Satul cu un singur locuitor

Programat pentru a fi sters de pe harta judetului Botosani pe timpul regimului Ceausescu, satul Cervicesti Deal din comuna Mihai Eminescu rezista datorita incapatinarii singurului om care mai traieste aici. Gheorghe Lupan, in virsta de 54 de ani, necasatorit, este singurul care a ramas in acest sat atit in perioada comunista, cit si dupa aceea, singura lui dorinta, inainte de inchide ochii pentru totdeuna fiind aceea de a vedea satul Cervicesti Deal "infloritor si bogat cum era pe vremea parintilor".
Situat la 12 kilometri de municipiul Botosani, satul Cervicesti Deal este usor de gasit. De ajuns in comuna Eminescu este simplu, dar pina in satul cu un singur locuitor intilnesti obstacole la tot pasul. Gropile, noroiul, baltile, ciinii care umbla hai-hui sint doar citeva din elementele de decor de pe aceste meleaguri. Asa cum arata si numele, situat pe creasta unui deal, la satul cu un singur locuitor se ajunge dupa vreo doua ore de mers pe jos de la soseaua Botosani – Bucecea si pina in virful dealului. Cind am ajuns la locuinta lui Gheorghe Lupan am fost intimpinati de singurii sai prieteni, cateii Tiganca si Muldita si de pisoiul Vasilica.
La Gheorghe Lupan acasa este in aceste zile sarbatoare. A primit vizita a doi dintre fratii sai, Stefan si Constatin. Pe cei trei i-am gasit stind de vorba, tragind fiecare cu nesat din cite o tigara Carpati si planuind muncile agricole pe care le au de efectuat pe cele sapte hectare de pamint arabil lasate mostenire de la parintii lor. Provenit dintr-o familie de tarani cu noua copii, Gheorghe Lupan a fost singurul dintre locuitorii din Cervicesti Deal care a ramas in locul de bastina. Desi mai are in viata inca sase frati, Gheorghe este singurul care s-a opus pe timpul lui Ceausescu distrugerii satului. Casa, care poarta si acum o placuta care atesta ca pe vremuri avea numarul doi, este darapanata, pastrind amprenta vremurilor trecute. Casa, alaturi de trei berbecuti, un porc, o vaca, doi ciini si o pisica, sint toata averea lui. Gospodaria, destul de inchegata pentru o singura persoana, este ingrijita dupa puterea si priceperea lui Gheorghe. Un strat de flori in fata unei colibe, grajduri pentru animale, capite de fin de jur imprejurul casei si citiva salcimi batrini care vegheaza inca la intrarea in gospodarie, creeaza un peisaj rupt parca din cartile lui Sadoveanu.
Casa, strimba ca si spinarea proprietarului, mirosul jilav al pamintului, usa de la intrare inchisa cu un lacat imens, te duce cu gindul la un loc parasit si uitat de lume. Mirosul de busuioc si pisica care miorlaie te fac sa crezi ca totusi ca aici mai traieste cineva. Gheorghe are o pensie de 500.000 de lei pentru ca, asa cum marturiseste cu mindrie, a lucrat la CFR. Ii e dor de vechiul Cervicesti Deal.
De vremea copilariei, de prietenii si vecinii sai. "Cind eram eu copil, aici erau peste 40 de case, aveam scoala, prieteni si o viata linistita. Platisem chiar banii pentru a aduce in sat curent electric. Vroiam sa facem un cimitir si o biserica. N-am mai apucat. A venit Ceausescu si a stricat tot".
Batrinul isi aduce aminte cum prin 1970, mai marii judetului au luat decizia de a desfiinta scoala de Cervicesti Deal, scoala la care a invatat el si fratii sai. "Au desfiintat scoala si au distrus viata noastra. Cu materialele de la scoala au facut camin cultural la Cervicestii Mari. Atunci a inceput declinul". Tragind cu naduf din tigara, Gheorghe isi aminteste cum oameni au plecat unul cite unul pentru ca "nu aveau unde sa-si poarte copiii la scoala". Fratele sau cel mare, Stefan, in virsta de 62 de ani, isi aduce aminte cum au intrat buldozerele si au darimat casele celor ce se impotriveau sa plece. "Majoritatea au plecat de bunavoie, insa cei ce au ramas au fost alungati cu buldozerul", povesteste Stefan Lupan. "Am vrut sa-mi fac si eu o casa si sa ramin cu Gheorghe si cu parintii mei, insa comunistii mi-au zis ca ma amendeaza cu 5.000 de lei. Mult, foarte mult pe atunci. Aproape 1.000 de lei costa o vaca. Si inca asta nu era tot. Daca eu imi ridicam casa, plateam amenda de 5.000 lei, oamenii regimului imi incingeau casa cu lantul si mi-o darimau cu buldozerul. Asa am plecat si mi-am facut casa in satul Roma", adauga cel mai mare dintre Lupani.
Singura casa din cele 40 cit a avut satul Cervicesti Deal, este cea a lui Gheorghe. Acesta a ramas sa-si ingrijeasca parintii batrini si bolnavi. De circa sapte ani a ramas singur. Dar nu singuratatea il sperie, ci gindul ca acest tinut nu este locuit. "Am auzit ca urmasii celor care au trait inainte de Ceausescu in Cervicesti Deal ar dori reinfiintarea satului pentru a-si construi case si a munci pamintul pe care-l au ca mostenire". Pamintul, bogat si roditor, iazul Crac, apropierea de oras, sint argumentele lui Lupan. Cu o biserica, o scoala, un cimitir, racordarea la curentul electric platita de mai bine de 30 de ani s-ar face "o minune de sat". Desi nu crede ca oamenii politici pot face ceva pentru salvarea satului Cervicesti Deal, Gheorghe Lupan spera ca tineretul sa se intoarca la sat si la muncile agricole. (Razvan MOLDOVEANU)
top Local News