Sa te intorci sanatoasa, Anastasia!

Anastasia Andrii, fetita bolnava de leucemie, a plecat, in sfirsit, spre clinica Regina Margherita din Torino, acolo unde va suporta transplantul de maduva care ii va reda viata. "Monitorul de Vrancea" a relatat inca din noiembrie anul trecut drama micutei si a parintilor sai. Timp de opt luni redactia noastra a dus o adevarata lupta pentru ca Anastasia sa poata ajunge la medicii care ii vor reda sanatatea. O lupta pe viata si pe moarte, la reusita careia au contribuit atit cititorii nostri, cit si medicii si autoritatile judetului. Cu cinci minute inainte de a urca in avion, mama fetitei ne-a sunat ca sa multumeasca inca o data tuturor celor care au facut ca imposibilul sa devina posibil.
Anastasia a ajuns in judetul nostru anul trecut, in octombrie, impreuna cu parintii ei, Dorina si Danut. Saracia a fost cea care i-a alungat din Trusesti, satucul din Botosani in care se retrasesera dupa ce fabrica la care au lucrat s-a inchis. Au ajuns in Vrancea cu sufletele impovarate de faptul ca fusesera nevoiti sa-si lase baietelul in grija bunicilor si devastati de perspectiva ca fetita lor, micuta Anastasia, avea zilele numarate. Pe vremea aceea nu mai aveau nici putere sa spere ca puiul lor de doar patru ani si noua luni se va insanatosi vreodata. Diagnosticul pus de medici propriului lor copil – leucemie limfoblastica acuta – le-a rasturnat intreaga existenta. "Stau si ma gindesc, oare ce pacate am facut de trebuie sa suferim atit? Cind ai bani iti iei copilul, il duci intr-o cofetarie, il plimbi in parculet si spui ca esti fericit. Nu te gindesti la boala…", spunea pe atunci Dorina.
Pe linga saracia care i-a pus pe drumuri, boala Anastasiei i-a adus pur si simplu la disperare. Cum sa lupte impotriva mortii, ei, oameni simpli, care habar n-aveau unde trebuie sa se duca, ce usi trebuie sa deschida, cui sa se adreseze ca sa-si poata salva copilul? Ei, care nu stiau ce inseamna un fax, un telefon mobil, care nu cunosteau nici macar cum se poate intocmi o cerere sau o scrisoare oficiala? Care nu depasisera pina atunci limitele judetului in care s-au nascut.
Cine putea banui la inceput ca cei doi oameni, sositi in Golesti impreuna cu fetita cu ochii ca cerul, traiau asemenea drama. Si totusi destinul, care le aranjeaza pe toate, le-a scos in cale sansa. Timid la inceput, cei doi parinti nefericiti au invatat sa spere. N-au banuit niciodata ca vor ajunge sa aiba alaturi o familie atit de numeroasa, careia sa-i pese cu adevarat: "Monitorul de Vrancea".
Asa a fost sa fie
Un telefon a fost de ajuns, un telefon prin care primarul Golestiului incerca sa ajute familia Andrii, sa le gaseasca o gazda prin intermediul cotidianului nostru. Nici nu visau Dorina si Danut sa aiba mai mult de o camaruta in care sa-si duca zilele, iar sansa oferita de un golestean le-a umplut sufletele de recunostinta. Acesta le-a pus la dispozitie propria casa, fara absolut nici un fel de pretentii. Pe atunci, Danut lucra la "Avicola", ca muncitor necalificat, dupa ce luni de zile s-a straduit sa scoata un ban muncind pe la diverse ferme. Salariul de un milion de lei nu era mult, dar era oricum mai bine decit nimic. Faptul ca nu le fusese pretins nici un ban pe gazduire le-a usurat mult situatia, mai ales ca Dorina nu putea sa munceasca, fiind nevoita sa aiba grija de Anastasia. Nici un ban din indemnizatia cuvenita femeii ca asistent personal al fetitei nu a mai ajuns la ei din momentul in care au plecat din Botosani. Astfel incit, din leafa lui Danut trebuiau sa manince si sa faca si drumurile lunare la spitalul din Iasi, unde Anastasia era supusa la tratament cu citostatice, sub ingrijirea medicului Ingrid Miron.
