Dezgropaciune a unui stramos sarbatorita cu hore dracesti: la Chetris, Moartea si-a pus joi rochie de nunta

Mult a mai petrecut in viata lui Neculai Lucanu, si-au zis in urma cu doua zile batrinii din satul Chetris. Ca parca nu-i a buna sa-ti faca dezgropaciunea de sapte ani si sa te-ngroape inapoi in zi de joi. Zi in care in satul lor n-au rasunat niciodata alamurile a jale, ci doar a bucurie.
De ce tiganii fac nuntile joia
In satele de tigani, acolo unde ocupatia principala si preferata este cintatul, nuntile se fac doar joia. „Vinerea este post, iar simbata si duminica se fac nunti la romani. Noi trebuie sa cintam atunci”, explica misterul „nuntilor de joi” unul dintre cei trei frati Lucanu. Seamana destul de bine intre ei, iar atunci cind cinta par trasi la indigo. Constantin e cel mijlociu si e seful fanfarei. Cinta la bas «si bemol» si intotdeauna sta in frunte. Il urmeaza Ion si apoi Gica, mezinul, amindoi cintind la „bas fa”. Ceilalti 12 muzicanti sint toti verisori, cumnati, nepoti, … De aceea au cintat a jale ca pentru tatal lor si a bucurie ca pentru mama lor. Batrina i-a cuprins pe toti cu miinile, scuzindu-se din cind in cind ca are totusi „optzeci de ani fara unu”.
„Al mai bun trompetist din Moldova”
De sapte ani este vadana. Si-a ingropat barbatul chiar pe 18 septembrie, in urma cu sapte ani. Un cancer la colon l-a terminat. Femeie zdravana, „de CAP”, Culina nu si-a pierdut mintile. Ii era totusi dor citeodata sa auda trompeta lui Neculai. „Mare iubitor de femei a mai fost, dar si gospodar. Ca doar de asta l-a luat de barbat… Era al mai bun trompetist din Moldova”, dupa cum crede fiul sau Constantin, si „al mai gospodar” din catunul Pietris, singur la parinti, … Romanca fiind, Culina s-a dus din aceasta pricina dupa Neculai, care la rindu-i era doar pe jumatate tigan. A lucrat la CFS, unde si-a luat si feciorii, ca doar din cintat nu se putea trai… Toti au fost in fanfara intreprinderii si, cind terminau cu sudura, isi puneau alamurile la gura… Sute de nunti au insufletit. Neculai s-o fi intors insa de multe ori in mormint, ca nu peste mult timp numele nu-i va mai fi pronuntat pe scena. Nepotii nu stiu sa-si incolaceasca basul in jurul pieptului si nu le place sa faca bataturi la buze de atita suflat. Nici unul din cei doi baieti ai lui Constantin n-au prins drag de cintat, al lui Gica e inca prea mic, iar lui Ion i-a dat Dumnezeu numai fete. Emil (Miluta) Bizga traieste aceeasi drama. Desi un nepot de-al sau a ajuns trompetist de jazz celebru in Europa Occidentala, fiu-sau, pe care-l cheama la fel, a preferat sa faca Dreptul. „A facut Liceul de Arta si dupa aceea a renuntat. A ajuns jurist la Birlad, dar a cunoscut o italianca si acum a plecat din tara”, spune cu mindrie, apoi rasuflind, Emil Bizga. Leonard, baiatul lui Sinel Oprica, cel care compune cintecele pentru fanfara, urmeaza Conservatorul. „Asculta simfonii, muzica clasica, nu folclor”, spune compozitorul. „Cinta si manele la orga; are o formatie”, adauga acesta partea lui de drama.
Inaintasii lor nu au fost tigani, ci muzicanti
Nu mai cinta asa des pe la nunti si, cind cinta totusi, si le aleg pe cele mai selecte. Nu mai sint muncitori de fabrica. Ei traiesc din muzica. Cam din 1998, cind s-a infiintat oficial Fanfara de la Chetris in actuala formula. Au un impresar la Bucuresti, iar sotia sefului de fanfara – Sonica – e impresarul de zi cu zi. Italia, Spania, Germania, Austria, Franta, etc. Au cintat peste tot. Si cu Bregovic, si cu Kusturica. Nu s-au plictisit. Totusi, parca ii incomodeaza un pic postura oficiala. Sint numiti de un an „Fanfara Judetului Iasi”. Primarul Gelu Iacob si vicepresedintele CJ Nicolae Ivanciu au venit in batatura lor sa le spuna „La multi ani” la cinci ani de la infiintare. Dar nimeni in afara de ei nu intelege ca asta este doar o conventie. Ca, la fel de bine ar fi putut sarbatori 60 de ani, caci de atunci cinta Aurel Holera, veteranul septuagenar al fanfarei. Sau chiar un veac si jumatate, caci pe la mijlocul secolului XIX s-ar fi pripasit pe acolo inaintasii lor. Carora nu le zic tigani, ci muzicanti. Nu le place deloc sa vorbeasca de etnie, intelegind-o ca pe o umilinta. Ce importanta mai are cind pe ei „i-a invatat Dumnezeu” sa cinte.
Din buzele lui Constantin curge singe
„E cintec de inmormintare, mama”, sopteste batrina Culina emotionata, privindu-si baietii. Treptat incepe sa-si miste picioarele in ritm de batuta, apoi de sirba, … Nurorile si nepoatele o prind in hora. Cind se opresc din cintat, din buzele lui Constantin curge singe, iar de pe frunte sudoare. E imbracat in costumul negru „bun”, cu camasa alba scrobita, incaltat cu pantofii lacuiti. Covorul cafeniu precum costumul lui Neculai este intins pina in ograda, a sarbatoare. Se da un pic de tuica pe jos, de sufletul mortilor, apoi se incepe chiuitura… Dupa ce farfuriile cu sarmale si friptura au fost golite, fanfara incepe sa cinte „Rapsodia romana”. Si tot asa. „Kalasnikov”-ul lui Bregovic, „Satra” si, cine si-ar fi imaginat, chiar „Surprize, Surprize”. Batrina e fericita si lacrimeaza: e dezgropaciunea fostului ei sot. (Mirela CORLATAN)