Dolhesti – "asezarea cu oameni de inima, curati si simpli la chip si la suflet ca apa Somuzului"

Asezare cu oameni deosebit de atasati de locurile natale, comuna Dolhesti este una dintre cele mai mindre si mai de seama comunitati situate pe Valea Somuzului, apa care, asa dupa cum spune primarul Costache Albu, s-a dovedit a fi un adevarat maestru al sculpturii, cursurile de apa imbinindu-se armonios cu ondularile de vredeata ale dealurilor din preajma. Comuna, situata la numai 15 km de municipiul Falticeni, a crescut odata cu defrisarea padurilor ce au existat aici cu sute de ani in urma, ajungind, in prezent, sa fie cunoscuta ca si "asezare cu oameni de inima, curati si simpli la chip si la suflet ca apa Somuzului". In "Monografia satului Dolhestii Mari", purtind semnatura octogenarului invatator Petru Sandovici, se mentioneaza, printre altele ca: "Pentru un hectar de padure taiata si fasonata, fiecare muncitor primea cite zece prajini de teren, cu acte pe vecie, de unde si numele de <zecelnici>". Despre harnicia, istetimea, priceperea si veselia dolhestenilor s-a dus faima in intreaga tara, asa dupa cum spune si vorba unei strigaturi stiute mai de toata lumea: "Unde joaca dolhestenii/ dedesubt pamintul geme".
biserica lu Sendrea, veche de pe la 1400
Comunitate cu radacini inca din anii 1900 inainte de Hristos, Dolhestiul se poate lauda ca, odata cu trecerea vremii, a avut parte de o dezvoltare economica si sociala specifice asezarilor din zonele de deal, de o interesanta vatra folclorica, de un frumos port popular si de arhitectura specifica, la acest din urma capitol fiind inclusa si biserica din satul Dolhestii Mari, cea mai veche biserica boiereasca din Moldova. Asezata intr-un loc deschis si cit se poate de inalt, biserica cunoscuta in zona ca "Biserica lui Sendrea", poate fi admirata de trecatori chiar de la o distanta de aproximativ 10 km. Ea este, de fapt, o constructie din piatra, cu ziduri groase (1,50 m) si durabile, care a avut initial doar altar, naos si pronaos. In urma studiilor intreprinse de Lia si Adrian Batrina, reprezentanti ai Comisiei Monumentelor Istorice, s-a stabilit ca "Dintre putinele ctitorii ale secolului al XV-lea, doar Lujenii lui Tudor Vitold si Dolhestii lui Sendrea au fost ridicate inaintea domniei lui Stefan". Initial, biserica, ce din punct de vedere arhitectural imbina stilul moldovenesc si cel armenesc, nu a fost pictata. Abia apoi, asa dupa cum se presupune, fresca ar fi fost executata de Gavril Ieromonahul, in perioada vara-toamna lui 1481. Mai tirziu, nu se stie cind anume si de catre cine, fresca de la biserica lui Sendrea a fost acoperita cu un strat de var, fie din ignoranta, fie din grija de a o feri de ochii paginilor. De asemenea, intre anii 1852-1854 i s-a adaugat un pridvor diform, iar deasupra acestuia a fost inaltata o colopotnita la care se ajunge pe trepte aflate in zidul constructiei. Asa cum se precizeaza in monografia semnata de invatatorul Petru Sandovici, "fara actualul turn, biserica aparea ca o bazilica romana de tip crestin, cu un exterior plin de simplitate, care n-ar trada nicidecum formele arhitecturale din interior. Turnul adaugat nu are stilul monumentului, dar privit in ansamblu, se armonizeaza cu intregul aspect al bisericii si ii da maretie. Clopotnita are forma de bulb, iar turla de deasupra are arhitectura ruseasca". Ulterior, biserica a suferit si alte modificari, intre care, in 1912, prin grija satenilor si a unuia dintre cintaretii bisericii a fost inlocuita sindrila de pe acoperis cu tabla groasa, galvanizata, adusa tocmai de la Viena, iar inainte de 1912, un alt cintaret al bisericii, impreuna cu alti sateni au donat bisericii un clopot cu o greutate de 1.100 de kg, al carui superb dangat se aude si azi pe o mare parte a vaii Somuzului.
libertatea si dragostea pentru satul natal reinvie asezarile comunei
Neam de oameni descurcareti, dolhestenii au reusit sa depaseasca piedicile pe care viata le-a asezat in calea lor cu destula usurinta, fie ca s-au aflat in sat, fie ca isi cistigau existenta in cine stie ce colt al tarii. Desi fenomenul de "parasire" a satului de catre tineri, luase o amploare deosebita in anii care au precedat evenimentele din decembrie 1989, la Dolhesti nu se poate vorbi de o abandonare definitiva. Salvarea satului a venit incepind de prin anii ’90, cind, majoritatea celor care odinioara isi gasisera de lucru pe la oras au trebuit sa revina acasa, din cauza inchiderii intreprinderilor unde munceau. Asa se face ca daca inainte de decembrie 1989 din cei 5.000 de locuitori ai comunei aproximativ 2.000 erau cuprinsi in diverse forme de munca, majoritatea in fabricile de la Falticeni, in prezent, mai lucreaza doar 10% din cei de odinioara.