97 mii dolari pentru Anastasia
Zglobie ca o veverita, cu mutrisoara vesela luminata de seninul ochilor si cu risul ca un clopotel, Anastasia a cucerit pe toata lumea. Nu era drept ca ghemotocul acela sa fie strivit in picioare de o boala pentru care exista totusi leac. Ni se umpleau sufletele de bucurie in momentul in care, cu inocenta indrazneala, intra in redactia noastra. Si atunci a inceput. "Monitorul de Vrancea" a pornit lupta pentru salvarea micutei. Povestea dramatica a scurtei sale vieti, adusa in atentia cititorilor nostri, a stirnit un intreg val de reactii. Multime de ajutoare au inceput sa curga. Anastasia, micuta care nu stia ce inseamna o jucarie, a primit zeci de jucarii. Saci de haine, alimente si diverse sume de bani n-au intirziat sa apara, multime de oameni dorind sa usureze cumva situatia familiei Andrii. Timp de opt luni, au fost ajutati cu generozitate de multime de oameni, care precum familia Paula si Cornel Tatu, le-au asigurat cele necesare traiului. Mai mult, de un real ajutor a fost primarul Decebal Bacinschi, care la rugamintea "Monitorului", l-a angajat pe tatal fetitei la firma sa, "Arco Construct", ca electrician. A fost primul pas, prima bucurie – de necrezut – pentru parintii Anastasiei, care se resemnasera de acum sa bata la usi care sa nu li se deschida. "In Botosani nu ne-a ajutat nimeni. Am fost la Crucea Rosie de acolo si ne-au spus ca nu pot face mai mult decit sa ne inscrie pe o lista de asteptare", spunea Dorina.
Toate acestea nu salvau insa viata Anastasiei si atunci redactia "Monitorului" a inceput demersurile pentru obtinerea sumei necesara transplantului. Dosarul medical al fetitei, pe care ziarul nostru il trimisese Directiei pentru Sanatate Publica Vrancea a ajuns in atentia actualului senator Simona Marinescu, care l-a supus atentiei primului ministru intr-o sedinta de guvern. Bucuria a fost coplesitoare in clipa in care Guvernul Romaniei a aprobat un ajutor de 97 mii dolari pentru tratarea fetitei bolnave de leucemie, in strainatate. Sansa care i s-a oferit Anastasiei a fost posibila cu concursul mai mult decit generos al multor medici vrinceni: Lidia Groza, de la Centrul de Diagnostic si Tratament, Constantin Buza, actualul prefect, Fevronia Stoica, actualmente senator, Petru Tocari, Vasile Costin si Dan Teodorescu de la Directia de Sanatate Publica Vrancea si nu in ultimul rind directorul de la Serviciul de Ambulanta Vrancea, Mircea Stoienoiu.
Nu pot fi trecuti cu vederea multimea de cititori care au ajutat substantial familia Andrii si care au raspuns apelului facut de "Monitorul" dorind, cu modestie, sa-si pastreze anonimatul.
Bete-n roate
Desi cei 97 mii de dolari au fost virati in contul Trezoreriei DSP Botosani, ei au stat blocati timp de aproape opt luni numai pentru ca functionarii de acolo nu se mai intilnisera cu astfel de cazuri si nu stiau ce trebuie facut. Pentru ca leii nu au fost transformati in dolari, in urma cu citeva saptamini suma se imputinase, raminind circa 91 de mii de dolari. La insistentele reporterilor nostri, DSP Vrancea a telefonat colegilor din Botosani, carora le-a explicat procedura de virare a banilor. In acest fel, cu o intirziere "nesemnificativa" de aproximativ opt luni, banii au fost virati pina la urma clinicii din Torino.
