Harta depozitelor cu azotat de amoniu din judet

In judet sint imprastiate 20 posibile bombe cu ceas. O data pe an, primavara, acestea incep sa ticaie. O sticla de benzina si un chibrit ar fi suficiente atunci pentru a sterge de pe harta Pascaniul, Deleniul sau Tiganasul. Bombele respective nu sint altceva decit depozitele de ingrasaminte ale marilor societati agricole din judet. Aici isi gaseste locul si azotatul de amoniu, cel care a cauzat catastrofa de la Mihailesti, Buzau. Intr-un raid prin aceste depozite, reporterii „Ziarului de Iasi” au trasat harta bombelor in saci. Cea mai mare cantitate, 65 de tone, se afla acum la „Piscicola” Movileni.
Azotul, pe post de frigider pentru bere
Pe teritoriul judetului sint imprastiate 20 de mari societati agricole, care administreaza mai mult de 1.000 ha de teren. Pentru acestea, cel mai uzual ingrasamint chimic este reprezentat de azotatul de amoniu. Nicaieri, aceasta substanta nu este supravegheata mai mult decit orice alt ingrasamint. „Manipulat corect, azotatul de amoniu nu creeaza probleme. Practic, trebuie ferit de apa sau foc si nu trebuie tinut in spatii inchise. Adica reguli de bun-simt”, a spus Ioan Turicianu, directorul tehnic al „Agroind” SA Holboca.
Agronomii sint mai preocupati de efectul azotatului de amoniu asupra culturilor decit de potentialul efect distructiv al acestuia. Azotatul de amoniu stimuleaza cresterea plantelor. In doze mari, efectul este contrar, distrugind plantele. Pentru Turicianu, azotatul reprezinta mai mult un subiect de gluma decit de ingrijorare. „In tinerete, puneam un sac de azotat pe marginea ogorului, il gauream, turnam apa si puneam inauntru sticlele de bere. Azotul este agent frigorific, asa ca sacul functiona ca un fel de frigider. Inainte vreme, azotatul era depozitat pur si simplu intr-o groapa captusita eventual cu caramida, ca sa nu intre in contact cu apa. Fiecare venea sa ia ingrasamint cu lopata”, si-a amintit Turicianu.
Desi in judet sint imprastiate pe ogoare aproximativ 10.000 tone de azotat de amoniu anual, azotatul nu este monitorizat strict nici de Directia Agricola si nici de Politie. „Nu avem nici un fel de evidenta a azotatului de amoniu existent in judet, el neintrind in preocuparile noastre. Azotatul nu se incadreaza nici in categoria explozibililor si nici a substantelor toxice, fiind un simplu ingrasamint. E drept, si legislatia noastra este putin in urma. Decretul 477, care reglementeaza substantele periculoase, dateaza din 1976, adica de aproape 30 de ani”, a spus comisarul Gelu Costin, seful biroului „Arme, explozivi si substante toxice” din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie.
O firma a vindut in acest an 2000 de tone de azotat in judet
Alaturi de complexul NPK (azot, fosfor, potasiu), azotatul de amoniu este unul dintre cele mai folosite ingrasaminte chimice. Fata de NPK, azotatul are marele avantaj al pretului. In cazul NPK, o tona costa aproximativ 9 milioane lei, fata de doar 6,5 milioane lei tona, cit costa azotatul. Totodata, azotatul este si mai usor de utilizat decit alte ingrasaminte, fiind imprastiat pur si simplu pe cimp. Numai SC „Moldova” Tiganasi a vindul in acest sezon 2.000 tone de azotat catre producatorii agricoli din judet. „Fireste ca azotatul de amoniu poate fi inlocuit cu alte substante, cum sint sulfatul de amoniu sau amoniacul. In acest caz sint insa necesare utilaje speciale de care noi nu dispunem”, a explicat Aurel Placinschi, directorul SC „Moldova” Tiganasi.
La Tiganasi, depozitul de azotat, amplasat pe marginea soselei, consta intr-o simpla hala, de aproximativ 20 m lungime, 5 m latime si 3 m inaltime. Un perete de caramida, trei pereti din plasa, un acoperis de azbest si un lacat protejeaza ingrasamintul mai mult de hoti decit de foc. Cind reporterii „Ziarului de Iasi” au ajuns la Ferma 1 a SC „Moldova” Tiganasi, in depozit mai erau doar 3 saci de azotat. Ultimul transport a plecat din depozit in urma cu doua zile, 65 tone de azotat de amoniu luind drumul Piscicolei Movileni.
Linga un iaz la Movileni se afla ieri un „deal” de 65 tone
La Movileni, azotatul este folosit pentru fortarea cresterii fitoplanctonului (alge), hrana de baza a pestilor din iazuri. Depozitul pentru ingrasamint a fost improvizat pe marginea unui iaz. Stivuiti in aer liber, 1.300 de saci cu granule de azotat asteptau sa fie utilizati. Citiva metri mai departe, pescarii, clienti permanenti ai Piscicolei isi vedeau linistiti de treaba. Sacul dublu, de plastic si rafie, a fost considerat suficient pentru a asigura protectia azotatului. „Nimeni nu e nebun sa vina cu sticla de benzina si sa dea foc la saci. Oricum, avem paza, nu se intra chiar asa usor in societate. De zeci de ani de cind lucrez in agricultura nu s-a intimplat niciodata ca azotatul sa sara in aer pe undeva prin judet. Trebuie indeplinite prea multe conditii simultan”, a apreciat Gheorghe Huian, directorul „Piscicola”. (A. ZANOAGA)