Singur impotriva tuturor

Maria Toma, mama a doi baieti, reclama in urma cu an la politie faptul ca sotul, Vasile Toma, il obliga pe baiatul cel mic sa intretina relatii sexuale. Femeia, innebunita de neputinta de a-si opri sotul pedofil sa isi maltrateze baiatul, a trimis citeva plingeri la politie, ba s-a deplasat personal in citeva rinduri la sediul IJP implorind ajutor. Politia nu a intervenit in nici un fel pentru ca nu existau probe care sa dovedeasca abuzul sexual, ba mai mult, nu a intervenit nici cind intreaga familie a fost amenintata de Toma cu toporul, pentru ca, tineti-va bine, nu se produsese nici o infractiune, adica nu murise inca nimeni si politia nu avea "caz". Abia dupa ce femeia innebunita de teroare a avut curajul sa stea de vorba cu reporterii Monitorului politia a fost obligata sa ia masuri si sa ii deschida dosar lui Toma, dupa ce a fost "ambalata" Directia pentru Protectia Copilului si Consiliul Judetean. Pedofilul incestuos a fost condamnat, insa daca sotia sa nu ar fi indraznit sa vorbeasca cu ziaristii acum ar fi fost probabil moarta, ori in cel mai bun caz baiatul sau ar fi fost in continuare violat de tata. Si asta pentru ca politia nu se sinchiseste foarte tare sa previna o crima, ci prefera mai degraba sa aiba de lucru la dosare.
Prevenirea criminalitatii, o chestie mult mai ieftina si mai nedureroasa decit rezolvarea cazurilor de criminalitate, este pentru politia romana, cel putin deocamdata, un fel de moft. Politia este prima care recunoaste faptul ca infractionalitatea a luat-o razna la romani, bilanturile politiei din ultimii ani fiind alarmante. Ce se poate face, pentru domolirea acestui fenomen, pentru ca in afara de sporadicele operatiuni de tip "Luna" e o veselie in lumea interlopa ceva de speriat. Cel mai in masura raspuns il poate da nu politistul, ci medicul, care stie foarte bine ca e mai ieftin si mai eficient sa previi decit sa tratezi. Vom vorbi deci in materialul aici de fata despre eficienta politiei in lupta de prevenire a infractionalitatii, pentru ca din experienta statelor civilizate stim ca o buna activitate de prevenire face mai mult decit o mie de dosare de crima perfect rezolvate. Si asta pentru ca prevenirea inseamna vieti salvate.
De vreo citiva ani locuitorii New-York-ului, metropola cu 22 milioane de locuitori se lauda ca din orasul cu cea mai mare rata a criminalitatii din lume a ajuns pe locul 14-15 in America in acest top. Amanuntul cel mai interesant e ca linistea lor nu a fost adusa de faptul ca politia si-a dublat numarul de angajati ori ca s-a dotat cu cine stie ce arme performante, ci pentru ca primarul a avut ideea de a-i pune pe politisti sa tina sub observatie permanenta persoanele si familiile cu probleme. La ei politia e subordonata municipalitatii, ceea ce nu e o chestie atit de prost gindita, cum li se pare politistilor romani. Mai pe romaneste, betivii, recidivistii, familiile dezorganizate, etc, sint vizitate cit se poate de des de politistul de cartier care ii intreaba ce au mai facut in ultimul timp, de ce nu s-au angajat si ii avertizeaza la modul cel mai serios sa nu mai calce pe bec. Politistul american nu se sfieste ca in raziile de rutina sa salte "preventiv" betivii, prostituatele si drogatii si sa ii tina o noapte in arest, pentru ca politia de acolo s-a prins ca dupa ce a dormit o noapte pe scinduri infractorului ii e ceva mai greu sa se apuce de traznai.
