Eurotrip
mesterescu

sambata, 25.10.2014

Reportaj: Vorniceni - comuna unde "oamenii-s rai, dar apa-i buna"

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Toamna aceasta a luat-o cu un tur de pista inaintea calendarului. Nu doar ploile asezate, mocanesti, cum li se mai spune, din ultima vreme si nici vintul, care pe alocuri bate mai tare decit politia, imi dau dreptate. Pina si strugurii s-au copt mai devreme ca de obicei, si porumbul este gata de recoltat, facindu-i pe tarani sa-si ascute secerile, asteptind o veste buna de la rubrica "Meteo" ca sa intre in lan. Pe o vreme ciinoasa, cind parca toate stropitorile cerului erau indreptate impotriva noastra, gata de tragere, am ajuns la Vorniceni. Recunoscut din statisticile politiei ca un sat de batausi, in care un tinar fara cutit la el e ceva ce nu exista, e ca un popa fara buzunare sau, ca sa ma exprim mai evlavios, ca un popa fara credinta, Vorniceniul de astazi si-a mai pierdut din celebritate. "La Vorniceni oamenii-s rai, dar apa-i buna!" circula o vorba prin imprejurimi, vrind sa exprime cum ca dincolo de agresivitatea cu care au fost caracterizati localnicii au totusi o bunatate interioara care nu te lasa ca sa mori de sete. Lucru de care aveam sa ne convingem si noi.
    Fostul primar al Vorniceniului avea cu doua clase mai mult ca trenul
    Nu stiu daca am mai facut aceasta afirmatie, dar vorba unui profesor celebru, "am spus-o, ori n-am mai spus-o, eu o repet". La ultimele alegeri locale sita a cernut parca cu mai multa responsabilitate. Personajele pitoresti de odinioara, care printr-o entorsa a istoriei au ajuns primari si-au rezervat acum dreptul de a sta linistiti acasa, locul lor fiind luat de aceasta data de persoane cit de cit competente. Si la Vorniceni entorsa a avut efect, locul primarului Dascaleanu, o caricatura de om, cu doua clase mai mult ca trenul, fiind luat de directorul coordonator al scolilor din comuna, Ovidiu Corleciuc. Sa ma mai uit o data pe text sa nu-i stilcesc numele cum am facut-o saptamina trecuta. Diferenta dintre cei doi e, orice s-ar spune, semnificativa. "Cind am intrat in primarie mi s-a parut ca intru intr-o casa parasita, descrie noul primar atmosfera investirii sale in functie. Inchipuiti-va dumneavoastra o locuinta, cit de solida ar fi ea pe dinafara, in care n-a intrat nimeni timp de patru ani si o sa va dati seama ce am simtit eu atunci".
    Si ca sa intregeasca aceasta imagine, primarul Corleciuc ne mai povesteste si ce a primit el mostenire de la vechea conducere. Fostul primar, Alexandru Dascaleanu, folosea la intreaga lor capacitate cele doua fisete cu care era dotat. Intr-unul tinea piinea, in celalalt ceapa, brinza si ce mai utiliza el la masa de prinz. Acte, hirtii, nimic. Cu exceptia citorva foite pe care isi scria el versurile cu care-si delecta el interlocutorii pina le dadeau lacrimile. Desi unii spun ca ceapa avea mai mult efect in acest sens. Cam asta-i tot ce-a lasat el mostenire noii conduceri: citeva colturi de piine uscata, coji de ceapa si un volum de versuri, rod al muncii sale timp de un mandat.
    Si sa nu uit. Chiar in ziua venirii noastre, intr-un colt de fiset, primarul Corleciuc a mai gasit si 200 de titluri de proprietate cu care Alexandru Dascaleanu, nestiind ce sa faca, le-a impins inauntru cu piciorul. La o localitate mica precum Vornicenii, 200 de titluri reprezinta drepturile de proprietate a unui sfert dintre locuitori. 200 de familii habar nu aveau ca sint proprietare de drept pe paminturile lor. Lista lor a fost afisata imediat in fata primariei si deja oamenii au venit sa-si ia titlurile ce li se cuvin.
    "M-am facut primar desi am pierdut 1 milion de lei la salar"
    "Comuna aceasta s-a condus timp de patru ani singura", spune primarul Corleciuc, in contradictie cu satenii care spun ca asa un primar ca Dascaleanu nu poti intilni in toata tara romaneasca. Dascaleanu a devenit o legenda vie a Vorniceniului, mandatul lui fiind doldora de intimplari picante. Un tinar localnic ne povesteste ce i s-a intimplat lui cind a solicitat o audienta la Primarie: "Intru in birou si-l gasesc pe primarul Dascaleanu stind acolo in colt intr-un fotoliu. "Sa traiti, dom primar!" i-am spus, da el nimic. Il mai strig o data dar tot nu-mi raspunde. Dormea dus. A treia oara am tipat la el: "Dom' primar!" El s-a trezit, s-a frecat pe la ochi si a facut un semn cu mina: "Hai, altul la rind". Pe atunci oamenii l-au ales fiindca-l vedeau des mergind la biserica. Dupa ce-a ajuns primar nu mai dadea nici pe la biserica, dar nici la primarie. Pe la 9 si jumatate, 10 isi urnea si el lehamitea. "Un' te duci, dom' primar?" il chestiona cite un trecator. "Merg si eu la primarie, sa vad ce mai este pe acolo", raspundea el multumit de intrebare. Alteori ii placea sa se laude: "Ba, eu nu-s prost c-am ajuns primar. Prosti is cei care m-au ales. Ei nu s-au gindit ca inaintea mea au fost oameni cu carte care n-au reusit sa faca mare lucru. Cum credeau c-o sa fac eu?"
    Nici vechiul consiliu local nu era mai breaz. "Daca Dascaleanu avea patru clase, toti consilierii la un loc n-aveau scoala cit el, ne pune in vedere actualul primar Corleciuc. Inchipuiti-va dumneavoastra ca aveam un consilier, Epure, cu nici patru clase, care raspundea de invatamint. De patru ani ma zbat sa obtin fonduri pentru reparatia capitala a scolii, dar la cine sa aplez? Acesta a fost si principalul motiv pentru care am candidat, cu toate ca la afacerea asta am pierdut un milion de lei la salar. Consilierii actuali au cel putin o scoala profesionala, dar majoritatea au studii medii sau superioare".
