Interviu cu ieseanul care a cistigat Premiul Nobel

La Iasi a facut primii trei ani de scoala
George Emil Palade n-a apucat sa stea in Iasi decit pina in 1922. A urmat trei ani, din 1919, scoala primara de pe strada Lascar Catargi, astazi Scoala "Mihail Kogalniceanu". Aceasta pina cind tatal sau, Emil Palade (birladean la origini), profesor de filosofie si pedagog, a fost transferat la Scoala Normala din Buzau, unde a fost si director pina ce a iesit la pensie, in 1937. Dupa ce si-a luat bacalaureatul la Buzau, George Emil Palade a inceput Facultatea de Medicina la Bucuresti, moment in care avea sa reintilneasca, in plan stiintific insa, Iasul. "Profesorii sai cei mai apropiati, cei care l-au creat ca personalitate stiintifica, au fost si ei, ca si George Emil Palade, fosti ieseni: Francisc Rainer si Gr.T.Popa, ambii anatomisti" , spune prof.dr. Constantin Romanescu , specialist in Istoria Medicinii. Gr.T.Popa , succesorul iesean al lui Francisc Rainer la Catedra de anatomie bucuresteana – al carui nume il poarta astazi Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi – a fost cel care l-a ajutat in mod decisiv pe George Emil Palade sa plece din tara, imediat dupa razboi, cu o bursa de cercetare la Universitatea New York. Dupa terminarea facultatii, in 1940, cu o lucrare de diploma despre aparatul urinar al delfinului, George Emil Palade lucreaza ca medic internist la Spitalul Colentina, devenind apoi conferentiar de Anatomie la Universitate. Cunoscindu-l pe Albert Claude , tinarul cercetator roman a ajuns la Institutul Rockfeller pentru cercetari medicale, loc in care preocuparile sale au luat un nou curs: microscopia electronica. Pentru descoperirea ribozomilor (numiti si "corpusculii lui Palade"), in 1974, lui George Emil Palade, Albert Claude si Christian de Duve li s-a decernat premiul Nobel.
Pe peretele din biroul sau tinea harta Romaniei Mari
Inainte ca savantul sa se transfere la Universitatea Yale si inainte de a primi premiul Nobel, academicianul iesean Ion Haulica , a avut ocazia sa petreaca o saptamina in preajma lui George Emil Palade. Pe atunci conferentiar, plecat in Statele Unite pentru o specializare de un an, Ion Haulica a participat in 1970 la un congres de biologie la Atlantic City. Conferinta de deschidere a congresului a fost sustinuta chiar de George Emil Palade: "A avut un asemenea succes incit, dupa aceea, m-am dus sfios sa-l felicit. M-a intrebat cine sint si a fost impresionat ca un iesean participa la acel congres. M-a intrebat daca nu vreau sa ne intilnim pentru a vorbi mai mult si i-am raspuns ca ramin la dispozitia lui" , isi aminteste acad. Ion Haulica. Raspunzind invitatiei savantului, acesta a petrecut o saptamina la Institutul Rockfeller, cunoscind astfel activitatea sa stiintifica, cit si a sotilor Nicolae si Maya Simionescu , care lucrau in acelasi loc. Dincolo de personalitatea stiintifica a lui George Emil Palade, ce era deja recunoscuta prin numeroase premii, Ion Haulica a fost impresionat de patriotul George Emil Palade: "In biroul lui, extrem de simplu, avea pe peretele din fata harta Romaniei Mari, iar in spate, un tablou cu Mihai Viteazul" , spune acad. Ion Haulica. Acesta l-a mai intilnit ulterior de citeva ori pe laureatul premiului Nobel, cu ocazia uneia dintre vizitele sale in Romania din anii ’70, fiindu-i ghid in orasul in care s-a nascut: "A vizitat atunci toate monumentele din Iasi" , isi aminteste Ion Haulica.