Revenind la politia romana, trebuie sa va spunem ca prevenirea e privita deocamdata asa, ca o chestie exotica si care nu se stie bine la ce foloseste politistului. In 1995 in cadrul Inspectoratului judetean de Politie Botosani a fost infiintat un organism extrem de important, Compartimentul pentru Prevenirea Criminalitatii care insa nu are decit un singur angajat, pe maiorul Cristian Silveanu. Respectivul compartiment, care ar trebui sa aiba "in dotare" o gramada de politisti scoliti si cu abilitati de comunicare, face prevenire la modul cel mai serios, insa atit cit poate, adica pe un segment foarte mic de populatie cu potential infractional: printre tineri. "In ultimii doi ani am inceput sa inregistram primele rezultate ale muncii de prevenire: daca in 1998 numarul infractorilor minori a fost de 714, in 1999 numarul lor a scazut la 656, pentru ca in 2000 numarul tinerilor infractori sa fie de 614. Pentru a ajunge aici a fost nevoie insa de foarte multa munca. Numai in 2000 au avut loc in judet 1522 de intilniri cu elevii si 618 adunari cetatenesti in tot Botosaniul," explica maiorul Silveanu. Munca de prevenire a maiorului Silveanu inseamna mii de ore de discutii cu elevii, cu parintii acestora, cu profesorii, cu institutiile descentralizate si cu ONG-urile despre infractionalitate, despre protectia impotriva violentei, despre drepturile si obligatiile cetatenesti. Chiar daca poate sa vi se para putin, discutiile acestea nenumarate vira in capul puberilor ideea ca sint responsabili de gesturile pe care le fac. E drept ca infractionalitatea juvenila scade, insa global infractionalitatea creste, iar pentru prevenirea criminalitatii in rindul adultilor trebuie aplicate cu totul alte metode decit discutiile in orele de dirigentie si distribuirea de pliante.
Prima si cea mai buna metoda de reducere a numarului de violente este simpla prezenta a politistului acolo unde este solicitat. Cel mai la indemina exemplu este infiintarea in Parcul Tineretului a unui post de politie care a dus la injumatatirea numarului de infractiuni. Probabil ca din frica sau pur si simplu pentru ca exista un politist care se plimba noaptea de colo-colo, delincventii din Parc se feresc sa dea friu liber pornirilor vitejesti. Prin urmare simpla marire a numarului de politisti s-ar dovedi in sine o masura de prevenire a criminalitatii. La ora actuala in Botosani exista un singur politist operativ la mia de locuitori, ceea ce e foarte putin. Mai importanta decit cresterea efectivelor de politisti este insa schimbarea mentalitatii acestora fata de victime. Legislatia ciunta si o serie de prejudecati romanesti get-beget ii fac pe politisti sa fie mai grijulii fata de drepturile infractorilor decit fata de cele ale victimelor. O parte dintre dumneavoastra, mai cu seama femei, rromi sau bolnavi psihici au o experienta serioasa in acest domeniu. Daca va plingeti politistului ca sotul va ameninta de dincolo de usa cu toporul aveti toate sansele sa vi se raspunda in doi peri ca nu trebuia sa va maritati cu dinsul. Lipsa de zel a politistilor cind e vorba sa apere o nevasta de consortul turbat e autoscuzata de politie prin lipsa unei legislatii corespunzatoare. Politistul nu are voie sa intre fara mandat in casa cuiva decit daca are certitudinea ca acolo s-a comis o infractiune grava, adica atunci cind nevasta telefoneaza la politie si se plinge in receptor ca barbatul e la usa cu un topor, legea nu ii da voie politistului sa intervina pentru ca nu s-a produs nici o infractiune.
In cazul in care politistul gaseste o portita legala de interventie, mai are si un pic de chef sa rezolve sesizarea si se apuca de facut dosar scandalagiului, in instanta se prabuseste toata munca de saptamini a politiei, pentru ca urmarirea penala inceteaza prin impacarea victimei cu agresorul. Cam 90% dintre plingerile de violenta conjugala se termina prin impacarea partilor. Cit priveste etnicii rromi, atunci cind sint infractori se "bucura" din partea politiei de un tratament extrem de dur, iar cind sint victime politia lungeste cercetarile sau inchide cazul, probabil din lipsa de zel. In decembrie va povesteam de cazul a trei tinere, dintre care doua de etnie roma care au fost rapite, sechestrate, violate si scoase la produs pe strazile capitalei. Primul lucru pe care l-au facut fetele cind au reusit sa scape de proxeneti a fost sa dea pe tava politiei nume, adrese si marturii concrete ale retelei de traficanti de femei din Bucuresti. In mod normal proxenetii ar fi trebuit sa ajunga cel mult a doua zi la racoare, insa si dupa doua luni ei sint liberi sa traficheze in continuare femei, pentru ca dosarul este "in lucru" dintr-o inexplicabila lipsa de zel a politiei. Sau poate lipsa de chef, care se explica prin frustrarile materiale care ating si politia, la fel ca majoritatea populatiei, prin ordinele primite pe linie politica care impiedica derularea multor anchete sau chiar prin trecerea politistilor de cealalta parte a baricadei, adica prin transformarea lor in infractori. Ce se poate face pentru cresterea securitatii publice, e treaba politicienilor, insa la stadiul de saracie pe care il traverseaza politia romana singura solutie salvatoare ramine prevenirea criminalitatii, si asta facuta la modul cel mai serios, in rindul tuturor segmentelor sociale. (Dana BEJENARU)