Invierea din biserica mortii

Prima Inviere dupa moartea de la Tanacu. „Da Doamne sa se intoarca popa Corogeanu mai repede“, au fost cuvintele unui credincios venit pentru slujba de Pasti. Privita de afara, biserica manastirii in noaptea de Inviere pare parasita. Oamenii isi cauta pastorul in locurile pe care pasii acestuia le-a batut. Par debusolati, si, paradoxal, moartea maicutei Irina a intarit credinta lor in harul preotului acuzat de autoritati.
„Ni-i tare dor de preotul Corogeanu“
Manastirea Tanacu este plasata pe un deal la aproximativ cinci kilometri de comuna Tanacu, semanind din departare cu o coroana regeasca asezata pe umarul unui urias care doarme. Drumul spre manastire este sinuos si plin de noroi, urmarind contururile dealurilor. Am plecat din comuna pe jos putin dupa ora 19, sperind sa gasim un localnic care sa ne insoteasca. Din Tanacu am ajuns in marginea satului Benesti, ruta relativ ocolitoare pentru ca scurtatura era inundata, dupa cum ne-au spus localnicii. Aici am vazut un barbat in virsta care venea de pe un cimp din stinga drumului. „Merg la Manastire, va arat eu drumul“, a spus barbatul, al carui nume e Gheorghe Bujor. L-am intrebat cine slujeste la manastire. „Sint doi frati gemeni, da’ nu stiu cum ii cheama“, ne-a informat sateanul in virsta de 62 de ani. Ne-a intrigat faptul ca nu eram decit noi pe acel drum. „De obicei la ora asta erau carute pline cu oameni care merg la Inviere. Uite eu le duc si scrisori la manastire ca mi le-a dat factoru’ (postasul n.r.), le duceam si cind era Corogeanu. Mama, ce mai dormeam in biserica ca sa nu ma mai intorc noaptea“, s-a „dezlantuit“ calauza. Am incercat sa aflam ce crede despre scandalul de anul trecut cind preotul Daniel Corogeanu impreuna cu 4 maicute au fost arestati pentru ca au determinat, au sustinut procurorii, moartea tinerei Irina Cornici prin infometare, in cadrul unui „ritual“ de exorcizare. „Era posedata maicuta Irina. Toti il vrem inapoi pe Corogeanu“, a spus repede Bujor. La un moment dat, fara sa il intreb nimic, barbatul a oftat cuvintele pe care le intuiam din tonul discutiei de pe drumul miscator: „Ni-i tare dor de el“.
Manastirea Tanacu e condusa de 2 preoti frati gemeni
„Sint buni preotii gemeni, da’ eu il vreau pe Corogeanu inapoi“, a mai spus barbatul fara a explica si de ce. „Gata, mai avem oleaca“, ne-a vestit localnicul la intrarea intr-o padure, pentru a treia oara de cind ne intilnisem. Copacii aduceau cu niste picioare ale intunericului care a poposit in zona. Manastirea este la 50 de metri in fata. Nici o caruta sau masina nu se aflau in fata gardului de lemn. Ciinii au inceput sa latre, anuntind faptul ca nu cunoscusera forfota unui aflux de oameni. „Salvatorul“ nostru ne-a anuntat ca intra si l-am rugat sa cheme o maicuta. In rastimp a aparut o caruta, in care erau doua femei cu doi nepoti, care au intrat rapid in vorba cu noi „De unde sinteti? Din Iasi…Si ati venit pina aici… Noi sintem din Solesti, e peste deal. Or sa mai vina oameni, ca e devreme, doar opt jumate. Bine, nu ca alta data… Nu stiu cum il cheama pe staret si nici pe frate-su“, au spus femeile, care au dat sa intre. La citeva secunde a aparut o maicuta. „Ati venit din Iasi? O sa stati la noi la slujba, nu? Haideti!“, a spus zimbind maicuta. Am mers pe o alee pavata cu pietre rotunde, de marimea unor ceasuri de perete. Ne-a luat citeva secunde pina ne-am obisnuit cu intunericul din cladirea unde intrasem, acolo neexistind curent electric. Maicutele incepusera sa aprinda luminari si o candela ce se afla pe un perete.
„Era posedata. Avea diavolul in ea“
Linistea din casa, linga care se afla biserica propriu-zisa, era rupta din cind in cind de putinii oameni care au venit, pina la inceperea slujbei. „Slujba se tine in biserica. Alta data era plina. Veneau zeci de oameni. De s-ar intoarce mai repede popa Corogeanu“, a spus un barbat din satul Moara Domneasca, asezare la patru kilometri de acolo. „Era altfel…Erau multi oameni, veneau din Solesti, din Moara Domneasca, din Valeni si din Tanacu. Acu nu mai vin. Cind era el…“, a comentat o femeie. Nimeni nu stia numele staretului si al fratelui sau. Insistenta noastra legata de subiectul mortii maicutei pecetluia buzele. „Era posedata. Avea diavolul in ea“, am reusit sa smulgem de la o femeie, care a si plecat repede de linga noi. Ceilalti vorbeau doar de Corogeanu cind intrebam de cea moarta. „Da Doamne sa se intoarca“, era un raspuns ce se repeta. Am asteptat slujba vorbind foarte putin, sa nu deranjam. Maicutele trebaluiau in pregatirea a ce avea sa urmeze, si umblau la fel ca si pestii in apa, cu minim de zgomot. Una dintre ele a intrat de doua ori intr-o camera, dupa ce a descuiat usa. La scurt timp, de fiecare data, se auzea un sunet de telefon mobil si apoi vocea tinerei imbracate in negru. Dupa sonerie, era un Alcatel vechi care merge si cu baterii, nu doar cu acumulatori, probabil singura lor legatura in timp real cu lumea din afara.
Alaiul incapea in doua carute

S-a auzit toaca. Doar 17 credinciosi s-au indreptat spre biserica. Maicutele au inceput sa aprinda luminari, care intepau intunericul din biserica. Vocile femeilor in negru au dat startul slujbei. Cei veniti s-au despartit: barbati in dreapta, femei si copii in stinga. Laicii pareau mici si mai putini decit in realitate, in biserica alta data ticsita. Cind unul din preotii gemeni, care nu prea semanau deoarece unul purta barba si parea mai scund, a spus „Hristos a inviat!“, nu mai avea nimic din calmul emanat la inceput. Cu luminarea in mina, ridicata un pic deasupra capului, semana cu imaginea din carti a lui Moise, inainte de a despica marea. Dupa ce lumina s-a multiplicat, oameni ai manastirii si credinciosii veniti au inconjurat biserica intr-un alai ce incapea in doua carute. Apoi, au mai aparut cinci persoane, o mama cu fiicele si trei adolescenti ce pareau fugiti de acasa. Apoi, cite un barbat singur, in total 25 de persoane pina la ora trei dimineata. Am parasit inaintea credinciosilor manastirea unde a murit crucificata o femeie de 23 de ani. Speram sa putem vedea lumini ce coboara dealul de sub buza manastirii, asa cum eram obisnuiti, in noptile de Inviere. Doar in departare, peste doua dealuri, am vazut lumini. Erau becurile din orasul Vaslui.