Alchimia „noii economii”

Exista trei surse ale valorii in economie: Dumnezeu, natura si omul, mai precis munca umana. Clasicii stiau foarte bine acest lucru iar stiinta economica provine din filosofia morala (vezi Adam Smith – Teoria sentimentelor morale). Banul nu poate singur sa produca valoare, ori toata criza de aici provine, desi Aristotel inca din Antichitate atragea atentia asupra pericolului reprezentat de hrematistica, adica economia monetara, economia sub semnul banului, sub semnul lui Mercur, al comertului cu bani.

Raul s-a produs pe la inceputurile epocii moderne, cind un anume Rothschild intelege ca se poate infiinta un stabiliment, numit banca, in care se poate cistiga speculind diferenta dintre dobinda activa si dobinda pasiva (vezi Werner Sombart – Evreii si capitalismul). Apoi, protestantii au generalizat imprumuturile cu dobinda sau camata si sistemul bancar a prins contur (vezi Max Weber – Etica protestanta si spiritul capitalismului). O alta institutie cu o contributie decisiva la indepartarea economiei de realitate este bursa, unde peste 90% din tranzactii au caracter speculativ.

Oamenii au constatat ca pot sa se imbogateasca si fara munca, inventind tot felul de instrumente cvasimonetare, pacalindu-si semenii, speculind pentru a cistiga bani fara munca si exploatindu-i pe cei mai naivi. Banul producator de bani a devenit rege in actuala economie de cazino. O marfa absoluta, o marfa a marfurilor, tot mai detasata de economia reala, la care am ajuns cu totii sa ne inchinam ca la un idol. Din simplu intermediar al schimbului, banul a devenit scop al sau, de pare ca intreaga economie lucreaza pentru a produce semne monetare. Aceasta s-a numit, eufemistic, "economie virtuala". Un castel din carti de joc, care acum a inceput sa se naruie.

Deci raul a devenit sistemic,; pentru a rezolva criza, paleativele incercate nu mai tin. Trebuie curatat raul de la radacina, iar bancile islamice, care nu practica dobinda, functioneaza destul de bine din plasamentele facute in companii profitabile din economia reala. Deci alternativa exista. Am fost intrebat ce lipseste sistemului monetar-financiar occidental si de ce nu s-au luat masuri corective din timp. Am apreciat ca ceea ce-i lipseste este criteriul moral. Ca si sociologia, economia provine din filosofie trecind prin etica, ori acesti oameni nu mai au nimic moral, zilele lor trecind intr-o continua goana nebuna dupa bani, iar sistemului ii lipseste un set de reguli, principii si valori de natura morala.

Apoi, cine sa ia masurile necesare la timp, cind toti, de la presedinte la directorul general al Sistemului Federal de Rezerve, sint oamenii sistemului. De aceea, nu oamenii, sistemul trebuie schimbat. Bancile trebuie sa revina la functiile lor clasice, cele de gazduire a depozitelor si de acordare a imprumuturilor cu toate garantiile de rigoare. Ele nu trebuie sa se mai joace cu banii nostri pe pietele de capital. Guvernele nu trebuiau sa arunce cu banii bugetelor in bancile falite. Trebuiau protejati doar depunatorii, in rest, cine a fost incorect trebuie sa plateasca, economia trebuie curatata de bolnavi. Avem, apoi, nevoie de o noua filosofie corporatista, din care sa lipseasca fraudele si managerii corupti. Avem nevoie de reglementari clare privind circulatia capitalului la nivel global, iar paradisurile fiscale trebuie sa dispara. Avem nevoie de transparenta si de reglementari specifice privind bursa si fondurile de investitii.

Patriarhul Daniel spunea ca criza a fost declansata de lipsa de incredere dintre oameni. Dar lipsa de incredere de unde vine, daca nu din lipsa de iubire a aproapelui si din prea marea iubire fata de bani? S-au volatilizat 25.000 de miliarde de dolari, bani falsi, care nu aveau nici o acoperire in bunuri si servicii din economia reala. Nici Dumnezeu, nici natura, nici munca oamenilor nu au conferit valoare mult invocatelor acum "produse financiare toxice". Ele trebuie sa dispara. Numai asa sistemul va putea fi asanat si asezat pe noi principii. Dar pentru aceasta mai e nevoie si de o schimbare de mentalitate. Pentru aceasta, criza poate servi o lectie din care cine vrea sa invete poate invata, ea poate produce necesara schimbare de mentalitate. Hiperlacomia baronilor escroci ai pietelor financiare trebuie curmata.

Banul nascator de bani este un pericol, el trebuie considerat doar ca un mijloc si nu ca un scop. Iar oamenii trebuie sa-si aminteasca principalele valori pentru care viata le-a fost data si faptul ca este scris: "In sudoarea fetei tale iti vei minca piinea ta". Consumatorismul, plezirismul si falsele valori ale economiei de cazino trebuie inlocuite cu smerenia, credinta si teama de Dumnezeu, cu munca si cu grija fata de aproapele. Acestea sint valori ce pot coagula o societate si pot da forta respectivei comunitati; hazardul moral si individualismul exacerbat, egoismul nu pot decit sa o distruga.

Asadar, raul e adinc si e cuibarit in sufletele noastre. Cind va fi scos la lumina si inlocuit cu opusul sau (vezi Vladimir Soloviov – Indreptatirea binelui), lucrurile se vor schimba. Pina atunci, vom orbecai doar in ceturile financiare ale propriilor pacate si in lipsa de virtute. Caci un set de virtuti autentice, pus in practica, valoreaza mai mult decit tot aurul magicienilor betegi ai alchimiei "noii economii".