisti care lucrau efectiv in agricultura astazi au mai ramas doar 80. Lipsa specialistilor se simte la orice pas pe care il faci pe tarla", a mai spus Scripca.
Efectivul animalelor este si el mai mic cu 55% fata de anii la care ne raportam. Mai mult decit atit a inceput sa se piarda din calitatea biologica a animalelor, care nu mai dau nici ele randament. Acelasi lucru se intimpla si in cazul producatorilor de miere de albine produs care nu mai are aceeasi cautare ca in anii de dinaintea revolutiei cind tone intregi plecau la export.
Singura sansa reala de a face agricultura in Botosani, sau mai bine spus de a face rost de bani pentru agricultura, parea a fi imprumutul bancar. Conditiile draconice si lipsa garantiilor i-au indepartat pe tarani si de aceste instrument relativ simplu. "Au fost imprumutati in schimb toti neavenitii care nu avea nimic in comun cu agricultura si care nu au dat nici banii inapoi. Un numar infim de producatori agricoli au putut face fata conditiilor draconice pentru a imprumuta bani, i-au folosit dar dobinzile practicate i-au convins sa nu mai apeleze la credite. Pentru a reda agriculturii vitalitatea pe care a avut-o odata trebuie bani. Fata de alte domenii de activitate investitia in agricultura se poate recupera intr-un singur an. Nu pledez pentru o agricultura centralizata ci pentru una in care libera initiatiza sa fie bine privita iar facilitatile pentru producatorii agricoli cit de cit vizibile", a incheiat Scripca. De fapt lovitura de gratie data agriculturii botosanene a fost sistemul unic de subventionare prin intermediul cupoanelor agricole, in realitatea lipsa subventiei. Pe linga ca banii erau oricum insuficienti, in mare parte ei nu au ajuns la producatori ci in buzunarele bisnitarilor ce au cumparat si decontat cupoanele pe piata neagra. Singura speranta este aplicarea unui program eficient si individualizat pentru nevoile agriculturii botosanene, ceea ce inseamna in primul rind facilitati la achizitionarea utilajelor, semintelor si ingrasamintelor, plus subventiile pe produs. (Dragos VIZITEU)