Caută 
2 MIN
O amarita de camera de camin, o camaruta numai a ei ar insemna pentru Irina Nicoleta Ciortan raiul pe pamint. Desi tare din fire si cu o vointa puternica, tinara de 22 de ani a clacat pina la urma din cauza lipsurilor. Irina nu a fost niciodata crutata de soarta. A trecut prin necazuri care au venit insiruite, unul dupa altul. In anul 1990, fata si-a pierdut mama. A ramas cu tatal si cu o sora mai mica. Cea mai mare dintre fete s-a casatorit si a ramas undeva prin Ardeal. Cu mare greutate, Irina a terminat o scoala complementara in Iasi dupa care a lucrat vreo trei ani pe un post de croitoreasa. Anul 1995 a adus cu el, insa, o alta cumpana in viata fetei. Dupa ani intregi de boala, tatal a murit de inima intr-o ambulanta, undeva intre doua spitale. La citeva luni, fata si-a rupt un picior, a stat prin spitale, lucru care a dus la pierderea locului de munca. "Atunci m-am gindit ca singura mea sansa ca sa realizez ceva in viata, este sa termin o scoala", spune fata. A intrat la liceul "Nicolina", la seral. Irina este acum eleva in penultimul an si visul ei cel mai mare este sa ia bacalaureatul si sa devina studenta la Psihologie. Dar, in urma cu citeva zile, a venit alt necaz. Caminul de nefamilisti in care locuia va fi scos la vinzare, iar toti locatarii au fost dati afara. Irina a ramas astfel pe drumuri. "Am numai note de la 8 in sus. Dar nu pot primi bursa pentru ca invat la seral. Cu pensia de urmas nu ma pot intretine. Ce sa fac cu 140.000 de lei lunar? La bunicii de la Golaesti nu ma pot duce pentru acolo este sora mea mai mica. Bunicii nu au de unde sa ma intretina si pe mine", explica tinara. Ieri, fata a gasit un loc la familia unei prietene, dar numai pentru citeva zile. Flaminda si inghetata, Irina a umblat pe la toate cunostintele, doar-doar o gasi un adapost. Cu greu a fost primita la prietena ei. Aici, in doua camere stau cinci persoane. "Nu-mi doresc decit sa invat si sa fac ceva din viata mea. Dar cum sa ma descurc fara bani si fara locuinta?", se intreaba Irina. (Dana PAVEL)