Plecarea a intirziat periculos de mult si din pricina lipsei de implicare a celor care trebuiau sa poarte corespondenta cu clinica la care trebuia sa ajunga fetita. Conducerea "Monitorului" a inceput sa trimita e-mail-uri la diverse spitale din Italia, Franta si Israel. Catre finalul lunii ianuarie a.c. si medicul curant al Anastasiei, doctor Ingrid Miron de la spitalul "Sf. Maria" din Iasi, a contactat de asemenea clinici din strainatate care puteau face acest transplant. Primul care a trimis un raspuns a fost medicul unei clinici din Perugia, Italia, spre care s-au indreptat atunci toate sperantele. "Monitorul" a facut atunci o campanie de presa pentru stringerea banilor necesari cheltuielor inerente calatoriei, la care au raspuns iarasi o multime de cititori. Suma donata a ajuns la aproape sase sute de dolari. Dar n-a fost sa fie. Pentru ca DSP Botosani nu a stiut cum sa trimita banii la clinica din Perugia, conducerea acesteia nu a mai trimis invitatiile pentru plecare. A fost nevoie din nou ca doctorita Miron sa bata la portile altor clinici. Nesperat de repede, raspunsul a venit de la Clinica "Regina Margherita" din Torino, Italia, care si-a trimis acceptul pentru ca Anastasia sa le devina pacienta. Mai mult, odata cu raspunsul directorului clinicii, profesor Enrico Madon, din Italia a venit si o invitatie de la Uniunea Parintilor Italieni, care s-au oferit sa ajute familia Andrii pe parcursul sederii acolo.
Se intimpla la mijlocul lunii aprilie, cind parintii copilei au batut pentru prima oara la portile Consulatului Italiei din Bucuresti. Aici, alte ghinioane. Mai intii nu au avut dovada banilor virati la clinica, apoi nu aveau invitatiile in regula, pentru ca dupa atitea drumuri, sa li se puna viza.
Trei bilete de avion
Inca o piedica, ultima de aceasta data, urma sa intunece existenta familiei Andrii. Cu viza in buzunar, bagajele facute si plini de sperante, mai aveau inca un hop de trecut: biletele de avion. O ultima solicitare din partea redactiei "Monitorului" a fost la Marian Oprisan, presedintele Consiliul Judetean. Acesta le-a pus celor doi parinti o masina la dispozitie si a facut primele demersuri pentru ajutor la ministrul Transporturilor, Miron Tudor Mitrea. Emotionat de drama micutei cu ochii azurii, induiosat de suferinta mamei, acesta le-a sponsorizat, in regim de urgenta, cele trei bilete necesare, dus-intors. Toate aceste se intimplau luni, pentru ca marti, familia Andrii, insotita de subprefectul George Baesu, sa plece cu masina Prefecturii spre aeroportul Otopeni. Cu citeva ore inaintea plecarii din Focsani, primarul Bacinschi le-a oferit cinci milioane de lei. Doua necesare taxei de aeroport iar restul, schimbati in lire italiene, pentru eventualul transport de la Milano la clinica din Torino, in cazul in care cei rugati sa ii astepte n-ar fi ajuns la timp.
In sfirsit, spre Italia
In dimineata plecarii, toti redactorii "Monitorului" au tinut sa-si ia ramas bun de la Anastasia, fetita adoptata intr-un fel de fiecare dintre noi. De-a lungul celor opt luni am fost partasi suferintei acestei familii tinere, care a gasit in noi sprijinul, increderea sau mingiierea de care aveau nevoie. Se poate spune ca timp de opt luni, Anastasia si parintii ei au fost intr-un fel parte din familia "Monitorul".
Cititorii nostri au sunat ieri la redactie, dorind sa le dea curaj si putere Dorinei si lui Dan in marea incercare prin care vor trece. "N-am crezut ca vom ajunge aici. Nu mai speram. A fost ca un vis care acum a devenit realitate. Am vazut ca exista si oameni buni. Nu stiu daca vom putea multumi vreodata tuturor celor care ne-au ajutat. Si mai ales redactiei Monitorului, fara de care toate astea poate ca nu s-ar fi intimplat. Nu ne dorim altceva decit ca Anastasia sa reziste operatiei si sa ne intoarcem cu bine", a spus, cu glasul innecat in lacrimi, Dorina.
Ca un fluturas, Anastasia dorea cu nerabdare sa plece. "Plec in Italia. Am sa merg cu un nor. Stii, eu nu am singe si ma duc acolo sa-mi puna", ne-a explicat micuta Anastasia, facindu-ne cu mina.
Mergi cu Dumnezeu, copila. Cu gindul nostru bun te insotim. Sa te intorci sanatoasa, Anastasia! (Laura BREANA)