"Nici inainte si nici acum tineretul nu inclina pentru a munci in comuna. Nu au, insa, ce face, pentru ca la oras cu atit mai putin gasesc locuri de munca. In plus, acolo ar trebui sa cheltuiasca bani pentru cazare, masa, pe cind aici, stind la un loc cu parintii, sau chiar ridicindu-si singuri o locuinta, macar nu au cheltuielile pe care le-am amintit anterior", a precizat primarul Costache Albu. Asa se face ca, pe linga lucrul la cele 25 de societati comerciale si cam tot atitea asociatii familiale din comuna, dolhestenii trag cu dintii si de cele 2.000 de hectare de teren arabil pe care-l detin. Nici la cresterea animalelor nu s-au lasat mai prejos, ceea ce a facut ca, din 1990 incoace, efectivele de porcine si bovine sa creasca (la fiecare gospodarie exista cite o vaca pentru lapte si cite unul sau doi porci).
"Avem oameni harnici, care nu au stat la indoiala niciodata in ce priveste munca. Dovada stau citeva societati cu profil de productie, renumite in intreaga zona", a adaugat viceprimarul Vasile Stefan. Cea mai tinara societate de productie, are profil de prelucrare a laptelui si se numeste GAPA LACT. A fost infiintata in luna martie a acestui an si a ajuns deja la o capacitatede productie de 2.000 de litri de lapte zilnic, intreaga materie prima fiind colectata cu masina societatii din cele trei sate ale comunei. "E greu, pentru ca e dificil sa-ti gasesti piata de desfacere. Deocamdata, noi ne limitam la judetul Iasi si ceva cascaval livrat la Constanta, pe litoral. Vrem, insa, sa nu raminem doar la productia de cascaval, ci, probabil anul viitor, sa dam in functiune o linie de imbuteliere a laptelui si eventual de productie a laptelui pasteurizat, iaurtului etc", ne-a precizat Maria Jitaru, patroana societatii. Daca societatea de prelucrare a laptelui nu se confrunta, momentan, cu problema lipsei pietei de desfacere, nu acelasi lucru se poate spune despre societatea FABRIANO, cu profil de morarit. "Am luat moara inca din 1990. Am muncit si am facut toate amenajarile necesare, macinam destul de mult, insa avem o problema foarte grava cu care ne confruntam. Este vorba de lipsa de desfacere la faina sau griul pe care le obtinem ca uium. Desigur, am putea sa spunem satenilor ca nu mai macinam in schimbul uiumului, ci doar pe bani, dar oamenii de la noi nu dispun de bani si ar insemna sa le punem streangul de git. Ne-au inteles, insa, si ei si astfel primim ca pret, jumatate uium, jumatate bani, pentru ca altfel, desi muncim pe rupte, ne vom afla in imposibilitatea de a dispune de bani lichizi", ne-au precizat fratii Costel si Ion Baba, administratorii societatii.
Europa interesata de Dolhesti
Desi nu se poate plinge ca ar fi saraca, asezarea a atras ca un magnet binefacerile fratilor nostri vestici. Asa se face ca, inca de prin anul 1995, dispensarului uman din satul Dolhestii Mari i-au fost reaprtizate fonduri de la Banca Mondiala pentru a fi reabilitat. Cladirea, construita in 1935, destul de imbatrinita, a fost supusa unei adevarate "operatii estetice" fiind acum una dintre cele mai moderne din judet. Gresie, faianta, apa curenta, aparatura medicala, modern apartament pentru medic, dotat cu televizor color, masina de spalat, bucatarie, sint doar citeva din elementele aflate acum in "zestrea" dispensarului. De asemenea, deoarece comuna a avut aproape an de an de suferit de pe urma inundatiilor provocate de Somuzul care uneori isi mai iese din fire si da navala peste cimpuri si sosele luind cu el si tot ce inseamna pod sau punte, comuna a fost introdusa in acest an intr-un program PHARE de reabilitare a cursurilor de apa si refacerea infrastructurilor distruse de inundatii.
La fel de importante sint si lucrarile de reamenajare a baii comunale care a existat la nivelul asezarii, inca de prin anii 1930. Actualmente, prin sprijinul fundatiei umanitare GAD, ai carei aministratori sint tot fratii Costel si Ion Baba, in aceasta cladire, va functiona, pe linga baia comunala, un modern cabinet stomatologic, un punct farmaceutic uman si un punct farmaceutic veterinar. Baia, dispunind de doua cazane imense, va fi poate una dintre cele mai moderne din judet, dispunind de sala de dusuri, cabine de dusuri pentru perechi, sala cu cada, vestiare moderne si eventual sauna.
"Sintem de credinta adventisti si, intr-adevar, la tot ceea ce facem ne ajuta si niste cunostinte din Germania, unde atit eu cit si fratele meu mergem, anual, la munca. Vrem, prin puterile noastre, sa facem ca lumea din comuna sa traiasca putin mai bine. Am adus copiatoare, pe care le-am pus in slujba localnicilor, avem o dubita, pe care, daca reusim sa o inscriem, o vom folosi la nivelul comunei ca si ambulanta, iar din fondurile pe care le vom obtine cu cabinetul stomatologic, vrem sa putem asigura o masa calda, zilnic, pentru copiii nevoiasi din comuna. In acest scop, in aceeasi cladire cu baia, am inceput amenajarile pentru o bucatarie si o sala de mese", a precizat Costel Baba, administratorul fundatiei umanitare GAD, cea care numai in cursul anului 1997 a facut donatii in valoare de circa 70 de milioane de lei. (Liana SAVESCU, Adina CALDARUS)
top Local news