Ieseanul care moare de trei ori pe an

„Dimineata nu s-a trezit sa mearga la serviciu. Era pentru prima oara cind nu se trezea primul. L-am atins usor si i-am spus ca este timpul sa se scoale. Nu s-a miscat. Dormea foarte adinc. M-am gindit ca poate este obosit si sa-l las sa se odihneasca mai mult, desi cu o seara inainte nu se plinsese de oboseala. Am plecat la slujba, cu gind sa-l sun mai tirziu. Nu mi-am facut probleme cu serviciul, pentru ca era foarte apreciat si statea deseori peste program, incit nimeni nu s-ar fi suparat daca intr-o zi ar fi intirziat. Am sunat acasa pe la prinz, dar nu mi-a raspuns. M-am gindit ca este la serviciu deja. Dupa-amiaza, cind am ajuns acasa, Mircea era tot in pat, in aceeasi pozitie in care il lasasem de dimineata. L-am zgiltiit cu putere, dar nu s-a miscat. Am chemat salvarea, iar medicul de pe ambulanta mi-a spus ca este in coma”, isi aminteste sotia sa, Mioara. Mircea P. si-a revenit din „coma” abia dupa trei zile, cind pur si simplu s-a trezit ca dupa un somn obisnuit, de o noapte. „Starea barbatului i-a pus in mare incurcatura pe medici. Acestia au constatat pe toata durata asa-zisei come ca functiile sale vitale – respectiv ritmul cardiac si respiratia – erau perfect normale. Cu atit mai mult cu cit la doua, trei luni povestea s-a repetat. „, spune prof.dr Cristian Popescu, seful Clinicii de Neurologie de la Spitalul de Recuperare. Diagnosticul de sindrom Kleine-Levin i-a fost pus de neurologii ieseni numai datorita faptului ca, absolut intimplator, unul dintre medicii ce l-au consultat a vazut un caz asemanator intr-o clinica din Franta. Este vorba de o boala extraordinara, de care sufera sau au suferit vreodata doar 20 persoane din intreaga lume.
Era maistru si avea doi copii
Cind au aparut primele simptome, Mircea avea 35 de ani, avea deja doi copii si lucra ca maistru. A venit ca de obicei de la serviciu, iar seara s-a culcat la ora obisnuita, 11.00, fara sa acuze o oboseala deosebita. Cind s-a trezit, nu mai era in patul lui, ci intr-unul de spital. I-a fost greu sa creada ca a dormit trei zile fara intrerupere, mai ales ca se simtea bine. Singurele lucruri care erau mai altfel decit de obicei era o foame devastatoare, dar si o dorinta greu de stapinit de a-si poseda femeia. Nu s-a speriat, spunindu-si ca dupa trei zile de somn neintrerupt era normal ca organismul sa-si ceara drepturile. „Cind am ajuns acasa cu el, la inceput parea sa nu se fi schimbat nimic. Aveam o oala cu sarmale facute de mama, ca sa nu mai gatesc cind vin de la el de la spital. Erau peste treizeci. Le-a mincat pe toate si mi-a spus ca nu s-a saturat” isi aminteste sotia lui.
O noapte de dragoste de cosmar
„In ziua aceea a mincat intr-una. Imi amintesc ca a mincat singur cele patru piini pe care le cumparam de obicei pentru toata familia. Minca intruna, fara sa dea vreun semn ca se satura. El este un om cumpatat, si chiar le spunea adesea copiilor sa manince mai mult mincare si mai putina piine, ca piinea prosteste. I-am spus zimbind acest lucru, dar parea ca nu ma aude. Mi-a facut cu ochiul si m-a intrebat cind merg copiii la culcare, sa stam si noi putin de vorba. Am inteles ce vroia, dar nu m-am suparat. M-am gindit ca se bucura ca traieste, ca este iarasi cu noi si ca se simte bine. A fost insa o noapte de cosmar pentru mine. Avea un apetit sexual iesit din comun. N-am inchis un ochi toata noaptea si, spre dimineata, efectiv am fost nevoita sa fug din pat”, isi aminteste, usor rusinata, Mioara.
