Unde odihnesc acum statuile iesene ale Epocii de Aur

Pe locul doi dupa Bucuresti, judecind dupa numarul statuilor sale de for public, Iasul nu s-a intrecut insa sa-i reprezinte pe ideologii materialismului dialectic si istoric, "Epoca de Aur" nelasind prea multe "urme" in piatra. Asa se face ca iesenii nu prea au avut ce cobori de pe soclu dupa decembrie 1989. Mult mai numeroase au fost "epurarile" cu patru decenii mai devreme, cind oamenii "noii ordini" au trimis la topit statui precum cea a lui Titu Maiorescu ori a lui A. D. Xenopol. In 1990, Statuia Eroului Sovietic Eliberator, aflata in dreptul Parcului Expozitiei, pe bulevardul Copou, a fost stramutata, in liniste, pentru a menaja susceptibilitatile vecinilor din rasarit, in Cimitirul Eternitatea. Asezata in apropierea mormintelor soldatilor sovietici, statuia a ajuns "in locul care i se cuvenea", dupa cum apreciaza profesorul Gheorghe Macarie, critic de arta. "Dezvelirea acestei statui, care a avut loc in 1945, a ramas multa vreme in amintirea celor prezenti. Cind a fost indepartata pinza care acoperea monumentul, s-a produs rumoare in public, ceea ce i-a contrariat pe reprezentantii ambasadei sovietice ", povesteste Gheorghe Macarie. Amuzamentul asistentei era justificat de faptul ca statuia avea in jurul gitului un ceas mare de bucatarie. Cineva se strecurase in timpul noptii care a precedat dezvelirea si atirnase ceasul de gitul statuii. "Rusii obisnuiau sa ceara ceasurile celor pe care-i intilneau, si daca acestia refuzau sa li-l dea puteau ajunge chiar sa-i impuste pe «neascultatori». Nu intimplator, Constantin Tanase, artistul de revista, avea mare succes cu cupletul «De la Nistru pin’ la Don, / Davai ceas, davai palton»", spune Gheorghe Macarie.
Chiar daca mai "nevinovate", reprezentind infratirea dintre tarani, muncitori si intelectuali, patru statui au fost coborite de pe Universitatea "Al. I. Cuza" si "depuse", in bucati, in Gradina Botanica, atit pe motive ideologice dar si pentru ca prezenta lor pe Universitate ameninta siguranta celor care treceau prin fata institutiei. Otelarul, taranca, studenta si intelectualul, depusi, in bucati, pe una din aleile gradinii botanice, au fost sculptati in granit, doi cite doi. Statuile sint atribuite de catre unii lui Iftimie Barleanu. Potrivit profesorului Gheorghe Macarie, statuile sint realizate de sculptorul Constantin Baraschi. Doua statui inca mai neutre decit cei patru "eroi" depusi in Gradina Botanica se mai afla in dreapta si in stinga partii din fata a antablamentului aripii din dreapta a cladirii Universitatii. Cea din extremitatea de jos a cladirii, "Femeia ginditoare", executata de Zoe Baicoianu, este din punct de vedere artistic o lucrare de valoare, in cealalta extremitate a cladirii pastrindu-se ultima dintre lucrarile din sec. XIX care au impodobit cladirea, reprezentare alegorica a stiintei. (Daniela IRIMIA)