Testamentul bogatasului Bejan i-a scos din amorteala pe edilii Iasului

Testamentul exploziv prin care Universitatii „Al.I. Cuza” i se lasa mostenire Ripa Galbena si 40 de hectare in actuala zona rezidentiala Galata si cartierul „Dimitrie Cantemir” constituie zilele acestea unul dintre cele mai dezbatute subiecte in institutiile iesene. Posibilitatea ca prevederile testamentare ale bogatasului interbelic iesean Grigore Bejan sa fie puse in aplicare a incins spiritele, reprezentantii administratiei incercind chiar sa contureze o noua harta a proprietatilor din Iasi. Pentru ca aceasta ar suferi modificari radicale, in cele din urma cei mai multi au optat insa pentru o varianta sceptica, sustinind ca sansele Universitatii de a cistiga ceva de pe urma acestui testament sint foarte mici sau chiar nule.
Intrucit executarea testamentului lui Grigore Bejan, redactat in 1942, l-ar viza ca persoana fizica, primarul Constantin Simirad a reactionat printre primii la aceasta veste neasteptata. Vila pe care si-a construit-o primarul se afla in zona care, potrivit testamentului, i-a apartinut inginerului Grigore Bejan si pe care a lasat-o mostenire Universitatii iesene. Este vorba de cele 40 de hectare „pe coasta Dealului Galata din fata Garii Iasi”, teren identificat de specialisti cu zona rezidentiala Galata si actualul cartier „Dimitrie Cantemir”. „Eu sint un cumparator de buna credinta al terenului”, a spus Simirad, considerind ca, in conditiile in care testamentul ar fi pus in aplicare, nu ar avea cum sa-l afecteze direct. Daca cei mai multi au dezbatut problema testamentului din perspectiva modificarilor pe care punerea in posesie a Universitatii le-ar genera pe harta Iasului, secretarul general al Prefecturii Iasi, Tudor Leonte, pune problema valorii juridice pe care o poate avea acesta.
Intervine uzucapiunea
In viziunea lui Leonte, in conditiile in care s-ar dovedi autenticitatea testamentului, Universitatea „Al.I. Cuza” nu va cistiga absolut nimic din ceea ce i-a lasat cu limba de moarte Grigore Bejan. „Terenurile lasate mostenire prin acest testament puteau fi revendicate conform Legii 1 din 2000, insa pentru aceasta a existat un termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a legii, care a expirat de mult”, afirma Tudor Leonte. In cazul in care Universitatea ar deschide o actiune civila de revendicare a terenurilor mostenite prin testament, asa cum spune secretarul general al Prefecturii, ar pierde la primul termen. Oricare dintre iesenii care au proprietati in aceste zone pot invoca uzucapiunea, adica dreptul celor care au folosit „neintrerupt, util si netulburati” proprietatile in cauza mai bine de 30 de ani, drept prevazut de Codul Civil si care anuleaza, practic, orice sansa institutiei din Copou.
„Testamentul este o palma data peste vreme actualilor potentati ai zonei”
In asteptarea cercetarilor juridice amanuntite, prin care sa se verifice daca testamentul este autentic si sa se identifice limitele terenurilor primite mostenire, conducerea de la „Cuza” crede ca documentul ii va aduce macar un capital de imagine consistent. „Cred ca este o palma data peste vreme actualilor potentati ai zonei, care nu dau importanta ce se cuvine Universitatii. Acest testament arata cit de importanta era Universitatea, lasata mostenire de Kogalniceanu si Al.I. Cuza, si ca ar trebui sa fie considerata si acum cea mai importanta institutie din Iasi”, isi exprima opinia Bogdan-Eduard Plescan, directorul general administrativ de la „Cuza”. Acesta considera ca, in conditiile in care Ripa Galbena este acum spatiu public, iar cele 40 de hectare „de pe coasta Dealului Galata” reprezinta acum cartiere, daca testamentul va fi executat Universitatea ar trebui sa primeasca in compensare teren in alta parte.
Moneda de schimb
In plus, conform directorului Plescan, testamentul ar putea fi utilizat ca piesa de schimb in rezolvarea altor probleme cu proprietati pe care le are Universitatea. „Vine in sprijinul solicitarilor noastre de a ne ajuta in alte zone, spre exemplu, in problema preluarii definitive a celor trei camine din MIU care au fost construite pentru invatamintul preuniversitar, a carui populatie scolara a scazut insa mult”, mentioneaza Bogdan-Eduard Plescan. Fiindca testamentul a fost intocmit in 1942 si, conform copiei descoperite de un angajat al Gradinii Botanice la Tribunalul Iasi, rectorul de atunci, Mihai David, a solicitat dupa moartea testatorului Grigore Bejan deschiderea sa, conducerea de la „Cuza” crede ca nu este exclus ca Universitatea sa fi intrat chiar in posesia terenurilor cu pricina. In viziunea universitarilor, institutia ar fi putut sa detina aceste proprietati pina in 1944, cind, datorita razboiului, a fost evacuata la Alba Iulia. Pina ce nu vor gasi acte care sa lamureasca situatia, cei de la „Cuza” cred ca este posibil ca ulterior Universitatea sa fi fost deposedata samavolnic de comunisti. (Mirela CORLATAN)