"Este la curent cu tot ce se intimpla in Romania"
Dan Zaharia , sef de lucrari la UMF Iasi, l-a intilnit si el de doua ori, in 1998 si 1999, pe George Emil Palade. Ajungind pe coasta de vest a Statelor Unite, Dan Zaharia s-a gindit ca nu se poate intoarce in tara inainte de a-l intilni pe singurul roman ce a primit Nobelul. Intre timp, George Emil Palade se mutase la Universitatea California din San Diego, unde activeaza si in prezent: "Am mers la secretara lui, care m-a programat chiar pentru a doua zi. A fost atit de amabil incit m-a invitat acasa la el pentru a lua masa si ne-am plimbat prin oras impreuna. Intimplarea a facut ca, in timp ce mergeam pe strada, am auzit vorbind romaneste si asa ne-am intilnit cu Viorel Oproiu, primar al Bucurestiului dupa 1990" , spune Dan Zaharia. Pe parcursul celor doua vizite, isi aminteste acesta, George Emil Palade i-a vorbit despre romanii din San Diego, creindu-i impresia unui savant oarecum atipic: "Este un om implicat in viata sociala si culturala" , spune Dan Zaharia. Ca si Ion Haulica, acesta a remarcat dragostea sa fata de tara din care a plecat: "Mi-a cerut sa-i povestesc despre Iasi. Citeste foarte multe ziare romanesti, este practic la curent cu tot ce se intimpla la noi. Atunci inca mai era optimist cu privire la Romania" , afirma Dan Zaharia, adaugind ca a fost placut surprins de "dulcele grai moldovenesc" in care se exprima George Emil Palade. "Pentru el, Iasul este o matrice spirituala, la care face referire intotdeauna cu mare placere. Este, pentru el, un fel de Oxford al Romaniei" , marturiseste scriitorul bucurestean C.D.Zeletin , profesor de Biofizica la Universitatea de Medicina "Carol Davilla", nepot al savantului.
Familia Ceausescu l-a contactat sa faca un institut
C.D. Zeletin locuieste chiar in casa in care a stat George Emil Palade, dupa ce parintii sai, Emil si Constanta Palade , au iesit la pensie de la Scoala Normala din Buzau, in 1937. In 1947, la un an dupa plecarea la New York a fiului lor, Emil si Constanta Palade au fost evacuati de comunisti din casa de pe strada Barbu Delavrancea, raminind in strada. Persecutiile se pare ca au tinut de afilierea familiei Palade cu familia marelui industrias din perioada interbelica, Nicolae Malaxa , prin casatoria lui George Emil Palade cu fiica acestuia, Irina . Cu toate ca intreaga familie a savantului George Emil Palade a avut de suferit in perioada comunista, asa cum sustine C.D.Zeletin, nu au lipsit speculatiile legate de relatia sa cu familia Ceausescu . Fara a i se contesta meritul de a fi pus bazele Institutului de Biologie si Patologie Celulara, care acum functioneaza in cadrul Academiei Romane si este condus de acad. Maya Simionescu, colaboratoare a savantului, nu putini au fost cei care au sustinut ipoteza unor compromisuri pe care George Emil Palade le-a facut cu regimul de atunci. "A slujit cauza Romaniei pe linia exclusiva a cercetarii stiintifice" , este de parere acad. Ion Haulica. "Nu cred ca exista un mai concludent exemplu de patriotism decit cel pe care l-a dat George Emil Palade" , spune prof.dr. Gioconda Dobrescu , de la Catedra de Histologie a UMF Iasi, referindu-se la cercetatorii foarte multi care, cu sprijinul savantului, s-au specializat in strainatate. Problema relatiei cu sotii Ceausescu o transeaza insa foarte clar chiar George Emil Palade: "Ei m-au contactat. Erau in mod evident interesati de valoarea propagandistica a relatiei cu mine, si nu de ideea de a oferi tinerilor cercetatori romani o educatie stiintifica. Ceea ce doreau cu adevarat era un institut «model», care sa poata fi aratat vizitatorilor straini" , spune George Emil Palade in interviul pe care vi-l prezinta astazi "Ziarul de Iasi". Asa cum se intimpla intotdeauna in cazul unei mari personalitati, tendentiozitatile nu au lipsit in ceea ce-l priveste pe George Emil Palade. Dar nici nu sint mai presus de realizarile sale. Este singurul roman ce a luat Nobelul si este din Iasi. (Mirela CORLATAN)
Guvernantii din Romania nu au avut nevoie de sfaturile mele
Cea mai prestigioasa realizare a profesorului George Emil Palade este descoperirea ribozomilor, prin tehnici de microscopie electronica. Pentru aceasta descoperire, profesorul Palade a fost distins, impreuna cu Albert Claude si Christian de Duve, cu Premiul Nobel pentru Fiziologie si Medicina in 1974.
Tinerii trebuie sa evite sa mearga pe cai infundate
– Domnule profesor, daca ar fi sa priviti inapoi la cele sase decenii de activitate stiintifica, ce sfaturi ati avea pentru tinerii cercetatori?
– George E. Palade (GEP): Le-as spune sa aleaga teme de cercetare cu semnificatie deosebita. Probleme care sa deschida noi perspective si noi cai de abordare ale fenomenelor analizate. Sa gindeasca intotdeauna pe termen lung si sa nu mearga pe cai infundate.
