Miliardarul Ichim, preot al lipovenilor si rege al zarzavagiilor din Tirgu Frumos

Nu poarta costum, camasa cu guler scrobit si cravata, ca mai toti oamenii de afaceri. Are insa reputatia unui afacerist de succes. Cu siguranta, cel mai nonconformist din citi exista. In aproape fiecare zi, Nechita Ichim imbraca insa doua tinute „profesionale”. Dimineata, daca e duminica sau vreo sarbatoare in calendar, isi pune sutana, intre „accesorii” numarindu-se Sfinta Scriptura si o cruce de lemn. Atunci este preot. Unul fara scoala insa, un fel de autodidact, care atunci cind are vreme trudeste sa inteleaga „Vietile Sfintilor”. De afaceri se ocupa dupa-amiaza. Cind isi petrece peste pantaloni o camasa lunga, ce-i trece de briu cu vreo trei palme, si intra in serele din spatele casei. Acolo se simte cel putin la fel de bine ca in Casa Domnului, caci gradinaritul a constituit prima vocatie si afacerea cu care a prins cheag. Astfel, in timp ce sotia ii spune smerita „parinte”, oamenii din Tirgu Frumos, facind din ochi aluziv, ii spun „miliardarul”. „O sa-i gasiti usor casa: e cea mai mare si frumoasa din oras”, ne-au indrumat orasenii catre Nechita Ichim, preotul celei mai mari comunitati lipovenesti din Moldova.
Intii zarzavagiu, apoi preot
A fost initiat in ale gradinaritului atunci cind nu putea citi inca bine toate literele alfabetului. La plivit, la scos ridichi sau cules de salata, Nechita Ichim a fost pus de mic de parintii sai, siguri ca va urma traditia lipovenilor si ca atunci cind va fi mare va ajunge si el mare zarzavagiu in Tirgu Frumos. O scoala profesionala de electromecanici auto, un an de liceu si o tentativa – inabusita din fasa din cauza unui reumatism – de a urma scoala de maistri militari de la Pitesti. Acestea au fost singurele „deraieri” profesionale ale lui Nechita Ichim, toate consumate pina la 20 de ani. Ce a facut dupa asta a fost exact pe gustul lipovenilor. S-a insurat cu Maria, de loc din Todiresti si de aceeasi etnie, cu care a facut doi copii. Nu in ultimul rind insa, si-a pus la punct serele.
Enoriasi angajati cu ziua la sere
Are 1500 de metri patrati de sere acoperite, chiar in spatele casei. Afacerea sa are insa o „intindere” mult mai mare. Daca in sere are in general culturile de primavara timpurie, cum ar fi salata, ceapa si ridichile – care se vind si cel mai bine, dupa cum sustine preotul Ichim – , pe o suprafata de 3500 de metri patrati, la cimp, cultiva radacinoase: morcov, patrunjel, pastirnac, sfecla rosie. Nu i-a scapat nimic din ce s-ar putea cultiva si s-ar vinde bine la piata. Fireste, pentru asta are nevoie de oameni care sa-l ajute. Nichita Ichim nu are angajati, dar, in fiecare an, in serele sale lucreaza zeci de oameni. „Ii gasesc la «fortele de munca», asa cum zicem noi la barurile de linga piata. De acolo luam oameni cu ziua”, spune preotul Nechita Ichim. Dupa ce zarzavaturile sint strinse, le aduce la Iasi, in Piata Nicolina. O nepoata de-a sa, o fata mai necajita, sta aproape tot anul aici si le vinde.
O avere de miliarde
Din banii strinsi astfel, Nechita Ichim a reusit sa-si ridice cea mai „fatoasa” dintre casele din Tirgu Frumos. Este pe o strada mai laturalnica si, intr-adevar, asa cum spun cu putina malitiozitate oamenii, o recunosti usor. E in praf de piatra, cu etaj, cu toate geamurile de termopan. „L-am pus acum trei ani, cind am facut curatenie in toata casa si am schimbat si mobila, mai mult pentru enoriasii care vin la mine. Am cinci camere, dintre care una este biroul in care primesc enoriasii atunci cind vin cu o problema la mine”, spune preotul Nechita Ichim, precizind ca pastoreste o comunitate de 1150 de lipoveni, cea mai mare din Moldova. „Am si acum o datorie de cinci, sase mii de euro, bani imprumutati pentru curatenie”, mai adauga acesta. Desi spune cu regret ca n-a mai reusit sa mearga de zece ani intr-o vacanta, preotul Ichim marturiseste totusi ca nu poate „cere osinda”: „Daca evaluam casa si tot ce am, cred ca se aduna citeva miliarde”, spune cu modestie acesta.
„Au fost primele alegeri libere”
Chiar daca toata averea e adunata prin ani de truda zilnica in sere, preotul Ichim nu a fost scutit de suspiciunile celor din jur. Tatal sau, care a fost preot in Tirgu Frumos intre 1979 si 1991, a ridicat in anii ’80 o mare biserica. Nu putini au fost cei care l-au acuzat apoi ca si-a facut casa lui si feciorului cu banii si materialele de acolo. „A avut multe probleme din cauza asta. Tin minte cum, inainte de Revolutie, eu dormeam intr-o camera, iar el se certa cu securistii in cealalta”, spune Nechita Ichim. Tatal preotului, acum in virsta de 63 de ani, a scapat insa cu bine de anchete si, pentru ca nici o acuzatie nu a fost dovedita, a fost propus in 1991 pentru functia de episcop ortodox de rit vechi al Moldovei si Bucovinei. Pentru asta, fireste, trebuia sa fie insa calugar. Asa ca, „prin vointa lui Dumnezeu”, a lasat-o pe sotia sa, Ecaterina, si a devenit monah, schimbindu-si numele in Nafanael. Acum el este unul dintre cei trei episcopi de rit vechi ai lipovenilor, subordonati fiind mitropolitului Leontie de la Braila: arhiepiscopul Sofronie traieste in Australia, Flavian in Dobrogea, iar Nafanael la Tirgu Frumos.
Cum prin ascensiunea sa era nevoie de un alt preot, intr-o duminica, dupa slujba, lipovenii din Tirgu Frumos au ramas sa aleaga altul. Daca la ortodocsii „pe nou” preotii sint scoliti si repartizati de Mitropolie in parohie, la lipoveni, care sint de rit vechi, preotii sint alesi de comunitate, dintre cei mai vrednici enoriasi. Asa a fost si in cazul lui Nechita, care s-a numarat printre cei patru nominalizati. Dupa ce s-au spovedit si li s-au cintarit pacatele – intre care eliminatoriu era cel de a fi avut o relatie cu alta femeie in afara de sotia sa – , urma sa fie tras la sorti cel care va deveni preot: „In cazul meu nu s-a mai procedat asa, au fost primele alegeri libere. Fiindca eram fiu de preot si existasera discutii in legatura cu biserica facuta de tata, s-a mers cu o urna mobila prin oras. Am cistigat cu 70 de voturi mai mult decit urmatorul”, spune Nechita Ichim, recunoscind ca nu s-a gindit pina atunci vreodata sa devina preot. „Daca ar trebui sa slujesc in fiecare zi la biserica probabil ca m-as plictisi, la fel cum s-ar intimpla daca as sta toata saptamina in sere”, adauga acesta, multumit de cum imbina munca pamintului cu munca pentru Cel de Sus. (Mirela CORLATAN)