    Comuna Vorniceni este una dintre cele mai vechi asezari de pe raza judetului Botosani
    Atestata documentar pe la 1428, pe vremea lui Alexandru cel Bun, conform monografiei intocmite de profesorul Gheorghe Gherman, comuna Vorniceni este una dintre cele mai vechi asezari de pe raza judetului Botosani. Marturie sta si biserica din lemn din localitate, veche pe peste 500 de ani, o adevarata bijuterie a istoriei si crestinatatii. Pacat ca traditiile populare cad sub povara noilor ritmuri hip-hop, imprumutate de la buzati. Formatia de fluierasi din Vorniceni era pe vremuri renumita in tara si chiar peste hotare. Azi, artistii populari fluiera mai mult a paguba, fiindca de cind profesorul Aurel Murarescu, instructorul lor, s-a pensionat, nu s-a mai gasit nimeni care sa duca mai departe traditia locurilor.
    In replica, cealalta traditie locala, a batailor dintre tineri a continuat pina in zilele noastre. In comuna sint doua echipe de tineri care ar rasturna si muntii daca efortul lor nu s-ar limita numai la a-si disputa intiietatea la bodega cooperatiei. Cind se intilnesc sar scintei din capetele lor. De aceea primarul Ovidiu Corleciuc a luat deja o prima masura cu ei: limitarea accesului in circiumi pina la ora 11 noaptea pe timp de vara si ora 10 in rest. De atunci tinerii au inceput sa-si gaseasca si alte ocupatii precum muncile cimpului, asa de exemplu. "Nu era normal ca, in timp ce copii nu veneau la scoala din cauza ca erau pusi la munca de catre parinti, tinerii satului sa umble de colo colo, in cautarea unui pahar de bautura care sa le puna singele in miscare", spune cineva laudind initiativa primarului.
    Si ce nu este de munca la Vorniceni. La culesul strugurilor la care localnicii sint neintrecuti, fiecare vrind sa se laude ca el a fost primul la care se poate bea un pahar cu must. Anul acesta onoarea a picat chiar pe primarul Corleciuc. La recoltatul mierii de albine, o alta pasiune indragita de ei. Cite si mai cite. Pacat ca multi dintre ei se ocupa doar cu strinsul recoltei de pe tarla. Ceea ce n-ar fi chiar rau daca tarlalele ar fi ale lor. Dar nu-s, ca nimeni nu se duce la miez de noapte ca sa stringa pormbul de pe tarlaua lui. Mai ales ca inca nici nu s-a copt indeajuns. Ca sa preintimpine furturile de pe tarla, politia din comuna organizeaza in fiecare noapte controale la capat de linie, adica la cele doua intrari ale satului. Acum nu se mai fura noaptea, ci in plina zi. Una dupa alta trec faetoanele incarcate cu iarba. Dar numai la suprafata, caci daca infingi mina mai adinc in cosul carutei dai de stiuleti. "Pur si simplu nu mai stim cum sa procedam ca sa scapam de furturile din cimp. Inainte lumea era invatata sa fure de la CAP. Dupa ce au furat CAP-ul cu totul acum au inceput sa se fure intre ei. Si toti cei pagubiti vin la mine sa reclame", spune primarul. Dar parca numai asta reclama localnicii la primarie. Zilele trecute o femeie a venit sa spuna ca i-a fost violata fata, dar nu de vreun strain, ci de fiul concubinului ei. Ce sa-i faca acum primarul? Poate ca nici n-a fost violata. Poate s-au iubit sincer, ca doar traiau ca in familie. Insa cea mai simpatica audienta a primarului a fost intr-o zi cind o batrina a venit si i-a spus: "Eu, dom' primar, n-am venit sa va cer nimic, dar m-a trimis mosneagul sa vad daca sinteti". Aluzie la faptul ca vechiul primar era cam greu de gasit si atunci degeaba-l gaseai.
    De zece ani, nici un autobuz dinspre Botosani nu a mai ajuns la Vorniceni
    Doua probleme mari au taranii din Vorniceni: transportul si telefoanele. De zece ani dinspre Botosani n-a mai ajuns nici un autobuz in localitate. Drumul prapastios, plin de gropi i-a facut pe cei de la Transport Calatori sa renunte la cursa de Vorniceni. De zece ani, ca sa ajunga la resedinta judetului localnicii folosesc numai masinile piratilor auto. Odata cu investirea in functie a primarului Corleciuc s-ar parea ca problema si-a gasit in sfirsit rezolvare. "Ni s-a aprobat un autobuz pina la Vorniceni, numai ca ni s-a pus conditia sa scapam de piratii auto, spune primarul. Dar pina nu vad autobuzul in sat nu pot lua nici o masura impotriva lor fiindca deocamdata sint singurii care ofera astfel de servicii". Cei drept la un pret destul pe piparat pentru buzunarul peticit al taranului, 30 de mii de lei o cursa, in timp ce la autobuz n-ar costa mai mult de 14 mii. Si problema telefoanelor se va rezolva in curind datorita Alcatel-ului care anul viitor isi va extinde retelele si aici. Inca un an de acum incolo vornicenii vor mai da la manivela telefoanelor lor rudimentare. Si asta inca n-ar fi nimic daca centralistele n-ar fi chiar atit de curioase din fire. Tot suspectindu-le ca trag cu urechea, intr-o zi un localnic a facut si el o gluma de verificare. Era mare criza de butelii pe atunci, asa ca i-a dat telefon unui consatean soptindu-i discret cum ca se aduc butelii la Primarie. In mai putin de jumatate de ceas vreo zece localnici "bine informati" stateau cu buteliile pe trotuarul primariei in asteptarea camionului cu surprize.
    Am mai fi vrut noi sa mai scriem si despre lebedele care vin anual pe iazul din Vorniceni, dar tocmai cind am stricat si noi o intrebare in acest sens un satean deja ne-a si suspectat de intentie: "Da' ce, vreti sa le mincati?" Si ca sa dam un telefon ca sa completam documentarea nu-i chiar atit de inspirat. Cine stie ce-ar putea iesi din chestia asta? (Florentin FLORESCU)
    Comentarii Facebook

