Un batrin vrea sa faca greva, in fiecare zi, in fata Prefecturii

Dupa aproape trei ani dormiti noapte de noapte prin gari si sub cerul liber, Corneliu Radasanu a hotarit ca trebuie sa faca ceva pentru a atrage atentia autoritatilor asupra situatiei in care se afla. Batrinul de 64 de ani si-a agatat la git o pancarta de carton pe care a scris: "Greva! In Romania nu se mai respecta dreptul omului" si ieri dimineata s-a asezat cuminte in fata Prefecturii, asteptind sa il bage cineva in seama. "In oricare alta tara societatea are grija de oamenii batrini si bolnavi, mai ales cind acestia sint victime ale nedreptatii. In vara lui 1996 am fost dat afara miseleste din casa parintilor mei, iar de atunci incerc sa imi recuperez lucrurile care mi-au ramas acolo: haine, utilaje de lucrat via, un radio si multe alte bunuri. De atunci umblu dupa mine cu o geanta in care am citeva lucrusoare, ma spal prin toaletele barurilor si ale garilor, dorm pe unde apuc, daca am noroc ma mai internez in spital si citeodata, cind nu am cu ce-mi lua medicamente (ca sufar de epilepsie si arterita), mi-e rusine sa va spun, dar mai intind si mina pe strada" ne-a marturisit grevistul.
Fost tehnician veterinar, acum beneficiar al unei pensii de 380 000 lei, Radasanu a cunoscut la viata lui si vremuri mai bune. "Am lucrat la IAS Leorda, am fost sef de ferma la Cucorani, am lucrat 11 ani la abatorul din Botosani, pina cind, in 1995, am fost dat afara pe motiv de indisciplina. Intr-o sedinta de partid l-am facut <dictator> pe doctorul Smolinschi, apoi am refuzat sa fiu informator al Securitatii si m-am trezit fara loc de munca" povesteste Radasanu. Dupa ce a ramas somer pe vremea comunstilor, Corneliu Radasanu s-a mutat in casa mamei sale, pe strada Hatman Arbore nr. 1 din Botosani. Batrina, ramasa vaduva in acelasi an, a insistat ca unicul sau fiu sa se mute cu dinsa si sa o ajute in gospodarie. "Aveam 850 de butuci de vie de pe care scoteam toamna vin sa vind, vindeam flori, plantasem capsuni, ma descurcam destul de bine cu banii". In 1991, mama sa, Semiramida Radasanu, cade la pat si este luata spre ingrijire de catre nepoata de sora a lui Corneliu, Maria Riza. "Nu puteam eu sa ma ocup de mama, ca era treaba de femei sa o schimbe si sa o spele. In schimb am avut grija sa le dau produse de pe gradina, sa pun bani deoparte pentru inmormintare, am facut si eu ce am putut". Corneliu spune ca a avut o surpriza de proportii cind a descoperit ca mama sa si-a vindut casa Mariei Riza, casa in care el a continuat sa locuiasca pina ce batrina s-a sfirsit din viata. La rindul sau, Maria Riza a vindut casa finului sau Daringa Paul, noul proprietar obtinind din partea instantei un ordin de evacuare a lui Radasanu. "De atunci ratacesc prin gari ca un boschetar, cind eu am o mica avere pe care nu pot sa o recuperez de la Daringa.
El nu cere altceva decit sa ii fie acceptata in instanta deschidea actiunii de judecata impotriva Mariei Riza si a lui Paul Daringa, oamenii care, din punctul sau de vedere, i-au distrus viata. Pina la inchiderea editiei, Radasanu nu reusise sa suscite interesul nici unui angajat al Prefecturii, insa omul ne-a declarat ca se va intoarce la locul protestului sau in fiecare dimineata, pina cind va reusi sa intre in audienta la prefect. "De doi ani si jumatate incerc sa intru in audienta la Simionovici si nu ma las pina ce nu obtin o intilnire cu el". (Dana BEJENARU)