– Cum pot fi alese problemele cu semnificatie deosebita?
– GEP: De departe, aceasta decizie este cea mai importanta din cariera unui om de stiinta. Ar trebui sa alegeti, asadar, teme de cercetare ale caror solutii sa conduca la noi teme de cercetare – evitind astfel "caile infundate".
– Cum pot fi abordate asemenea teme de cercetare?
– GEP: Odata identificata o problema care este in acelasi timp interesanta si neexplicata inca, trebuie sa va alegeti modalitatile de abordare, dar fara a va limita la o anumita tehnica sau metoda. Ceea ce conteaza este rezolvarea problemei, nu aplicarea unei tehnici anume. De cite ori aveti ocazia, folositi toate tehnologiile aflate la indemina, chiar daca au la baza principii diferite, pentru a ataca problema in mod convergent. Urmariti functiile diferitelor structuri, pe masura ce acestea sint descoperite si caracterizate. Evident, exista situatii in care o singura tehnologie poate acoperi informatiile necesare pentru rezolvarea problemei. Cristalografia cu raze X in stiintele biomedicale este un astfel de exemplu. Aplicarea in mod convergent a diferitelor tehnici de cercetare este, de fapt, una dintre trasaturile majore ale problemelor cu semnificatie deosebita in biologie si medicina. Morfologia, microscopia la cea mai inalta rezolutie, studiile structurale bazate pe difractia cu raze X, sint combinate cu informatii pertinente din biochimie pentru a ne oferi o perspectiva a modului in care aceste descoperiri sint relevante pentru problemele de interes actual in biologie.
– Se poate vorbi despre un efort real de integrare a descoperirilor stiintifice?
– GEP: Eforturile de integrare sint o trasatura caracteristica a celor mai importante descoperiri din ultimele decenii. Acestea ilustreaza de fapt modul in care aplicarea convergenta a diverselor tehnologii a fost posibila, prin munca in echipa.
– Cum se impaca munca in echipa cu problema relatiilor interumane? Din experienta mea, cel mai adesea conteaza chimia interpersonala, atunci cind se formeaza o echipa.
– GEP: Oamenii apreciaza rezultatele concrete, si pe cei care sint cu picioarele pe pamint. Daca sint cu adevarat interesati, vor reactiona cu entuziasm la noile teorii cu caracter general, care incearca sa explice fenomenele in cauza. In schimb, nu vor avea reactii favorabile la ceea ce ei considera chestiuni de interes periferic.
"Am ales cercetarea si emigrarea deoarece aveam sentimentul ca nu stiu destul"
– Ati putea sa ne relatati ceva despre perioada studentiei?
– GEP: Continentul european era scindat, inaintea inceperii celui de-al doilea razboi mondial, de mai multe miscari ideologice. Sciziunea era de-a dreptul traumatica. Aceasta perioada ramine si astazi dificil de inteles. Politicile statale se bazau pe principii nationaliste, respectiv pe ideea ca singura cale de rezolvare a unui conflict este cea a razboiului. Ideea cooperarii economice nu era bagata in seama. In schimb, dominatia economica in urma unui razboi victorios era considerata drept cea mai buna solutie. Aceasta politica nu era caracteristica numai Germaniei naziste (si Germaniei inainte de nazism), ci si unor puteri relativ modeste, de pilda Italiei. Starea de nesiguranta de atunci a avut un impact enorm asupra studentiei mele. Aveam pe-atunci douazeci de ani. Multe necazuri si conflicte s-au iscat, de pilda, datorita introducerii principiului "numerus clausus".
– "Numerus clausus" v-a afectat in mod direct?
– GEP: Nu, deoarece nu se gasise nimic suspect in originile mele – insa a afectat intreaga societate din jurul meu.
– Ati avut vreo afiliatie politica la vremea respectiva?
– GEP: Nu, nu am facut parte din nici un curent politic. Am fost insa un simpatizant al partidelor democratice de tip vechi, in particular al domnului Iuliu Maniu.
– Ce v-a determinat sa reveniti la cercetarea stiintifica inceputa in studentie, dupa ce ati lucrat in clinica?