    Ultima ora

    editorial

    Fără “răutăcisme”, despre Simona

    Nicolae GRECU

    Fără “răutăcisme”, despre Simona

    Deşi înconjurată încă de un ocean de neîncredere, Simona Halep este româncă de-a noastră şi merită preţuită.

    Filmuletul zilei

    opinii

    ‘Telectuali

    Briscan ZARA

    ‘Telectuali

    Asta e cauza majoră pentru care ne aflăm acum unde ne aflăm: invazia non-intelectualilor. Cei care conduc acum sunt o amestecătură de oameni cu carte şi de tractorişti care au decis să preia frâiele pentru că „ăştilalţi” nu fac nimic.

    România în UE (I)

    Sorin CUCERAI

    România în UE (I)

    Până la alegeri, nu mai vreau să mai fac niciun comentariu. Doar cifre, care să ne ofere un tablou cât mai complet al situaţiei în care ne aflăm. Astăzi, prima parte.

    Tartuffe: un spectacol pentru actori

    Dana ȚABREA

    Tartuffe: un spectacol pentru actori

    Teatrul cu implicaţii sociopolitice îşi face loc în prim-planul atenţiei publice. Oameni care ar putea deveni interesaţi de soarta lor pot fi regăsiţi şi responsabilizaţi într-o sală de teatru. Ce îmi spun astăzi un violonist uitat pe o bancă în Copou, un angajat concediat de patron pentru că nu mergea spre serviciu suficient de repede din cauza unei deficienţe cardiologice, un actor mort la numai 27 de ani pentru că şansa nu îi atinge decât pe cei care ştiu cum să se integreze jocurilor măsluite într-o societate perfidă?! Ce îmi spune acum Tartuffe sau Ipocritul de Molière?

    Propunerea redactorului sef

    Robert Turcescu nu trebuie să iasă aşa din scenă

    Toni HRITAC

    Robert Turcescu nu trebuie să iasă aşa din scenă

    Ar trebui să calculeze ravagiile făcute în breaslă şi să încerce o cât de câtă “acoperire” a acestora. Trebuie să meargă cu mărturisirile până la capăt.

    Caricatura zilei

    Vorbitul la telefonul mobil poate fi dăunător

     

    Editia PDF

    Intrebarea zilei

    Mergeţi la alegerile prezidenţiale?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.