Timp de un an medicii nu au stiut sa-i puna un diagnostic
Zilele care au urmat l-au readus pe Mircea cel dintotdeauna. Serios, echilibrat, acelasi om care spunea adesea ca excesele nu fac decit sa scurteze viata. „Din punct de vedere neurologic, ceea ce i s-a intimplat lui Mircea P. se poate explica prin faptul ca au avut loc o serie de dereglari la nivelul hipotalamusului. „, a explicat prof. Popescu.
Cind familia tocmai incepuse deja sa uite acel episod nefericit, el s-a repetat. Era dupa aproape trei luni. Din nou a fost chemata salvarea si din nou medicii au fost nevoiti sa ridice din umeri, uimiti de simptomele contradictorii ale barbatului. Abia dupa circa un an de zile, cind ajunsese deja la a patra internare, Mircea P. a ajuns in Clinica de Neurologie a Spitalului de Recuperare unde, in sfirsit, a aflat ca sufera de o boala extrem de rara, numita Kleine-Levin, si care ii provoca acele „crize de somn”, cum le denumea el.
O intimplare decisiva pentru diagnosticare
Diagnosticarea sa a fost posibila numai datorita faptului ca unul dintre medicii clinicii vazuse un caz similar intr-o clinica din Franta. Tot atunci s-a instituit si tratamentul. „Dimineata trebuia sa ia antideprin, un medicament care stimuleaza trezirea, iar seara, la culcare, lua diazepam, pentru somn. Incercam in acest fel sa-i reglam ritmul somn-veghe. Chiar si in perioadele de asa-zisa coma i se facea tratamentul, injectabil. Acum se foloseste terapia cu litiu, atit in sens profilactic, cit si pentru a rari aceste episoade”, spune prof. Cristian Popescu. Cu toate acestea, timp de zece ani, la fiecare trei luni Mircea P. a «respectat» perioadele prelungite de somn. Dupa aceasta perioada episoadele s-au mai rarit, iar, de curind, odata cu implinirea virstei de 55 de ani, ele au disparut. Medicii care il vad si acum spun ca evolutia bolii sale este una «ca la carte». „Cel mai greu in toti acesti ani i-a fost sotiei mele. Dupa primele doua episoade ne-am inteles ca, atunci cind eu ma trezeam, sa-mi lase mai multa mincare, iar ea sa plece de acasa. Dupa vreo doua zile imi reveneam, si nu mai simteam nevoia sa o iubesc atit de mult”, povesteste zimbind barbatul care, din cauza acestei boli, a trebuit sa se pensioneze de la virsta de 36 de ani.
Cel mai mult a dormit 76 de ore
Asa cum boala a aparut, dintr-o data, asa a si disparut. Numai ca, in cei 20 de ani de chin – in special in primii zece – Mircea P. a „murit” de peste 120 de ori. Specialistii neurologi sustin ca aparitia sindromului Kleine-Levin afecteaza in proportie de 99% numai barbatii, in special la virsta adolescentei, aceasta boala putind fi de natura post traumatica – prin asocierea unor traumatisme cerebrale de intensitate medie ce se produc de-a lungul mai multor luni sau chiar ani – sau idiopatica, atunci cind nu se poate preciza o cauza anume. In ceea ce il priveste pe Mircea P., in urma discutiilor purtate cu medicii ar fi putut fi incriminat faptul ca in perioada adolescentei barbatul suferise mai multe lovituri, carora pe moment nu le-a dat importanta. „Pina sa plec in armata eram toata ziua la fotbal. Imi placea sa joc pe post de portar. M-am lovit de mai multe ori la cap, o data chiar de una dintre bare, dar, desi uneori mai ameteam, niciodata nu mi-am pierdut constienta”, isi aminteste Mircea P.
Acum, barbatul are 57 de ani si, desi de doi ani nu a mai dormit niciodata mai mult de sapte ore pe noapte, vine si acum periodic la control. „De douazeci de ani numar orele pe care le dorm, noapte de noapte. Cel mai mult am dormit odata 76 de ore, in primul an de boala. Insa, in ultimii doi ani, intr-o singura noapte am domit sapte ore si jumatate, pe ceas. In rest, niciodata nu am mai depasit cele sapte ore programate”, spune optimist barbatul. (Mihaela CANANAU)