– GEP: Ar trebui mai intii sa-ti explic cum era organizat sistemul pe vremea aceea. Trebuia sa faci, timp de sase ani, practica spitaliceasca (externat/internat), perioada care se suprapunea cu cei sase ani de studii teoretice la scoala de medicina. Spitalele erau unitati separate, si nu erau sub controlul sistemului educational. Era un sistem bun, dar eminamente elitist. Nu fiecare student reusea sa dobindeasca educatia necesara in sistemul de externat/internat. Ar trebui, mai apoi, sa te transporti in perioada 1930-1940, intr-o era in care antibioticele nu existau. Capacitatea unui tinar medic de a trata, practic si eficient, diversii pacienti, folosind mijloace terapeutice adecvate, era extrem de limitata. Pacientii sperau sa aiba acces la tot felul de leacuri ale caror baze stiintifice nu existau inca. Pe scurt, nu stiam destul. Dar in acelasi timp, si poate mai importanta a fost realizarea faptului ca trebuie sa incepem sa abordam unele probleme fundamentale ale fiziologiei umane – de la nivel de celula la nivel de organism.
– Ati lucrat cu profesorii Francisc Rainer si Grigore T. Popa – cine v-a trezit interesul pentru Fiziologie?
– GEP: Francisc Rainer.
– Ce v-a determinat sa plecati din Romania?
– GEP: Aveam sentimentul ca nu stiu destul, si ca daca vreau cu adevarat sa fac ceva semnificativ trebuie sa merg in alta parte – adica in acele locuri unde se desfasoara activitati stiintifice cu adevarat interesante.
"Nu se poate vorbi despre stiinta pe baze nationaliste"
– Schimbarea climatului politic a jucat vreun rol in decizia dvs.?
– GEP: Comunistii si politica lor m-au influentat in doua moduri. Am pornit de la premiza ca Romania nu va fi pururea comunista, si ca trebuie sa fim mai bine pregatiti in ceea ce priveste experienta cercetarii stiintifice in anii imediat urmatori caderii comunismului. De asemenea, ca modul in care masuram succesul in stiinta necesita o imbunatatire serioasa.
– Daca ati avea ocazia sa conduceti eforturile de reforma stiintifica din Romania de azi, ce ati face?
– GEP: As incepe prin a deschide larg portile cooperarii internationale, in precadere cu acele tari care sint mai bine dotate din punct de vedere al stiintei si al eticii in stiinta. As insista in a obtine stiinta de calitate – nu stiinta nationala – si as crea conditiile favorabile (infrastructura si suport) pentru a atrage tinerii supradotati sa intre in stiinta, si sa ramina in stiinta. Aici este dilema: Se doreste o stiinta romaneasca, sau stiinta de calitate? Daca doriti o stiinta romaneasca, veti fi handicapati deoarece o stiinta pur romaneasca nu poate fi sprijinita din motive practice, si deoarece viitorul apartine stiintei multinationale. Este, asadar, mult mai bine sa nu se foloseasca un algoritm nationalist.
– Credeti ca exista anumite principii care ar trebui comunicate factorilor de raspundere din guvern?
– GEP: Un guvern rezonabil ar face tot posibilul pentru a crea conditiile necesare pentru a maximiza sansele de realizare a potentialului genetic al indivizilor supradotati. Acest potential genetic trebuie, evident, completat de o educatie corespunzatoare.
– Favorizati o cultura a elitelor?
– GEP: Nu este vorba de ce favorizez – este o chestiune de probabilitate. Care este probabilitatea ca, in cadrul populatiei generale, oameni cu un coeficient de inteligenta diferit, respectiv cu o educatie diferita, sa realizeze ceva cu adevarat semnificativ? Cit despre conditii, as crea un sistem educational care sa faciliteze exprimarea deplina a potentialului genetic al acestor indivizi – si, bineinteles, as crea infrastructura necesara pentru a-i face pe acesti oameni cu adevarat productivi.
– Vi se va raspunde "Nu avem bani".
– GEP: Ceea ce ne aduce la problema fundamentala a Romaniei, si anume starea economica a tarii. Guvernul ar trebui sa favorizeze integrarea Romaniei intr-un cadru care sa-i permita revigorarea economica, respectiv revigorarea stiintifica.
– Va referiti la Uniunea Europeana?
– GEP: Uniunea Europeana este formula momentului. Care se poate schimba in timp. Politicienii trebuie sa aleaga acel sistem care va duce la cresterea nivelului de trai la o limita acceptabila, respectiv sa aleaga acele conditii care vor duce la implinirea potentialului genetic al populatiei.
Cercetarea: intre a emigra si a nu emigra
– Ati alege o cariera stiintifica in Romania, vis-a-vis de strainatate? Puteti sa oferiti vreun sfat acelora dintre romani care se confrinta cu aceasta dilema?
