Un englez s-a casatorit cu nepoata prefectului

Nimeni nu stie exact citi botosaneni, sau citi romani in general, sint plecati pe meleaguri mai calde. Unii se intorc, altii uita si limba romana. Stim sigur insa citi oameni de pe acele meleaguri vin in Botosani. La prima impresie ati spune ca vin vreo citiva dar cu totii pleaca. Doar nu sint intr-o dunga sa se aciueze pe aici, ce e de facut, ce e de vazut la Botosani. Privit probabil prin ochii unuia care nu s-a nascut prin imprejurimi, Botosaniul are totusi si cite ceva seducator. Iarasi v-ati grabi si ati spune ca bineinteles, doar botosanencele sint seducatoare. In mare parte ati avea dreptate, insa mai sint si altele. Cel mai bun exemplu este cel al lui David John Ledger, care este si el cetatean al Botosaniului, sau oricum va fi cindva. Care viitor cetatean are deja si rude sus puse, caci este prin alianta nepotul prefectului Costica Macaleti.
"Am venit in Romania sa-mi recuperez banii si in loc de asta m-am casatorit si acum vreau sa ramin aici", spune David sau cel putin asa suna traducerea cuvintelor sale. Trebuie sa va mai spun ca toate astea s-au intimplat in doar zece luni pentru ca David Ledger a calcat prima oara in Romania, pe betonul de la Otopeni, in luna august a anului trecut. Nu a venit nicidecum in Romania cu gindul de a se insura si de a ramine aici, ba dimpotriva David incepuse sa urasca tara noastra. Si avea si motive. In Anglia, dupa ani de munca pe brinci, cite 20 de ore pe zi, "6 sau 7 ani din viata mi i-am petrecut in camion. Nu am avut casa, nimic. Mincam, dormeam, toate le faceam in cabina. Abia mai tirziu am reusit sa string bani sa-mi cumpar o casa" spune el, a reusit sa-si cumpere propriul camion si de aici a pornit o mica afacere. Cum nu se putea altfel, si cum la fel ca peste tot in Europa, cel mai ieftin e sa angajezi romani, a angajat si el unul la firma. Incet, incet conationalul nostru i-a cistigat increderea si erau cei mai buni prieteni. Pina intr-o zi, la inceputul anului trecut, cind romanasul i-a facut bucata si l-a lasat aproape in fundul gol. Adica i-a furat 450.000 de lire sterline (18 miliarde lei). O lovitura grea si pentru David Ledger: "Am fost la politie, la Interpol, am cheltuit alti bani pe detectivi privati si tot nu l-am gasit". In august anul trecut si-a luat inima-n dinti si a venit singur in Romania sa-l caute pe hot la adresa din Bucuresti pe care romanul i-o daduse in Anglia. N-a fost sa fie, era ca si cum ar fi cautat acul in carul cu fin. N-a renuntat nici acum la banii sai, dar e ceva mai linistit cu privire la rezultate.
Ca orice strain respectabil cit timp nu-si batea capul sa-si recupereze banii, isi petrecea vremea prin crismele selecte ale Bucurestiului. Ii place mai ales la restaurantul "Burebista" unde cind il vad lautarii sar pe el si ii cinta "Ciocirlia", piesa folclorica dupa care se topeste. La "Burebista" a cunoscut-o si pe Roxana, sotia sa. Intr-o seara, cind sa iasa din restaurant, cu gindul la jumatatea sa de milion de lire sterline, s-a impiedicat de Roxana intre usi. "Fat pig!", adica "Porc gras" i-a sunat in urechi, caci uitasem sa va spun ca David este un barbat implinit binisor. Scuze, "sorry", chestii din astea si in seara urmatoare s-au intilnit din nou intimplator in acelasi restaurant, fara sa se inghionteasca involuntar de data asta. Si asa pe la sfirsitul lui noiembrie 2000 s-au casatorit, caci lui David i-au placut intotdeauna femeile care stiu ce vor de la viata si spun lucrurilor pe nume. A fost o nunta cu tot dichisul, Roxana a fost in Anglia si i-a cunoscut familia, el s-a imprietenit cu tatal ei si este acum foarte atasat de familia sa. Au locuit o vreme in apartamentul Roxanei de pe Sucevei, dar mai apoi l-a vindut si au cumparat o casa, pe care cu mici imbunatatiri au facut-o chiar cocheta, intr-o zona linistita. Au mai fost de citeva ori in Anglia, pentru ca David avea de condus o afacere si i-a adus si citeva utilaje agricole parintilor Roxanei, caci spune el: "Un tractor lucreaza cit 10 oameni si familia ei nu era chiar atit de mare".
