Asteptind strategia Obama

Presedintele Barack Obama urma sa faca publica, in cursul zilei de vineri, noua strategie americana in Afganistan – un eveniment pe care acest articol nu-l poate acoperi, din motive de timp. Cu siguranta, el va fi prezentat pe larg in presa internationala si – sa speram – in cea romaneasca. Desigur, datele generale ale strategiei sint deja cunoscute si ne putem referi la ele sub rezerva nevoii de oficializare (desi in domeniul securitatii nu apar surprize de ultim moment, la acest nivel).

Mai exista si alte motive pentru care atentia generala se indreapta in aceste zile catre Afganistan. La Londra se vorbeste deja despre o intarire a contingentului britanic cu 2.000 de militari, ceea ce ar aduce prezenta militara a Regatului Unit la 10.000. Sub rezerva aprobarii de catre Cabinet, aceasta decizie va intari senzatia generala de implicare si chiar de cotitura pe care incearca sa o creeze. La Moscova a inceput o conferinta pe tema Afganistanului, convocata sub egida Organizatiei de Cooperare "Shanghai", la care NATO este reprezentata si la care participa si state nu foarte prietenoase fata de SUA (cum ar fi Iranul). De asemenea, mai sint doar trei zile pina la inceperea conferintei ONU de la Haga pe tema asistentei pentru Afganistan, in cursul careia se asteapta primul act al noii politici de angajament american in raport cu Iranul.

In fine, daca mai era nevoie, ziua de vineri ne-a reamintit ca problema afgana nu poate fi separata de cea a fundamentalismului islamic in Pakistan. O demonstreaza atentatul cu bomba care a provocat zeci de morti, in zona tribala din nord-vestul deocamdata necontrolabil al tarii. Si, daca se vor confirma, relatarile de ultima ora privind decizia talibanilor afgani si a emulilor lor din Waziristanul pakistanez de a trece peste diferente si rivalitati si de a face front comun in fata Occidentului si a guvernului "tradator" de la Kabul, condus de Hamid Karzai.

In aceste conditii, este important ca presedintele Obama va decide trimiterea a inca 4.000 de soldati, care ar urma sa fie angrenati in eforturile de reconstructie, o componenta vitala a eforturilor de contra-insurgenta. Cumulind-o cu cifra de 17.000 de militari care vor suplimenta efectivele direct combatante si cu eforturile financiare si logistice, se obtine un total care i-ar putea multumi deocamdata pe comandantii de pe teren si, probabil tot pentru moment, si pe generalul David Petraeus, artizanul succeselor din ultimii doi ani din Irak, promovat la sefia Comandamentului Central si chemat sa schimbe cursul razboiului afgan.

Vor exista, insa, numeroase alte dimensiuni ale acestei noi strategii si nu toate vor deveni clare prin anuntul de vineri al presedintelui Obama. Va fi detaliata in mod cert politica fata de Pakistan, pentru ca simpla majorare a asistentei financiare (chiar daca va fi vorba, se pare, de 1,5 miliarde de dolari pe an, timp de cinci ani) nu va rezolva problema politica. Marea problema se refera la capacitatea guvernului pakistanez de a-i tine sub control pe islamisti si de a desfasura operatiuni militare si de contra-insurgenta mai eficiente, in loc sa le cedeze controlul politic asupra teritoriului, asa cum s-a intimplat recent in valea Swat. Planul lui Obama trebuie sa marcheze indeplinirea promisiunii din campanie, cind se pronunta in favoarea urmaririi conexiunilor afgano-pakistaneze.

Din motive de spatiu, va trebui sa revenim foarte curind asupra acestei teme. Deocamdata, trebuie mentionat faptul ca in Statele Unite asteptarile presei, ale specialistilor (fie ei teoreticieni sau experti de teren) si ale opiniei publice sint imense. De citeva saptamini bune, presa si mediile specializate dezbat cu intensitate, adesea chiar cu furie, optiunile SUA si, prin extensie, ale Occidentului in Afganistan. S-au facut auzite cereri de "auto-extragere" bazate pe analize mai mult sau mai putin pesimiste, solicitari de fixare a unor orizonturi de timp ale retragerii (dupa modelul irakian), dar si chemari la o si mai mare implicare sau chiar convertiri spectaculoase de la pesimism la incredere. S-au exprimat si chemari la o redefinire "in jos", realista, a scopurilor actiunii – in sensul ca ar trebui urmarita nu instaurarea unei "bune guvernari" sau a democratiei in Afganistan, ci pur si simplu a unui regim suficient de stabil incit tara sa nu redevina o baza a terorismului international. Astfel ca nu ne ramine decit sa vedem care va fi strategia Obama, sa urmarim dezbaterile viitoare (probabil, extrem de intense) si, de ce nu, sa discernem ce rol vor juca in continuare micii aliati ai Americii, intr-o piesa atit de complicata.