Ziua sefilor Botosaniului

O noua traditie populara se chinuie sa se nasca in Botosani si, fara mila la fel ca in mit, promotorii sai se straduie sa o sufoce din fasa ca pe o creatie imperfecta. Daca nu v-ati prins, este vorba despre "Zilele municipiului Botosani", care de altfel s-ar fi putut chema intr-o mie de feluri. De exemplu, ar fi putut fi "Zilele Patronului Spiritual al municipiului Botosani", "Zilele sponsorilor sarbatorilor municipiului Botosani si ale invitatilor lor" sau "Zilele care coincid cu sarbatoarea crestinesca Sfintul Gheorghe". Orgolioase din titulatura, mentionarea "municipiului" s-a facut probabil pentru ca nu cumva botosanenii din Santa Mare sau din Copalau sa creada ca e si ziua lor iar "Zilele Botosaniului" ar fi sunat banal de simplu, putem spune acum la finalul lor ca desi ideea a fost grozava, rezultatele nu au fost pe masura.
E clar, Botosaniul n-a avut niciodata o sarbatoare proprie, de sine-statatoare, iar "Zilele …" erau o necesitate. Un oras asa important, care i-a dat pe Eminescu, Iorga s.a.m.d., trebuie sa-si aiba identitatea sa si acum cind se pare ca izvorul de genii a secat si totul este trist in preajma. Primaria, ca organ competent de administrare a orasului, are in atributii si imaginea orasului, iar noua conducere stie bine ca de fapt despre imagine este vorba intotdeauna. "Botosani intre milenii" cu ai lor miri si mirese, "Zilele Eminescu" din ianuarie si acum zilele astea, toate s-au inscris la capitolul imagine si au fost manifestari foarte reusite. Acum insa in zilele astea mi se pare ca scopul nu a fost deloc atins, ba dimpotriva celor mai multi dintre dumneavoastra li s-a aplecat de la atita sarbatoare. "Zilele …" au insemnat pentru botosanenii de rind, adica pentru majoritatea botosanenilor, cam ceea ce inseamna "Zilele Burkina-Fasso" pentru islandezi. Norocul nostru ca mai fiecare familie il are pe Gheorghe al ei.
S-a lansat de exemplu "Albumul municipiului Botosani", o realizare artistica exceptionala la un pret exorbitant, ceva mai scump decit Enciclopedia Britanica si intr-un tiraj redus, pe masura bugetului primariei. Pentru ca oricum nu o sa apucati majoritatea sa-l rasfoiti, v-am povestit noi cit de frumos este. Albumul este un fel de carte de vizita, de dimensiuni grandioase, pe care o folosesc edilii nostri in vizitele in strainatate. Apoi a fost un alt eveniment cultural de masa, expozitia de numismatica din Sala de Consiliu. Extraordinar, o multime de exponate, care mai rar decit altul, documente despre istorie, medalii si cam tot ce poate dori un numismat. Aici s-a brodit un pic, aproape toti botosanenii sint numismati. Se colectioneaza la greu monede de 500 si bancnote de o mie, singura problema este ca atunci cind se aduna de-o piine colectia se pierde in sertarele caselor de marcat la alimentara. Oricum toti ar fi vrut sa vada seria de bancnote contemporane expusa, sa vada si ei cum arata hirtia de 500.000. A mai fost si expozitia de fotografie, si datorita inspiratiei lui Dusa Ozolin la galerie are ce vedea tot omul pentru ca sint si poze cu nuduri, ceea ce la pretul de astazi al revistelor nu e chiar putin lucru.
Special am lasat mai la sfirsit "Ghidul municipiului Botosani", editat de societatea Sedona. Subtirel la continut si amarastean la calitate, ghidul este smecher fiindca aproape la fiecare pagina te induce in eroare. Nici nu stiu cum de puteti citi aceste rinduri, caci in ghidul respectiv la capitolul "publicatii, editare de presa" apare un ziar care este unicul ziar al botosanenilor si care nu este cel pe care tocmai il cititi. La fel, daca vreti cumva sa faceti cumparaturile puteti merge, aflam din ghid, la Supermarketul Gifa, inchis de vreo doua luni. Mare minune, la fel de mare ca si tupeul editorilor ghidului, caci am auzit ca nici un rind din brosurica nu s-a publicat fara a fi taxat. Ori un ghid, pe care il lanseaza si caruia ii face reclama primaria, ar fi trebuit sa fie o chestie folositoare sau s-ar putea numi "Ghidul celor din Botosani care au dat bani".
Actele culturale de masa prin care s-a sarbatorit Botosaniul au continuat cu o serie de spectacole, majoritatea de muzica folclorica sau marsuri militare, asezonate cu ploaie din belsug. S-ar fi mutat toata lumea cum zicea primaria in Sala teatrului, numai ca, ghinion curat, aceeasi primarie programase acolo alt spectacol. Un spectacol pentru noi astia mai tineri, dar nu chiar foarte tineri, cu Monica Anghel. Intrare gratuita, dar cu surprize, usa de la intrare fiind inchisa. Trei sferturi de sala erau retinute pentru personalitati, vipuri, sponsori si invitati, restul de citeva scaune fiind ocupate de norocosii botosaneni normali care au prins rind dis-de-dimineata.
Tocmai pe aici au inceput sa puta sarbatorile. Toate evenimentele au fost in asa fel gindite incit nici vorba ca la ele sa poata participa si domnia sa, cetateanul de Botosani. El n-a avut loc, n-a fost invitat, i-a fost rusine sa se inghesuie cu consilierii la piscoturi sau n-a avut chef sa stea ca prostu’. ploaie si sa asculte niste virtuosi obositi. Omul se astepta sa se duca si el in piata primariei, sau pe la biserica undeva, sa se lipeasca la un mic, o sarma ceva, sa cumpere o bere la pahar de plastic si sa se hlizeasca la vreo formatie mai acatarii si mai in voga. Macar sa asculte la difuzor ceva traditional, de inima neagra sau de bucurie mare, gen Copilul Minune, ca doar de aia e sarbatoare, ca sa se bucure. Anul asta nu s-au dat nici macar sarmalele obisnuite, facute la cantina de asistenta sociala, desi sutelor de oameni ce au stat in ploaie la liturghie le-ar fi mers direct la suflet. De fapt gresesc, l-am auzit la televizor pe seful cantinei spunind ca cine are drum pe la cantina va primi o (una, o singura, o bucata) sarma de pomana. Desi mi-a lasat gura apa, eu unul m-am decis sa nu am drum pe la cantina, dar m-am suparat ca m-a luat ala la misto cu sarmaua lui unicat.
Poate daca ne ajuta Dumnezeu, si trebuie sa ne ajute ca doar il avem pila pe Marele Sfint Mucenic Gheorghe, la anul va fi soare si caldut afara. Sa vedeti ce de-a cultura o sa faca botosanenii pe la Baisa cu lacrimi in ochi de la fumul gratarelor si cu ideile slobozite de bere. Doar sintem moldoveni, maestri ai compromisului, si stim sa impletim cultura cu "vulgul" in asa fel incit sa ne placa la toti, sa simtim ca am sarbatorit, daca s-ar putea si pe cheltuiala primariei noastre. Dimineata la slujba la biserica, la amiaza cu o portie (patru-cinci sarmale adica) in mina si seara imbracati frumos la teatru sau la promenada, asta da program de ziua orasului nostru. (Catalin ALISTARI)