Acum englezul botosanean se bucura zi de zi de viata linistita pe care i-o ofera tirgul nostru. Iubeste si excursiile saptaminale pe care la face in muntii Bucovinei, la Vatra Dornei, "cred ca o sa merg in alta parte, ca nu pot pronunta numele asta", pentru ca seamana cu Worchester, el fiind nascut in oraselul Malven.
Nu are timp sa se plictiseasca. "Am muncit toata viata si vreau sa mai muncesc. Imi caut o slujba in Botosani sau undeva in Romania. Nu faceti angajari la ziar?", si eu doar i-am pomenit in treacat traducerea in lire sterline a salariilor noastre, nu cele mai proaste din tara, ca sa-l fac sa rida. El mai incearca totusi, caci a vazut ca la autostrazile din Romania, lucreaza multe companii internationale care probabil ar plati la fel de international. "Mai am firma in Anglia si tot eu o conduc, dar in curind probabil voi vinde tot. Toata viata am muncit in transporturi sau in domenii care aveau legatura cu transportul. Am si niste relatii la firmele care lucreaza in Romania, dar ar fi nedrept ca pe banii europeni, sa lucreze firme europene si salariile sa le ia tot europenii. Asa cred eu", spune David.
Si-ar face o firma aici, dar n-a gasit inca un domeniu pentru ca desi s-a gindit la o mie de chestii, pe toate le face cineva in Botosani. Deocamdata aduce masini pe care le cumpara din Anglia si le revinde aici. Singura problema o reprezinta taxele, enorme, dar spera sa ii mearga. Plus ca birocratia ii da o ocupatie suplimentara, caci tot timpul are cite-un act de rezolvat. "Nu oamenii sint o problema, ei sint intotdeauna foarte amabili cu mine. Dar se pare ca asa sint legile, ca trebuie sa mergi cu un act prin zece birouri si ca orice dureaza saptamini", spune David, necajit mai ales pe legile cu privire la emigrare ce dateaza din 1969.
Nu politica-l intereseaza, ci chestii mai marunte. O vreme ii suspecta pe romani ca au o boala genetica, pentru ca de aia tot timpul ii cer cite ceva, o bere, ceva de mincare, maruntis, de parca el ar gasi banii pe jos in Anglia. Noroc de Roxana, care supravegheaza cu atentie portofelul sotului ei. E uimit tot timpul de cit de multi botosaneni vorbesc engleza. "Stiam ca 42% din populatia globului vorbeste engleza, dar nu stiam ca vorbesc toti botosanenii. E foarte bine sa invete toti pentru ca atunci cind veti fi in Uniunea Europeana asta o sa fie limba pe care o sa trebuiasca sa o vorbiti", mai spune David, adaugind ca dupa el singura care a invatat prea multa engleza este Roxana, si acum nu se mai opreste din vorbit. La fel de uimit este si de frumusetea bastinaselor, ca sa folosim limbajul primilor exploratori, si se simte putin vinovat. Dar poate jura oricind, "si eu am vazut absolut toata Europa in cursele mele", ca in Romania sint cele mai frumoase femei. I-a confirmat de altfel si fiul sau, care l-a vizitat de curind.
Singurul lucru pe care nu-l intelege si care nu-i place este ritualul mortuar al nostru. "Si eu sint crestin dar tot nu inteleg de ce nu acoperiti sicriul. Eu dupa ce mor vreau sa fiu pus intr-un sicriu sigilat", spune David.
Un alt lucru interesant la David Ledger este virsta sa, fiind nascut odata cu comunismul din Romania. Este interesant pentru ca Roxana, sotia sa, era inca la scoala la Revolutia din 1989. In ciuda nepotrivirii istorice, se inteleg minunat. "Unii mai au indoieli, dar eu stiu ca nu-i asa. Chiar cea mai buna prietena a mea m-a intrebat daca nu m-am maritat din interes. Bineinteles ca nu, altfel as mai fi stat in Botosani?", ne spune Roxana, si chiar o cred pentru ca David o fi el matur, dar e unul simpatic si lui cel putin nu ii pasa de ce zice lumea.
Si ca sa incheiem, va mai spunem o data ca David John Ledger este nepotul prefectului Costica Macaleti, pe care inca nu-l cunoaste. Nu-l cunoaste de fapt nici Roxana, care este fiica varului drept al prefectului, dar nici nu-i pasa prea mult. Si ar mai fi o gramada de comparatii de facut impreuna cu englezul nostru, dar mai lasam loc din superstitie. Poate mai vin si altii. "Daca ei nu stiu, le spun eu ca au un oras extrem de frumos. Mult mai frumos si mai linistit decit Bucurestiul", incheie David. (Catalin ALISTARI)