– GEP: Ar trebui sa inceapa prin a deveni cercetatori in Romania. Cei mai buni dintre ei ar trebui, mai apoi, sa dobindeasca suficient de multa experienta in laboratoare din strainatate. In acest fel, s-ar intoarce mult mai bine pregatiti pentru a produce stiinta performanta in Romania. Sau ar putea la fel de bine sa-si continue activitatea in strainatate.
– Ati dorit vreodata sa va repatriati in Romania, si sa lucrati acolo ca cercetator?
– GEP: Aceasta problema nici n-am putut sa mi-o pun pentru o foarte lunga perioada, deoarece nu am vrut sa ma reintorc pentru a sfirsi in inchisoare. Sint insa de parere ca repatrierea este posibila. De exemplu, te poti intoarce sa predai intr-o universitate, asa cum faci domnia ta. Aceasta activitate este printre cele mai nobile. Poti, de asemenea, sa te intorci ca sa desfasori activitati de cercetare stiintifica. Aceasta formula este practica si inteligenta, deoarece ofera posibilitatea de a lucra pe doua fronturi – atit inauntrul cit si inafara granitelor Romaniei.
– Mircea Eliade spunea undeva ca exilul este o rana care nu se vindeca niciodata. Ati simtit vreodata nevoia de a va intoarce in Romania?
– GEP: Nu am privit exilul ca pe o rana. L-am privit ca pe o provocare, sa arati de ce esti capabil.
– V-a fost dor de mititei si sarmale?
– GEP: Am calatorit, din cind in cind, in Romania, si am consumat si mititei si sarmale. Dar Romania inseamna mult mai mult decit mititeii si sarmalele.
– Ati putea atribui Romaniei ceva unic, ceva care n-ati mai intilnit nicaieri?
– GEP: Da: tendinta politicienilor de stinga si de dreapta de a trai intr-o lume a imaginarului.
– Realist vorbind, vedeti vreun rol pentru revista "Ad Astra", in eforturile de a stringe rindurile oamenilor de stiinta romani, si de a oferi un cadru pentru dialogul dintre oamenii de stiinta de peste hotare si tinerii studentii din Romania?
– GEP: Prin definitie, diaspora este dificil de organizat si coordonat. Asemenea initiative ar trebui, asadar, incurajate. Mai presus de toate, trebuie sa oferiti ceva concret, practic, si cu experienta directa – in care natura practica a temelor de cercetare sa fie combinata cu instrumente sofisticate. Nu de dragul sofisticarii, ci de dragul eficientei. Pe linga exemplul dat de domnia ta, acela de a preda la o universitate romaneasca, mai exista si un alt gen de exemplu. De pilda, cineva poate sa invite tineri cercetatori romani peste hotare, dupa care acestia se repatriaza si organizeaza ceva cu adevarat semnificativ in tara. Am facut chiar eu acest lucru cu academicianul Maya Simionescu si academicianul Nicolae Simionescu.
"Educatorii din Romania sint coruptibili"
– A trebuit sa aveti de-a face cu sotii Ceausescu?
– GEP: Da, a trebuit sa-i intilnesc atit pe Nicolae cit si pe Elena.
– Dumneavoastra i-ati abordat primul?
– GEP: Nu, ei m-au contactat. Erau in mod evident interesati de valoarea propagandistica a relatiei cu mine, si nu de ideea de a oferi tinerilor cercetatori romani o educatie stiintifica. Ceea ce doreau cu adevarat era un institut "model", care sa poata fi aratat vizitatorilor straini.
– Ati stabilit vreun contact cu cineva din actualul guvern al Romaniei?
– GEP: Am avut o scurta intilnire cu presedintele Ion Iliescu, dar nu mi s-a cerut parerea in legatura cu reforma stiintei in Romania.
– Deci cel putin din acest punct de vedere, sotii Ceausescu au avut o initiativa pozitiva.
– GEP: Repet, au facut-o de dragul propagandei, nu de dragul stiintei.
– In loc de incheiere?
– GEP: Cei care sint implicati acum in educatia stiintifica in Romania sint departe de perfectiune, iar conditiile de munca si de trai sint de-a dreptul mizere – motiv pentru care acesti educatori sint coruptibili. Acest lucru poate fi evitat doar prin ridicarea nivelului lor de trai deasupra coruptiei (de exemplu, cu salarii corespunzatoare). Si pentru ca acesta este un proces de durata, va mai trece citva timp pina cind lucrurile se vor imbunatati.
(Interviu realizat de Tudor I. Oprea – publicatia electronica "Ad Astra", SUA)