Hibernarea de dupa Revelion

Linistea de dupa furtuna. Asa se poate caracteriza ce-a de a doua zi de dupa Revelion. Strazile tac, galateanul tace; peisaj mohorit, de inmormintare. Oamenii bolesc, lenevesc, goliti de ultimul strop de energie. Abia daca mai zaresti cite unul, ici, colo, care cu pasi marunti, intr-o letargie contagioasa, se indreapta spre destinatii cunoscute numai de el. Altii, cu cite o sacosica in mina, sint hotariti sa-si schimbe meniul ultimelor zile. Piata Mare pare locul care a reusit sa adune cei mai multi galateni. Desi si aici forfota furnicarului de zi cu zi, este si ea, ametita. Cea mai mare parte a negustorilor nu s-au sinchisit sa iasa la produs. Experienta anilor trecuti si-a spus cuvintul. Dupa sarbatori romanul e saracit. Fluiera vintul in buzunarele lui. Totusi cei ce vroiau sa cumpere cartofi, fructe, ceapa, morcov sau ceva telina, aveau de la cine. Pe la 10.30 mai erau inca vinzatori ce asteptau sa le faca cineva safteaua. "Am iesit sa scoatem si noi un ban, sintem de dimineata de la 8, dar n-am vindut decit jumatate de kilogram de telina", ne-a zis Marcel Vasilianu in timp ce se misca de pe un picior pe altul, ca sa nu inghete. "Se vede ca a avut nevoie de telina, ca sa-i mearga treba. O fi avut nevoie de Viagra si cum nu se mai gaseste s-a reorientat. Acum, dupa Revelion, cu ce sa-si incarce omul timpul?!", zimbeste omul amuzat de idee. Insa, vecinul lui de taraba, pe tonul cel mai serios, ne spune ca a iesit cu marfa la vinzare ca sa mai recupereze din taxele pe care le-a platit. "Ne-au inrobit taxele astea, uite si mata, in loc sa stau si eu acasa ca tot omul, vin aici. Pentru ce, pentru citeva kilograme de mere, pe care le-am vindut de dimineata? Nu-i o fericire frate", se necajeste omul.
Mai femeie, mie mi-e pofta de fasole
Pe Veronica Clement am gasit-o tocmindu-se pentru un kilogram de fasole. Femeia, dupa imbracaminte parea a nu fi atinsa de sindromul "grija zilei de miine". "De ce fasole? Pentru ca sotul meu s-a saturat de carne si tocatura. Mi-a zis de dimineata «Mai femeie, mie mi-e pofta de fasole». Te pui cu dorintele barbatului? N-as fi iesit pe frigul asta, dar parca are dreptate. Am mai luat si niste marar, morcov si caut cu disperare piine", ne zice femeia in timp ce isi baga restul in portofel. Intr-adevar, la brutariile care nu erau inchise, brutarii nu dovedeau sa faca fata cererii. Galateanul nu mai era mofturos, cumpara orice gen de piine. "Nu tin regim, dar caut piine de o ora. Am inghetat, vreau acasa. Am luat de-asta fara sare, pentru ca n-am chef sa mai astept. Mai bine o inmoi eu in sare, decit sa stau la nu stiu ce codalau", ne-a declarat Nicu Nisipeanu.
La ora 11.30 magazinul Galmopan-ului din Piata Mare vinduse deja 1.000 de piini. Prea putina ca sa acopere cererea, piinea era in topul vinzarilor. La polul celalalt erau produsele de imbracaminte. Citiva comercianti isi incercau, totusi, norocul. Frigul ii zgribulise in spatele tarabelor reci. Musteriii treceau nepasatori, mingiind cu privirea lor pierduta, marfa. Copiii erau singurii clienti seriosi. Pentru ei colindele si plugusorul au insemnat si un venit, pe care isi doreau cu nesat sa-l transforme in hainute sau incaltari in ton cu moda generatiei lor. Satui parca de gusturile fade ale parintilor. Dintre toti cei ce isi expusesera marfa, Lenuta Holdeanu avusese o zi cu vinzare, chiar daca ea nu era la nivelul uneia obisnuite. In timp ce treceam pe linga ea, multumea cu glas tare lui Dumnezeu ca n-a lasat-o sa inghete degeaba. Poate ca era si singura ce avea produse care sa satisfaca gustul exigent al micutilor.
Cu ochii pe tarabele goale si magazinele inchise am trecut de bazarul rusilor, gol golut, ca sa ne oprim in dreptul singurului stand in care se comercializa carne. Nu era nimeni. Patronul si vinzatorul erau undeva in spate. Se pare ca oamenii nu se inghesuiau, chiar daca patronul mi-a raspuns pe fuga ca a vindut ceva. Si totusi, e cineva care sa se dreaga cu carne? Nu se mai dreg ei nici cu ciorba de burta, bucataresele restaurantelor avind timp berechet sa-si povesteasca, una celeilalte, telenovela preferata.
In ceea ce priveste pileala, mai intra cite unul sa se dreaga. Vinul fiert oferit de barul de la coltul pietei ii imbia pe trecatori sa-si incalzeasca oasele. "Azi nu este o zi dintre cele mai bune. Chiar daca nu avem foarte multi clienti, intotdeauna ne place, ca prin serviciile noastre sa cautam sa-i respectam", ne-a declarat Petruta Petcu. Farmacia este mereu ultima solutie. Daca nu-ti trece cu ciorba de potroace sau de burta, cu-n vin fiert sau o tuica fiarta, ultima scapare e pastila. Nici aici vinzarile nu se ridicau la nivelul unei zile obisnuite, dar nici de clienti nu duceau lipsa. Cei mai multi cereau pastile pentru stomac si cap. "Caci unde nu-i cap, vai de posesor", ar zice Tudor Musatescu. Si cert este ca romanului ii cam place sa-si piarda capul. (Nicu MIRCEA)